Speta drept civil. Decizia 515/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.515/CM
Ședința publică din data de 17 iunie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamanta COMPANIA DE CONTRUCȚII MONTAJ, cu sediul în C,b-dul - - nr. 144, județul C, împotriva sentinței civile nr. 107 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în C,-, -. A,. 19, județul C, având ca obiect conflict de muncă - acțiune în răspundere patrimonială (prejudiciu cauzat societății).
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurenta reclamantă consilier juridic, în baza delegației nr. 7595/17.06.2008, depusă la dosar, iar pentru intimatul pârât, se prezintă d-na avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. -/17.06.2008, depusă la dosar.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Părțile declară că în cauză nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Instanța luând act de declarația acestora, că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante, având cuvântul, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, iar prin hotărârea ce se va pronunța în cauza de față, să se dispună casarea sentinței instanței de fond și obligarea pârâtului la plata sumei de 9.2555 lei reprezentând prejudiciul creat societății.
Apărătorul intimatului pârât, având cuvântul solicită respingerea recursului declarat de reclamantă, cu obligarea acesteia la cheltuieli de judecată.
În susținere arată că, în cauză nu au fost demonstrate vinovăția pârâtului și prejudiciul creat societății recurente.Dispozițiile art.270 alin.1 din Codul Muncii, prevăd că salariații răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina lor și în legătură cu munca lor. Pentru antrenarea acestei răspunderi sunt necesare: paguba, fapta păgubitoare, legătura sa cu muncă și vinovăția, iar în cauza de față acestea nu au fost dovedite de către recurenta reclamantă.
Mai arată, apărătorul că, de fapt, prin contractul încheiat de către intimatul pârât la data de 03.10.2005, s-a asigurat un profit societății reclamante, însă această consideră că a fost prejudiciată cu suma de 9255 lei, prin lipsa de folosință a unui spațiu, cu toate că prin actele depuse la dosar și probele administrate la instanța de fond, reclamanta nu a probat existența acestui prejudiciu și vinovăția pârâtului.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului de față.
CURTEA:
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
"" a declarat recurs la 28 martie 2008 împotriva sentinței civile nr.107 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt:
La 13.09.2007, reclamanta C, prin reprezentant legal, a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 9.255 lei, reprezentând prejudiciul cauzat societății prin depășirea atribuțiilor și a limitelor competențelor ce-i reveneau în virtutea funcției deținute.
În considerente s-a arătat că pârâtul a fost salariatul societății în perioada 1 decembrie 1993 - 25 aprilie 2006, inițial fiind angajat ca subinginer/specialitatea construcții.
Prin decizia nr. 134/02.12.2002, pârâtul a fost numit în funcția de director general executiv, urmând să îndeplinească sarcinile cuprinse în fișa postului, precum și cele prevăzute în Actul constitutiv al societății.
Societatea reclamantă a arătat că, prin contractul de antrepriză nr. 7638/03.10.2005, s-a obligat în calitate de executant să realizeze lucrări de infrastructură la o hală metalică, în favoarea beneficiarului, urmând să încaseze de la acesta contravaloarea lucrărilor executate.
Începând cu 01.01.2006, pârâtul a pus la dispoziția societății beneficiare, cu titlu gratuit, un spațiu de depozitare în suprafață de 324 mp, aflat în patrimoniul Astfel, a susținut reclamanta, în perioada 01.01.2006 - 17.04.2006 s-a produs un prejudiciu prin punerea spațiului la dispoziția, fără încheierea unui contract de închiriere și fără aprobarea Consiliului de Administrație.
Un asemenea contract a fost încheiat cu aceeași societate abia la 18.04.2006, pe o durată de o lună, chiria stabilită fiind în cuantum de 2.595 lei; acest contract a fost încheiat de către noua conducere a societății, deoarece pârâtul nu a mai ocupat funcția de conducere începând cu 22.03.2006.
Societatea reclamantă a mai menționat că raporturile de muncă au încetat la 25.04.2006, conform art. 55 lit. b Codul Muncii.
S-a precizat că valoarea acestui prejudiciu a fost calculată la 9.255 lei, pârâtul fiind notificat în sensul de a achita această sumă.
S-a mai arătat că, deși pârâtul apreciază ca fiind un fapt meritoriu încheierea contractului de antrepriză, iar punerea la dispoziție a spațiului ca pe o condiție impusă de societatea beneficiară, această măsură s-a dovedit prejudiciabilă, cu atât mai mult cu cât nu și-a achitat integral nici obligația de a suporta cheltuielile de executare a lucrării ( situație ce a generat un litigiu comercial ).
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 270 și urm. Codul Muncii.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu obligarea societății reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
S-a arătat, în apărare, că pentru a fi antrenată răspunderea salariatului trebuie îndeplinite condițiile legate de existența unui prejudiciu, a unei fapte păgubitoare în legătură cu atribuțiile de serviciu și generatoare a acelui prejudiciu, precum și a vinovăției.
Pârâtul a susținut că la data negocierii contractului de antrepriză încheiat cu s-au avut în vedere condițiile obținerii unui contract de lucrări de construcții, în raport de concurența de pe piața locală, perioada de derulare a clauzelor contractuale, împrejurarea că se solicitau lucrări în perioada sezonului ( când activitatea în construcții este mult redusă ), precum și posibilitatea acordării pe o perioadă limitată în timp a unui spațiu de depozitare pentru unele utilaje ale beneficiarului.
Pârâtul a menționat că prin semnarea acestui contract s-a asigurat o producție de 5 luni la șantier, iar obținerea unei eficiențe maxime pentru societate a fost analizată împreună cu toți factorii de decizie din cadrul - fapt relevat în procesele-verbale ale Comitetului Executiv.
S-a mai invocat faptul că la acea dată, avea în cadrul incintei din- mai multe spații de depozitare neocupate cu activități productive, fiind închiriate cu contracte doar o mică parte.
S-a susținut că, cea mai mare parte a acestor spații erau libere și foarte greu de închiriat datorită lipsei de utilități, a hidroizolațiilor defecte și unor închideri perimetrale necorespunzătoare.
În cauză au fost administrate probele apreciate ca utile și concludente cauzei, fiind astfel respinsă proba testimonială, aspectele invocate urmând a fi probate prin înscrisuri și interogatorii.
Prin sentința civilă nr.107 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta C în contradictoriu cu pârâtul și a fost obligată reclamantă către pârât la 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluția prima instanță a reținut următoarele:
Pârâtul a fost numit, prin decizia nr. 134/02.12.2002 a Consiliului de Administrație al C în funcția de director general executiv ( fila 8 ).
Conform fișei postului, pârâtul avea atributul de a aproba, în urma analizării de către toți factorii implicați ( identificați în,Fișa de analiză contract ) contractele ce se derulau la nivelul societății, precum și de a aproba resursele necesare pentru derularea corespunzătoare a acestora ( filele 66 - 67 ).
În această calitate și în aceste condiții a semnat contractul de antrepriză nr. 7638/03.10.2005 al cu beneficiarul, prorogat ulterior prin actul adițional nr. 2/2006 (filele 13 - 15 ).
Pe parcursul judecății, instanța a solicitat societății să depună, în condițiile art. 287 Codul Muncii,Fișa de analiză contract care a precedat încheierea contractului de antrepriză, pentru a fi combătute susținerile pârâtului privitoare la condițiile stabilirii acestor raporturi juridice.
Acest înscris nu a fost, însă, depus la dosar, la termenul din 08.02.2008 fiind prezentat doar formularul tipizat utilizat.
Reclamanta a mai apreciat că pârâtul și-a depășit atribuțiile prin atribuirea spațiului cu titlu gratuit, în condițiile în care cerința principală a încheierii contractelor comerciale ale societății o constituia urmărirea eficienței maxime.
Această motivare adusă în susținerea ideii de prejudiciu urmează însă a fi înlăturată, câtă vreme acest obiectiv nu exclude acordarea de facilități unui partener de afaceri pentru obținerea unui rezultat financiar maxim ( generat spre exemplu de o colaborare pe lungă durată, de contracte avantajoase etc. ).
În raport de aceste aspecte, se va reține că societatea reclamantă nu a făcut dovada că punerea la dispoziție a unei suprafețe de depozitare, pe o perioadă determinată și cu titlu gratuit, nu a fost adusă la cunoștința factorilor de decizie din cadrul societății de către directorul general executiv, ca o cerință prealabilă a beneficiarului și că o asemenea opțiune a fost respinsă în Comitetul Executiv ori în Consiliul de Administrație.
Pe cale de consecință, susținerea potrivit căreia salariatul a acționat cu depășirea atribuțiilor și a limitelor de competență ce îi reveneau în virtutea funcției deținute în societate, este lipsită de suport probator.
Nu-i poate fi, totodată, imputat pârâtului în acest context rezultatul defavorabil pentru societate generat de proasta derulare a raportului comercial cu beneficiarul lucrărilor ( și care a condus la o acțiune în justiție ).
Cu privire la îndeplinirea în speță a condițiilor de atragere a răspunderii civile în condițiile art.270 Codul Muncii, vor fi reținute următoarele considerente:
Conform alin.1 al art. menționat, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Angajatorul urmează, în acest caz, să probeze pe de o parte existența unui prejudiciu adus prin fapta în legătură cu munca a salariatului său, precum și inexistența vreunei cauze exoneratoare de răspundere, în condițiile art. 270 alin. 2 Codul Muncii.
În speță, aceste elemente nu au fost probate.
Prejudiciul invocat de societatea reclamantă a fost stabilit prin raportare la cuantumul chiriei achitate de pe o perioadă de o lună
( 18.04. - 18.05.2006 ), pentru spațiul de depozitare de 324 mp situat în mun. C,- ( filele 10 - 12 ), valoarea acestei chirii fiind ulterior aplicată perioadei de utilizare cu titlu gratuit, respectiv 01.- - 17.04.2006.
Încheierea acestui contract nu este, însă, un element de natură să formeze convingerea producerii unui prejudiciu cert, actual și determinat.
Încheierea contractului de închiriere nu exclude susținerea pârâtului potrivit cu care conducerea societății a achiesat la acordarea spațiului de depozitare cu titlu gratuit într-o perioadă anterioară, în ansamblul clauzelor comerciale negociate cu beneficiarul lucrării de antrepriză.
Pe de altă parte, încheierea unui contract de închiriere pentru o perioadă ce excede celei în care s-ar fi produs prejudiciul nu constituie o motivație suficientă pentru invocarea unei pagube, câtă vreme reclamanta nu a dovedit că în perioada de referință ( 01.- - 17.04.2006 ) a avut mai multe oferte de închiriere a spațiilor de depozitare - implicit, și a celui în discuție - și care nu au putut fi onorate datorită acțiunii culpabile a pârâtului.
Ori, în cauză nu s-au contestat din punct de vedere probator susținerile pârâtului potrivit cărora în perioada indicată nu existau oferte de închiriere a spațiilor de depozitare ale societății sau că pentru acestea s-ar fi putut obține, prin comparație, valori mai mari ale chiriei.
Dimpotrivă, încheierea pe doar o perioadă de o lună a spațiului, neurmată de încheierea unui nou contract, confirmă apărările pârâtului referitoare la caracterul aleatoriu și determinat în timp al închirierii unor asemenea spații din patrimoniul societății.
În fine, sub aspectul culpei salariatului, instanța va reține și faptul că societatea nu a inițiat anterior un litigiu cu partenerul contractual, în cadrul căruia să se stabilească inexistența unei înțelegeri generatoare de efecte juridice, în temeiul căreia avea dreptul de a utiliza cu titlu gratuit acest spațiu.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Instanța de fond și-a întemeiat hotărârea doar pe lipsa unor înscrisuri sau altfel de probe, în loc să ia în considerare probatoriul administrat în cauză, înscrisuri și interogatorii, prin care pârâtul își recunoaște fapta. Instanța invoca în cuprinsul hotărârii faptul că societatea nu a putut prezenta fișa de analiză a contractului de antrepriză nr.7638/03.10.2005, cu toate că intimata a învederat instanței că aceasta nu a fost întocmită la momentul încheierii contractului.
Organele de conducere nu au avut cunoștință de faptul că trebuie să-și manifeste opțiunea în legătură cu punerea la dispoziție gratuită a unui spațiu.
De altfel, există contradictorialitate între susținerile pârâtului care pe de o parte invocă situația dificilă a societății de la acel moment, iar pe de altă parte acordă unui client facilități la numai 3 luni de la începerea colaborării.
Intimatul pârât și-a depășit prin fapta sa atribuțiile și limitele de competență însă, instanța de fond se limitează doar la a menționa că această susținere nu a fost probată deși la dosarul cauzei a fost depusă Decizia Consiliului de Administrație din 28 aprilie 2005.
În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, consideră că întinderea acestuia a fost corect calculată având în vedere că acest calcul a fost efectuat în baza unei chirii lunare pe care a achitat-o chiar societatea comercială.
Recursul nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Criticile formulate prin motivele de recurs vor fi circumscrise dispozițiilor art.270(1) Codul Muncii, temei juridic ce a stat la baza formulării cererii de chemare în judecată.
La baza răspunderii patrimoniale stă vinovăția salariatului, iar în lipsa unui prejudiciu concret nu poate fi antrenată această răspundere.
Din întregul material probator nu rezultă în ce constă culpa salariatului în condițiile în care nu este exclusă împrejurarea ca și conducerea societății să fi fost de acord cu această folosință.
Oricum pentru o clarificare exactă a împrejurărilor în care Societatea Comercială ""SRL a intrat în posesia spațiului, chiar înainte de încheierea efectivă a contractului de închiriere impunea în mod necesar lărgirea cadrului procesual și față de acest beneficiar real al folosinței pentru a avea imaginea completă în legătură cu voința reală a părților.
De altfel, recurenta a și arătat că a acționat în judecată pe SC SRL pentru recuperarea prejudiciului creat, această acțiune făcând obiectul Dosarului nr.5383/COM - soluționat de Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr.409/COM/23.01.2007, prin care debitoare a fost deja obligată să îi achite sumele datorate.
Pe de altă parte, prin Decizia consiliului de administrație din 28.04.2005 s-a stipulat obligația conducerii executive de a încheia contractul în condiții de eficiență maximă, însă nu s-a arătat de ce a fost considerat generator de prejudiciu contractul încheiat de intimat, în condițiile în care pentru perioada în discuție nu s-a făcut dovada existenței vreunei oferte pentru spațiul comercial în cauză.
De asemenea, recurenta nu a făcut dovada sub aspectul cuantumului prejudiciului, care au fost elementele concrete ce au condus-o la acest calcul atât timp cât pentru perioada în discuție nu s-a făcut dovada că ar fi avut alte solicitări pentru închiriere sau care ar fi valorile concrete de calcul.
Drept urmare, în lipsa culpei dovedite a salariatului, cât și a unui prejudiciu cert, în mod temeinic a hotărât Tribunalul Constanța că nu poate fi antrenată răspunderea salariatului.
Pe cale de consecință, în baza art.312 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul, Curtea însușindu-și motivarea instanței de fond.
În baza art.274 cod procedură civilă, va fi obligată recurenta la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de reclamanta COMPANIA DE CONTRUCȚII MONTAJ, cu sediul în C,b-dul - - nr. 144, județul C, împotriva sentinței civile nr. 107 din 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în C,-, -. A,. 19, județul
Obligă recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond: /
Red.dec.Jud.-/03.07.2008
Tehnored.gref./2ex/10.07.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
