Speta drept civil. Decizia 406/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 406/
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea M, cu sediul în M,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 35/C, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA la data de 26 ianuarie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în M, strada 1 - 2. -.2,.210, județul
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru contestatoare, avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 9 dosar, iar pentru intimat, răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 8 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că există un rest de timbrat de 5 lei taxă judiciară de timbru.
Apărătorul recurentei contestatoare depune la dosar chitanța CT - PJ din 28 septembrie 2009, emisă de Agenția Fiscală nr.3 C, cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei.
Apărătorul intimatului depune la dosar întâmpinare, un exemplar de pe aceasta fiindu-i înmânat apărătorului contestatoarei.
Apărătorul contestatoarei, solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării ce i-a fost înmânată astăzi.
Instanța, deliberând cu privire la acest aspect, respinge cererea de amânare a cauzei, având în vedere că prin întâmpinare nu se invocă excepții; lasă cauza pentru a doua strigare, urmând ca părțile să pună concluzi pe fondul cauzei.
Apărătorul contestatoarei arată că nu mai poate întârzia în sala de judecată, deoarece trebuie să fie prezent și în alte săli de judecată în vederea susținerii unor alte cauze cât și la parchet.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor
art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul contestatoarei, având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației în anulare așa cum a fost formulată și motivată, cu consecința menținerii hotărârii de fond; solicită cheltuieli de judecată.
Face un scurt istoric al speței.
Consideră că decizia Curții de APEL CONSTANȚA este rezultatul unei greșeli materiale, prin interpretarea eronată a obiectului dedus judecății.
În cauză, nu este vorba de o locuință astfel cum este ea definită de Legea nr. 114/1996 și nici o locuință de serviciu, ci este o locuință de intervenție.
Apărătorul intimatului, având cuvântul, solicită respingerea contestației în anulare ca nefondată.
Contestatoarea invocă ca motiv al contestației în anulare faptul că instanța de recurs a săvârșit o eroare materială, însă nu indică clar care este acea eroare materială.
Consideră că instanța nu a interpretat eronat obiectul dedus judecății. Obiectul cererii de chemare în judecată a fost obligarea contestatoarei de a vinde intimatului garsoniera în litigiu. Instanța de recurs s-a pronunțat în mod corect asupra cererii dedusă judecății.
Contestatoarea nu face decât să reia aspectele de fond ale cauzei, aspecte invocate și în fața instanței de recurs. Ori acest lucru - invocarea acelorași aspecte de fond - este inadmisibil în calea de atac extraordinară a contestației în anulare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA sub nr-, contestatoarea SC Naval M SA a solicitat în contradictoriu cu intimatul, anularea deciziei civile nr. 35/C din 26 ianuarie 2009 pronunțate de Curtea de APEL CONSTANȚA, cu consecința rejudecării și admiterii recursului formulat de SC șantierul Naval M SA.
În motivarea contestației în anulare se arată că prin sentința civilă nr. 1940/C din 26 ianuarie 2007 Judecătoriei Mangalias -a respins acțiunea reclamantului de obligare a pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la locuința deținută de reclamant cu titlu de chiriaș. Prin decizia civilă nr. 438/C din 22 septembrie 2008 Tribunalul Constanțaa admis apelul reclamantului și a schimbat în tot hotărârea apelată în sensul obligării pârâtei să vândă reclamantului locuința situată în M, în Căminul, cu plata de daune cominatorii până la momentul perfectării contractului de vânzare-cumpărare. Recursul pârâtei SC Naval M SA a fost admis și s-a modificat în parte decizia recurată în sensul că s-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii, fiind menținută obligația pârâtei de a înstrăina locuința chiriașului reclamant în baza Legii nr. 85/1992.
Contestatoarea susține că decizia instanței de recurs este rezultatul unei grave greșeli materiale, determinată de interpretarea eronată a obiectului dedus
judecății. Astfel, contestatoarea susține că locuința în litigiu este o locuință de intervenție, iar pe de altă parte, reclamantul nu întrunește condițiile legale reglementate de Legea nr. 85/1992, modificată pentru a cumpăra locuința proprietatea unei societăți privatizate, dispozițiile art. 70 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 fiind greșit aplicate în cauză.
Prin întâmpinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea contestației în anulare motivat de faptul că instanța de recurs nu a săvârșit erori materiale în sensul art. 318 Cod procedură civilă, a aplicat corect dispozițiile art. 7 din Legea nr. 85/1992 și s-a pronunțat în mod corect asupra cererii deduse judecății în raport de probele administrate.
Analizând legalitatea hotărârii contestate, în raport de criticile contestatorului și dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, se reține că este nefondată contestația în anulare pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare prin care se cere însăși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Motivul prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă, invocat de contestatoare - dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale - are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unor soluții greșite. Este deci vorba de acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Sunt greșeli materiale în sensul art. 318 Cod procedură civilă respingerea unui recurs ca tardiv, în raport cu data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus recomandat la oficiul poștal înăuntrul termenului de recurs; anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea chitanța de plată a taxei de timbru; pronunțarea asupra legalității unei alte hotărâri decât cea recurată, etc.
Textul legal vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural. Prin urmare, nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare erorile de interpretare a probelor care fac decizia netemeinică; neconcordanța dintre motivare și dispozitiv, aplicarea greșită a unor dispoziții legale la situația de fapt.
În cauză, se reține că motivele invocate de contestatoare nu vizează greșeli materiale în sensul art. 318 teza I Cod procedură civilă, ci greșeli de judecată, respectiv greșeli ce vizează aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 85/1992, modificată, interpretarea noțiunilor de locuință de serviciu și locuință de intervenție, calificarea greșită a locuinței închiriate de reclamant ca fiind o locuință de serviciu ce cade sub incidența Legii nr. 85/1992, critici ce nu pot fi valorificate în calea de atac extraordinară de față.
A da părților posibilitatea de a se plânge aceleași instanțe care a dat hotărârea, de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac, respectiv un recurs la recurs, ceea ce nu este admisibil.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 318 Cod procedură civilă, se va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea M, cu sediul în M,-, județul C, împotriva deciziei civile nr. 35/C, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA la data de 26 ianuarie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în M, strada 1 - 2. -.2,.210, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
- -
Red. dec. jud. /23.11.2009
gref.
2 ex./24.11.2009
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
