Speta drept civil. Decizia 350/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 350/
Ședința publică din 21 octombrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Gabriel Lefter
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul contestator - membru GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239 și cu sediul procesualalesîn C,-, -.B, parter,.18, împotriva sentinței civile nr. 353, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 15 iunie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, cu domiciliul în C,-, -B,.A,.24, având ca obiectcontestație la titlu.
La primul apel nominal efectuat în cauză, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal; la fila 11 dosar a fost depusă întâmpinare de către intimat, care a fost comunicată la data de 13 octombrie 2009. Din omisiune, nu a fost citat recurentul contestator cu mențiunea de a timbra cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, revenindu-se în acest sens, prin fax, la data de 19 octombrie 2009.
Curtea, constată că citarea recurentului cu mențiunea de a timbra s-a efectuat abia cu două zile în urmă, nefiind respectat termenul de minim cinci zile. În atare situație, urmează să acorde termen la data de 18 noiembrie 2009, dacă până la sfârșitul ședinței de judecată nu se prezintă părțile din prezenta cauză.
La ora 1105, se prezintă în sala de judecată, pentru recurentul contestator, avocat - a, în substituire pentru avocat, care depune la dosar delegația de substituire fără număr din 20.10.2009 și împuternicirea avocațială seria - nr. 61347 din 20.10.2009 și, în anexă, chitanța nr. 228 din 19.10.2009, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 1190 lei. Depune, totodată, chitanța CT - PJ din 21.10.2009, emisă de Agenția Fiscală nr.3 C, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 10 lei. Arată că nu invocă viciu de procedură.
Întrebat fiind, apărătorul recurentului contestator arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de depus, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului recurentului contestator, potrivit cu care acesta arată că nu mai are cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-i cuvântul pe fond.
Apărătorul recurentului contestator, având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, modificarea hotărârii recurate, sub aspectul contestației la titlu, netemeinic respinsă, cu consecința admiterii contestației la titlu pentru motivele pe larg dezvoltate la filele 4,5 dosar. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
La 31 ianuarie 2008 reclamanta debitoare - SA -Membru Grup, a solicitat, in contradictoriu cu paratul, sa se dispună anularea formelor de executare efectuate în dosarul nr.18/2001 al și A si suspendarea executării silite ce face obiectul aceluiași dosar de executare.
In motivarea cererii, reclamanta arata ca creditorul a fost angajatul - SA, iar începând cu anul 1993 intre parți au existat mai multe litigii de munca soluționate de instanțele judecătorești.
In baza sentinței civile nr. 508/1996 a Judecătoriei Constanta, a fost reintegrat in funcția de inginer cu protecția muncii, iar prin decizia civila nr. 957/1998 a Curții de Apel Constantas -a constatat ca reintegrarea creditorului in funcția avuta anterior nu a fost efectiva, obligând - SA la plata a 500.000 lei (rol) daune cominatorii pe zi de întârziere, începând cu 23.12.1996 si pana la punerea in executare a sentinței civile nr. 508/1996.
Cele două titluri executorii au format in mai multe rânduri obiectul unui dosar de executare silita.
In prezent executarea silita a fost reluata, iar reclamanta debitoare apreciază ca somația emisa este nelegala, motivat de faptul ca aceasta nu conține obligația prevăzuta in titlul executoriu, ci indica doar un număr de hotărâre, fără a arata expres care sunt obligațiile ce incumba debitoarei.
Printr-o cerere completatoare din 13 februarie 2008 reclamanta - SA - Membru Grup a invocat excepția perimării executării silite și a formulat și o contestație la titlu, solicitând instanței să lămurească aplicarea sentinței civile nr. 508/23.01.1996 pronunțată de Judecătoria Constanța.
În considerentele contestației la titlu s-a arătat că prin sentința civilă nr. 508/23.01.1996 Judecătoria Constanțaa dispus desființarea deciziei nr. 41/1995 prin care s-a desfăcut contractul individual de muncă al dl. și obligarea societății la reintegrarea sa în funcția deținută anterior, cea de inginer cu protecția muncii.
În baza acestei sentințe, prin decizia nr. 509/20.12.1996 - SA - Sucursala ar Car eintegrat pe dl. în funcția de inginer cu protecția muncii.
Susține reclamanta că, în această situație, se impune lămurirea titlului, în sensul aplicării acestuia, respectiv dacă în prezent sau în viitor intimatul mai poate să solicite obligarea societății la reintegrare și plata de daune pentru neexecutarea sentinței civile nr. 508/1996.
Prin sentința civilă nr.5955/2008 instanța a respins ca neîntemeiată excepția perimării executării silite, a admis contestația la executare si a dispus anularea actelor de executare - somație din 16.01.2008 și proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 16.01.2008 - emise în dosarul de executare nr. 18/2001 al BEJ și A. Prin aceeași hotărâre instanța a respins ca neîntemeiată contestația la titlu și a obligat intimatul la 204,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, cu privire la excepția perimării executării silite că intimatul creditor a insistat în executare și nu a lăsat să treacă 6 luni fără să solicite continuarea executării silite, nefiind îndeplinite cerințele art. 389.proc.civ. pentru a se constata perimarea executării.
Pe fondul cauzei, judecătoria a reținut că între parți au avut loc mai multe judecați pentru stabilirea dreptului și limitelor creditorului de a pune in executare titlurile executorii, stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat (decizia civilă nr. 1681/C/2001 a Curții de Apel Constanța ) că obligația de reintegrare in munca a creditorului s-a realizat in baza deciziei nr. 509/1996 a - ar, iar creditorul a primit și drepturile bănești reactualizate, executarea daunelor cominatorii nemaiavând suport legal.
În ce privește contestația la titlu referitor la sentința civilă nr.508/1996, cu privire la posibilitatea intimatului de a pretinde daune pentru neexecutarea obligației de reintegrare în muncă, instanța a respins-o ca neîntemeiată având în vedere că prin sentința civilă a cărei lămurire se cere nu s-a dispus ca debitoarea contestatoare să achite vreo sumă de bani cu titlu de daune. Prin decizia nr. 957/1998 pronunțată de Curtea de Apel Constanțas -a dispus obligarea contestatoarei la plata daunelor cominatorii către intimat până la executarea obligației dispuse prin sentința civilă nr.508/1996, dar contestatoarea nu a solicitat lămurirea aplicării acestei decizii, ci doar a sentinței Judecătoriei Constanța. De altfel, nu se poate stabili în cadrul unei contestații la titlu, în temeiul art. 400 alin.2 proc.civ. împrejurarea că titlul executoriu a fost executat sau nu, aceasta putându-se realiza numai pe calea contestației la executare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât contestatoarea - SA -Membru Grup cât și intimatul.
Prin decizia civilă nr.1225 din 21 noiembrie 2008 Tribunalul Constanțaa respins ambele recursuri.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut în privința recursului intimatului că hotărârea judecătorească prin care s-au stabilit daune cominatorii nu este susceptibilă de executare silită, fiind necesar ca aceste daune să fie transformate mai întâi de instanța de judecată, la cererea creditorului, în daune compensatorii - sumă ce reprezintă prejudiciul efectiv cauzat creditorului prin întârzierea executării-, după îndeplinirea obligației stabilite prin hotărâre judecătorească, potrivit regulilor dreptului comun privind răspunderea civilă.
Cu privire la recursul contestatoarei - SA tribunalul a reținut că hotărârile invocate în cauză au statuat cu caracter irevocabil îndeplinirea de către debitoare a obligațiilor stabilite prin sentința civilă nr.508/1996, iar acest aspect a fost avut în vedere de instanța de fond atunci când a anulat actele de executare efectuate în dosarul nr.18/2001 al BEJ si A.
Cu privire la solicitarea contestatoarei, în calea de atac a recursului, de a se lămuri titlul, în sensul de a se constata îndeplinită obligația, tribunalul a reținut că ea nu poate fi analizata prin prisma dispozițiilor art.316 rup. la art.294 alin.1 Cod procedură civilă deoarece este o cerere nouă în recurs, în raport de cele cu care a fost investită instanța de fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea - SA care, invocând motivul de casare prev. de art. 304 pct. 1 Cod procedură civilă a solicitat casarea hotărârii pronunțate cu încălcarea normelor legale imperative referitoare la compunerea instanței.
Se susține că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a formulat o contestație la executare dar și o contestație la titlu.
Dacă hotărârea dată în contestația la executare este supusă numai căii de atac a recursului, hotărârea dată în contestația la titlu este supusă apelului și recursului, această interpretare fiind întemeiată pe prevederile art. 725 alin.3 coroborate cu prevederile art. 402 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Susține că cele două capete de cerere ale acțiunii introductive nu se aflau în raport de accesorialitate, astfel că, dacă obiectul contestației la titlu era o hotărâre supusă apelului și hotărârea pronunțată în contestația la titlu era supusă apelului.
Arată recurenta că hotărârea a fost pronunțată de un complet nelegal constituit din trei judecători, în loc de doi, fiind încălcate dispozițiile art. 54 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Prin întâmpinarea depusă intimatul a invocat excepția inadmisibilității recursului motivat de faptul că decizia civilă nr. 1225/21.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța este irevocabilă, iar cererea recurentei este un recurs la recurs.
Prin decizia civilă nr. 30/C din 26 ianuarie 2009 Curtea de Apel Constanțaa admis recursul civil formulat de, a casat în parte decizia recurată și a trimis cauza Tribunalului Constanța pentru soluționarea căii de atac a apelului în contestația la titlu.
Pentru a pronunța această soluție instanța de recurs a reținut, în esență, că instanța de judecată a fost investită atât cu soluționarea unei contestații la titlu, cât și cu soluționarea unei contestații la executare propriu zisă a titlului executoriu - sentința civilă nr. 508 din 28 ianuarie 1996, pronunțată de Judecătoria Constanța, iar cele două cereri nu se aflau în raport de accesorialitate, situație în care soluția Judecătoriei Constanța prin care s-a soluționat contestația la titlu era supusă căii de atac a apelului.
Împrejurarea că tribunalul a calificat greșit calea de atac exercitată de reclamant împotriva sentinței judecătorești și a soluționat dosarul în recurs, nu poate conduce la concluzia încălcării unicității căii de atac cu consecința inadmisibilității recursului declarat de, o asemenea constatare ar echivala cu nesocotirea legii procesuale civile atât sub aspectul determinant al căilor de atac, cât și al condițiilor formale, legal prevăzute referitoare la desfășurarea judecății și la compunerea completului de judecată în fiecare fază a controlului judiciar.
După casarea cu trimitere și reluarea judecății căii de atac a apelului, prin decizia civilă nr. 353 din 15 iunie 2009 Tribunalul Constanțaa respins apelul contestatoarei ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut, în esență, că dispozitivul sentinței civile nr. 508 din 23 ianuarie 1996 pronunțată de Judecătoria Constanța - prin care s-a dispus desființarea deciziei nr. 41/1995 de desfacere a contractului individual de muncă al intimatului și obligarea unității angajatoare la reintegrarea acestuia în funcția avută anterior, cea de inginer cu protecția muncii - este clar, concis, imperativ și nu implică lămuriri cu privire la întinderea sau aplicarea acestuia.
Împotriva acestei dispoziții, în termen legal a declarat recurs, care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă sub următoarele motive:
În mod greșit instanța de apel a apreciat că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 399 alin.(1) teza a II-a Cod procedură civilă, în condițiile în care ulterior emiterii titlului executoriu - decizia civilă nr. 508 din 23 ianuarie 1996 judecătoriei Constanța, a emis decizia nr. 509 din 20 decembrie 1996 prin care l-a reintegrat pe reclamantul în funcția de inginer cu protecția muncii, executând astfel hotărârea judecătorească.
Pe cale de consecință se impunea lămurirea titlului, în sensul aplicării acestuia, sub aspectul dacă în prezent sau în viitor intimatul mai poate pretinde recurentei faptul că nu și-a îndeplinit obligația ce îi revenea, în sensul reintegrării acestuia în funcția avută anterior - inginer cu protecția muncii.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefundat, motivat de faptul că într-o contestație la titlu, formulată în temeiul art. 400 alin.(2) Cod procedură civilă, nu se poate stabili împrejurarea că titlul executoriu a fost sau nu a fost executat, asemenea aspecte putând fi soluționate în cadrul unei contestații la executarea propriu-zisă. Dispozitivul sentinței civile nr. 508 din 23 ianuarie 1996 pronunțată de Judecătoria Constanța nu necesită lămuriri cu privire la conținutul și întinderea obligațiilor unității angajatoare, situație în care, în mod corect instanța de apel a respins criticile, ca nefondate.
Analizând legalitatea hotărârii recurate, în raport de criticile contestatoarei, se constată că recursul este nefundat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 400 Cod procedură civilă, cererile incidente și contestațiile care s-ar ridica între părți sau de către terți, privitoare la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozițiilor hotărârii ce se execută, atunci când se reclamă lipsa de claritate și precizie, se vor îndrepta la instanța care a încuviințat titlul executor.
Explicarea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului poate viza numai măsurile luate de instanță și cuprinse în dispozitivul hotărârii.
cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu se fac în raport cu situația existentă la data pronunțării hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu și de actele existente la dosar la acel moment, iar nu în raport cu alte situații intervenite ulterior și care au făcut obiectul altor litigii soluționate ulterior prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 400 Cod procedură civilă și față de conținutul clar, concis și imperativ al sentinței civile nr. 508 din 23 ianuarie 1996, pronunțată de Judecătoria Constanța - hotărâre prin care s-a dispus anularea deciziei nr. 41/1995 de desfacere a contractului individual de muncă al salariatului și reîncadrarea acestuia în funcția deținută anterior emiterii dispoziției de desfacere a contractului de muncă, aceea de inginer cu protecția muncii - în mod corect instanțele de fond și de apel au apreciat că nu este fondată contestația la titlu promovată de
De altfel, contestatoarea nu a urmărit o explicitare a titlului executoriu, prin promovarea contestației la titlu, ci în realitate aceasta era interesată să se constate că, în calitate de debitor al obligației stabilită prin sentința civilă nr. 508 din 23 ianuarie 1996 Judecătoriei Constanța, și-a executat obligația ce îi incumba, situație în care fostul salariat nu mai poate emite și alte pretenții în baza acestui titlu executoriu.
Susținerea potrivit căreia contestatoarea și-ar fi executat obligația stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu, în sensul reîncadrării contestatorului pe funcția de inginer cu protecția muncii, conform Deciziei nr. 509 din 20 decembrie 1996 emisă de - poate fi valorificată eventual în cadrul unei contestații la executare propriu-zisă, opunându-i intimatului, care ar avea noi pretenții izvorâte din același titlu executoriu - stingerea obligației prin plată.
Prin urmare, nu suntem în prezența unei imposibilități de punere în executare a titlului executoriu determinat de ambiguitatea lui - numai în acest scop ar fi fost aplicabile în cauză dispozițiile art. 400 Cod procedură civilă - ci se solicită să se constate în cadrul contestației la titlu că debitoarea și-a exercitat obligația în limitele stabilite de instanță, limite ce i-au fost foarte clare, în condițiile în care chiar contestatoarea pretinde că și-a executat obligația încă din anul 1996.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul formulat de - Membru, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurentul contestator - membru GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239 și cu sediul procesualalesîn C,-, -.B, parter,.18, împotriva sentinței civile nr. 353, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 15 iunie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, cu domiciliul în C,-, -B,.A,.24, având ca obiectcontestație la titlu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, Grefier,
- - - - - -
- -
Red.hot.jud.recurs - la titlu: /29.10.2009
gref.AB/2 ex./29.10.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Gabriel Lefter
