Speta drept civil. Decizia 408/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 408/
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea M, cu sediul în M,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 382/C, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA la data de 03 decembrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în M, strada 1 - 2. -.3,.306, județul
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru contestatoare, avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 50597 din 09.09.2009, depusă la dosar, iar pentru intimat, răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 71367 din 09 septembrie 2009, depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care apărătorul intimatului depune la dosar întâmpinare, un exemplar de pe aceasta fiindu-i înmânat apărătorului contestatoarei.
Apărătorul contestatoarei, solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării ce i-a fost înmânată astăzi.
Instanța, deliberând cu privire la acest aspect, respinge cererea de amânare a cauzei, având în vedere că prin întâmpinare nu se invocă excepții; lasă cauza pentru a doua strigare, urmând ca părțile să pună concluzi pe fondul cauzei.
Apărătorul contestatoarei arată că nu mai poate întârzia în sala de judecată, deoarece trebuie să fie prezent și în alte săli de judecată în vederea susținerii unor alte cauze cât și la parchet.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul contestatoarei, având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației în anulare așa cum a fost formulată și motivată, cu consecința menținerii hotărârii de fond; solicită cheltuieli de judecată.
După ce face un scurt istoric al speței, consideră că decizia Curții de APEL CONSTANȚA este rezultatul unei greșeli materiale, prin interpretarea eronată a obiectului dedus judecății; în cauză, nu este vorba de o locuință astfel cum este ea definită de Legea nr. 114/1996 și nici o locuință de serviciu, ci este o locuință de intervenție.
Apărătorul intimatului, având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Contestatoarea invocă ca motiv al contestației în anulare faptul că instanța de recurs a săvârșit o eroare materială, însă nu indică clar care este acea eroare materială.
Consideră că instanța nu a interpretat eronat obiectul dedus judecății. Obiectul cererii de chemare în judecată a fost obligarea contestatoarei de a vinde intimatului garsoniera în litigiu. Instanța de recurs s-a pronunțat în mod corect asupra cererii dedusă judecății.
Contestatoarea nu face decât să reia aspectele de fond ale cauzei, aspecte invocate și în fața instanței de recurs. Or, acest lucru - invocarea acelorași aspecte de fond - este inadmisibil în calea de atac extraordinară a contestației în anulare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA la 05.06.2009, contestatoarea Șantierul Naval M l-a chemat în judecată pe intimatul solicitat curții ca, pe calea contestației în anulare, să dispună, anularea deciziei civile nr. 382/C/24.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanta, cu consecința menținerii sentinței civile 775/C/15.02.2007 a Judecătoriei Constanța și a deciziei nr. 522/C/16.11.2007 a Tribunalului Constanța.
În motivarea contestației, petenta a arătat că, prin decizia a cărei anulare se solicită, ca urmare a desființării hotărârilor instanțelor de fond, a fost admisă acțiunea reclamantului și a fost obligată contestatoarea la încheierea contractului de vânzare cumpărare pentru apartamentul ocupat de intimat în căminul, decizia astfel pronunțată fiind rezultatul unei greșeli materiale rezultată din interpretarea eronată a obiectului dedus judecății.
Contestatoarea susține că instanța de recurs nu a observat că spațiul asupra căruia s-a purtat procesul nu este o locuință și cu atât mai mult nu este o locuință de serviciu, ci o locuință de intervenție și că societății M îi sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG 130/2004 modificată prin Legea nr. 189/2005, acte normative care nu stabilesc obligativitatea vânzării locuințelor către chiriași.
Mai arată contestatoarea că recurentul nici nu întrunește condițiile Legii nr. 85/1992 pentru că nu a formulat o cerere de cumpărare, pentru că nu are contract de închiriere în vigoare și nici declarații autentice cu privire la deținerea altor spații de locuit pe teritoriul României.
În fine, se învederează că, în mod greșit, instanța de recurs a invocat deciziile Curții Constituționale care au statuat asupra posibilității pe care o au chiriașii de a-și cumpăra locuințele la a căror construire au contribuit direct în vechiul sistem juridic.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației arătând că pe această cale este inadmisibil să se reia aspecte pe care instanța de recurs le-a avut în vedere la pronunțarea deciziei contestate; s-a mai precizat că instanța nu a interpretat eronat obiectul dedus judecății, astfel că s-a pronunțat corect asupra cererii deduse judecății sale.
Examinând contestația formulată, curtea constată că nu este întemeiată și urmează aor espinge ca atare.
Conform art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestația în anulare este o cale de atac ce vizează doar hotărârile irevocabile, extraordinară, de retractare, comună și nesuspensivă de executare, ce se poate exercita doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Contestația în anulare prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă (calificată de doctrină drept "specială" datorită obiectului său și motivelor derogatorii față de cele prevăzute de art. 317 Cod procedură civilă), poate fi promovată în două ipoteze: 1. dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale și 2. instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare
Primul motiv are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru a căror verificare nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Fiind vorba despre un text de excepție, noțiunea de "greșeală materială" nu poate fi interpretată extensiv, câmpul său de aplicare limitându-se la acele erori, inexactități faptice, care sunt contrare realității obiective.
Vor fi deci erori materiale cele privind tardivitatea recursului (când, printr-o greșită calculare a termenului de recurs, s-a considerat că acesta a fost depășit), anularea recursului ca netimbrat (când s-a ignorat dovada achitării timbrajului, existență la dosar anterior pronunțării soluției de anulare), anularea recursului ca făcut de un mandatar fără calitate (deși la dosar există dovada împuternicirii)
Astfel văzută aria noțiunii, rezultă că nu pot fi valorificate pe calea deschisă de art. 318 Cod procedură civilă, greșeli de judecată, precum eronata apreciere a probelor, incorecta interpretare a dispozițiilor legale aplicabile, defectuoasa rezolvare a unui incident procedural.
Reiese, așadar, că legea are în vedere strict greșeli materiale care au condus la pronunțarea unor decizii eronate, erori evidente pe care instanța de recurs le-a comis prin confundarea unor elemente sau date faptice.
De aceea, ori de câte ori se invocă greșeli de judecată, contestația în anulare este inadmisibilă, căci pe această cale se tinde la anularea unei hotărâri doar pentru motivele prevăzute expres de lege, nu și pentru că judecata nu a fost bine făcută. Astfel, legea nu a urmărit să deschidă părților dreptul la un recurs la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță, decizia urmând a-si produce efectele chiar dacă s-ar constata că ar fi rezultatul unor imperfecțiuni în analiza probelor,în stabilirea situației de fapt sau în interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale incidente.
Este și situația contestației în anulare promovate de intimata Șantierul Naval M, care au invocat drept motive de contestație greșita apreciere a instanței de recurs conform căreia spațiul asupra căruia s-a purtat procesul nu este o locuință și cu atât mai mult nu este o locuință de serviciu, ci o locuință de intervenție și că societății M îi sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG 130/2004 modificată prin Legea nr. 189/2005, acte normative care nu stabilesc obligativitatea vânzării locuințelor către chiriași.
Astfel se constată că, la pronunțarea deciziei civile nr. 382/C/24.11.2008 Curtea de Apel Constantaa apreciat că în mod greșit de cele două instanțe de fond au apreciat asupra existenței dreptului reclamantului de a cumpăra locuința închiriată în temeiul Legii nr. 85/1992 și al Decretului-Lege nr. 61/1991 întrucât din interpretarea prevederilor legale incidente - art.7 al. 1 și art. 7 al.6 din legea nr. 85/1992 - rezultă că cerințele stabilite de aceste norme, respectiv ca locuința să fie construită din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, anterior intrării în vigoare a legii (29.07.1992), să nu fie o locuință de intervenție, iar titularul cererii să aibă calitatea de chiriaș al locuinței solicitate a fi vândute la momentul cererii de vânzare-cumpărare, erau îndeplinite în cauză.
De asemenea, curtea a considerat greșită și încadrarea imobilului în categoria locuințelor de intervenție, pentru că pârâta nu avea competența să stabilească natura juridică a acestor spații de locuit, care este atributul exclusiv al legiuitorului, materializat prin dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 modificată, în care sunt definite atât locuințele de serviciu, cât și locuințele de intervenție.
Or, este evident că, implicând aprecierea corectei aplicări a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 precum și stabilirea conținutului noțiunilor de "locuință de intervenție",respectiv "locuință de serviciu", de situația invocată de petentă nu poate fi considerată drept un motiv de contestație în anulare care să fie încadrat în noțiunea de "eroare materială".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea M, cu sediul în M,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 385/C, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA la data de 24 noiembrie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în M, strada 1 - 2. -.3,.306, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
pt. Grefier,
- - ( ),
potriv. disp. art. 261(2) pr., semnează
Grefier șef,
red. dec. 16.02.2010
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
