Speta drept civil. Decizia 474/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 474/CM
Ședința publică din data de 19 august 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurării sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Mihaela Ganea Vanghelița Tase
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în T,-, -ălciilor,. B,. 2,. 11, județul T, împotriva sentinței civile nr. 506/23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul T, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că părțile au solicitat judecata și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
CURTEA
Asupra prezentului recurs, constată:
Prin sentința civilă nr. 506/23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea -secția civilă, comercială și contencios-administrativ a fost respinsă acțiunea reclamantului, formulată în contradictoriu cu pârâtul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA, ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în cursul anului 2005 reclamantului i s-a stabilit o pensie de serviciu anticipată parțială, în baza deciziei cu nr.- care a fost emisă de Casa Județeană de Pensii în temeiul adeverinței nr.1378/6/9 din 1 iunie 2005 de atestare a veniturilor, emisă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea. Adeverința menționată a fost înlocuită de către aceeași instituție cu adeverința nr.4732/VI/14/21 octombrie 2008, prin care fostul angajator atestă că, la data pensionării, reclamantul avea un venit brut de 91.894.200 lei rol, beneficiind de spor de participare la ședințe de judecată de 40% conform Legii nr.508/2004, de spor de toxicitate de 15%, spor de vechime de 25% recunoscut prin sentința civilă nr.473/26.03.2007 a Tribunalului Tulcea, precum și de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% conform sentinței civile nr.2279/2007 a Tribunalului Tulcea.
La 17 octombrie 2008, reclamantul a adresat Parchetului de pe lângă Tribunalului Tulcea cererea înregistrată sub nr.4698/VI/14, prin care a solicitat eliberarea a două adeverințe prin care să fie înlocuite adeverințele nr.1536/VI/9/16 iunie 2006 și respectiv nr.364/VI/9 din 7 februarie 2008, în sensul de a prevedea sporurile de vechime de 25% și de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% recunoscute prin hotărâri judecătorești.
Cu adresa nr.4698/VI/4/18.12.2008, pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulceaa răspuns reclamantului că nu poate da curs favorabil unei asemenea cereri, deoarece potrivit adresei nr.16468/2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, până la modificările aduse art. 85 alin.1 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată prin nr.OUG100/2007, pensiile de serviciu ale procurorilor și judecătorilor au fost actualizate în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni a judecătorilor și procurorilor în activitate, medie care s-a calculat pe baza drepturilor salariale stabilite prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit legislației în vigoare, fără a se putea avea în vedere hotărârile judecătorești.
Tribunalul a constatat că prin acțiunea formulată, reclamantul tinde la înlocuirea adeverinței emise în data de 7.02.2007.
Potrivit art.85 pct.2 din Legea nr.303/2004, în forma avută la data emiterii celor două adeverințe ce se solicită a fi înlocuite (anterior modificării survenite la data de 8.10.2007 prin nr.OUG100/2007), pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor se actualizează anual, în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de judecătorii și procurorii în activitate.
Astfel, textul de lege statuează asupra modalității de actualizare anuale a pensiilor magistraților, actualizare care trebuie analizată la data formulării cererii, nefiind posibilă o actualizare retroactivă; cu alte cuvinte, nu se poate solicita în anul 2008 o actualizare a pensiei pentru anii 2006 și 2007, întrucât termenul folosit de lege este "actualizare anuală".
Instanța de fond a stabilit că există o imposibilitate de calculare lunară a cuantumului acestor sporuri, întrucât acestea reprezintă drepturi care au fost plătite retroactiv, au fost actualizate și indexate cu indicele de inflație, sub forma unei sume globale.
În ceea ce privește înlocuirea adeverinței emisă în luna februarie 2008, deși nu s-a făcut dovada că aceasta ar fi fost emisă, s-a reținut că sunt aplicabile prevederile art.85 al.2 din Legea nr.303/2004 (dispoziții intrate în vigoare începând cu data de 8.10.2007), potrivit cărora pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută lunară a unui judecător și procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare în procent a sporurilor intrate în baza de calcul, la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime.
S-a conchis în sensul că la data de 7.02.2008, sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% nu intrase în baza de calcul a veniturilor lunare ale unui procuror în activitate, iar în ceea ce privește sporul de vechime, reclamantului i-a fost recunoscut acest drept printr-o adeverință emisă de pârât abia în anul 2008.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, care a criticat soluția prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 cod proc. civilă - greșita aplicare a legii.
S-a arătat, după reluarea considerentelor din cererea de chemare în judecată, că solicitarea de a se emite noile adeverințe vine în susținerea unei viitoare cereri de revizuire a drepturilor de pensie, iar nu de reactualizare a acestora, pensia cuvenită pe perioada anilor 2006-2007 și până la 1.04.2008 urmând a fi reevaluată în funcție de modificările intervenite asupra veniturilor obținute de către procurori în aceeași perioadă.
S-a făcut astfel trimitere la prevederile art. 7 alin. 3 din nr.HG 1275/2005, cât privește noțiunea de venituri brute.
Recurentul a arătat că instanța de judecată și-a depășit atribuțiile în măsura în care a analizat și imposibilitatea valorificării adeverințelor solicitate în procedura actualizării pensiilor, întrucât operațiunea de actualizare sau de revizuire a pensiilor cade în atributul caselor teritoriale de pensii, în timp cea de calcul a venitului brut aparține organului emitent al adeverințelor.
S-a solicitat, în consecință, admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Analizând criticile de nelegalitate invocate prin recurs, în raport de dispozițiile legale aplicabile și de situația de fapt evocată, se vor reține următoarele:
În speță, obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea la eliberarea în favoarea reclamantului - fost procuror la această instituție - a unei adeverințe care să înlocuiască adeverința nr.1536/VI/9/16 iunie 2006 și care să includă, la media veniturilor brute realizate pe ultimele 12 luni, sporul de vechime de 25% și cel de 50% de risc și de suprasolicitare neuropsihică, precum și a unei adeverințe care să înlocuiască adeverința nr.364/VI/9/7 februarie 2008 și în care să se prevadă sporurile de 25% și respectiv 50% recunoscute prin hotărâri judecătorești pronunțate anterior.
Reclamantul a arătat că la data de 17.10.2008 a solicitat pârâtului să-i elibereze două adeverințe care să înlocuiască adeverințele mai sus-menționate, în scopul de a le folosi la recalcularea pensiei de serviciu pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006 și respectiv pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 1 aprilie 2008. S-a susținut că sporurile neincluse inițial în datele consemnate prin adeverințele din 2006 și 2008 au fost recunoscute prin hotărâri judecătorești, anume, prin sentința civilă nr. 47326.03.2007 și sentința civilă nr. 22797.12.2007 ale Tribunalului Tulcea, aceste drepturi fiind plătite procurorilor în activitate ca diferențe salariale, cu reținerea corespunzătoare a obligațiilor la bugetul de stat.
Recurentul reclamant a apreciat că adresa nr.4698/VI/4/18.12.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea, prin care i s-a comunicat refuzul de înlocuire a celor două adeverințe, este nelegală și încalcă dreptul său la o viitoare revizuire a pensiei de serviciu de care beneficiază, prin reevaluarea bazei de calcul.
Aceste aspecte au fost, însă, în mod corect, considerate ca neîntemeiate de către instanța de fond, care a dat o soluție judicioasă problemei de drept ridicate.
Astfel, este de principiu că fostul angajator poate emite, la cerere, orice înscris care să certifice datele referitoare la raporturile de muncă/de serviciu existente în evidențele proprii de personal, această obligație fiind de altfel reglementată prin art. 40 alin. 2 lit. h Codul muncii.
Nu este însă mai puțin real faptul că angajatorul nu poate emite decât acele înscrisuri care sunt conforme realității, iar nu și date care nu își găsesc fundamentul în documentația întocmită și organizată conform legii.
Or, în speță, pretențiile recurentului reclamant au vizat retractarea de către angajator a datelor conținute în adeverințelenr. 1536/VI/916.06.2006și364/VI/9/7.02.2008(eliberate în vederea actualizării pensiei de serviciu) și înlocuirea lor cu alte înscrisuri, care să reflecte drepturi statuate prin hotărâri judecătorești, dar neacordate efectivla momentul eliberării adeverințelor menționate.
Aceste înscrisuri au fost emise, astfel cum a reținut și instanța de fond, sub imperiul disp. art. 85 din Legea nr. 303/2004 ( în forma anterioară modificării prin art. I din nr.OUG 100/2007 ), ele reflectând realitatea datelor existente în evidențele Parchetului pentru perioada pentru care au fost eliberate.
Ulterior pronunțării hotărârilor judecătorești, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a înțeles să emită o nouă adeverință, înlocuind-o pe cea care a stat la baza stabilirii drepturilor de pensie (1378/VI/9/01.06.2005) și să includă ca sporuri drepturile recunoscute ca neacordate la momentul încetării activității reclamantului (deci, cu corectarea venitului brut realizat ca procuror în activitate și care a stat la baza determinării pensiei de serviciu). Acest fapt nu justifică, însă, susținerile recurentului potrivit cărora și adeverințele ulterioare, eliberate în procedura actualizării pensiilor de serviciu corespunzător indemnizațiilor actualizate ale procurorilor în activitate, trebuie modificate, întrucât trebuie disociată chestiunea actualizării pensiilor conform art. 85 din Legea nr. 303/2004 de cea a obținerii pe cale judecătorească, de către procurorii în activitate, a unor despăgubiri echivalente sporurilor neacordate.
Aceasta a fost, de altfel, și concluzia instanței de fond care, în finalul argumentației a arătat că motivul invocat în acțiune, referitor la utilitatea emiterii adeverințelor rectificative pentru anii 2006 și 2007, nu poate fi primit câtă vreme actualizarea pensiilor de serviciu nu se realiza într-o altă modalitate decât prin raportare la media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de procurorii în funcție.
Conchizând, recunoașterea pe cale judecătorească a unor drepturi procurorilor în activitate (prime, sporuri, etc.) nu induce obligația pârâtului de a reevalua adeverințele emise în temeiul legii și înaintate caselor teritoriale de pensii, prin modificarea bazei de calcul a pensiilor actualizate ale procurorilor pensionați, iar soluția este logică, întrucât din moment ce o persoană beneficiază de pensie, situația juridică a drepturilor sale nu poate fi legată direct, în absența unei norme exprese, de drepturile acordate cu titlu de drepturi salariale sau despăgubiri, celor aflați încă în activitate.
Din acest punct de vedere, analizarea chestiunii interesului recurentului sub aspectul posibilității reale de a obține revizuirea drepturilor de pensie pare superfluă, întrucât problema de drept dedusă judecății vizează obligația legală a intimatului pârât de a se conforma normelor care reglementează procedura emiterii adeverințelor necesare actualizării pensiilor.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 cod proc. civilă, constatând că nu există temeiuri de reformare a hotărârii atacate, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în T,-, -ălciilor,. B,. 2,. 11, județul T, împotriva sentinței civile nr. 506/23.03.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 august 2009.
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu | JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea Vanghelița Tase | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
jud.
2 ex./9.09.2009.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Mihaela Ganea Vanghelița Tase
