Speta drept civil. Decizia 63/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.63/CM
Ședința publică de la 02 Februarie 2010
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurentul pârât RIMARUL COMUNEI, cu sediul în comuna, jud.T, împotriva sentinței civile nr.1806/07.10.2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.1947/RJ/88/2009, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în comuna, jud. T, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurentul pârât Primarul comunei, avocat, conform împuternicirii avocațiale nr.20/28.02.2010, depusă la dosarul cauzei, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Apărătorul recurentului pârât precizează că nu mai are alte cereri, excepții de invocat sau probe de formulat în cauză.
Instanța, având în vedere că în cauză nu mai sunt alte cereri, excepții de invocat sau probe de formulat, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul recurentului pârât, având cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
Precizează apărătorul recurentului că pe data de 27.06.2008 i s-a desfăcut contractul de muncă reclamantului. Prin hotărârea Tribunalului Tulceaa fost anulată dispoziția nr.104 emisă de Primarul comunei prin care a încetat contractul individual de muncă al petentului.
Apărătorul recurentului reclamant arată că instanța de fond, după rejudecare a obligat pârâta și la reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior datei de 27.06.2008, fără a ține cont de imposibilitatea realizării acestui lucru. Ceea ce a văzut instanța de fond ca fiind un post vacant, este postul de casier și nicidecum cel de casier debutant, care nu se mai regăsește în Statul de funcții întrucât a fost desființat.
Postul pe care fusese angajat contestatorul, conform pregătirii sale, era cel de casier debutant și nu se putea reîncadra, întrucât acest post a fost desființat.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea adresată tribunalului Tulcea, înregistrată sub nr-, a formulat contestație împotriva dispoziției nr.104 din 27.06.2008 emisă de Primăria comunei, solicitând anularea acesteia precum și repunerea sa în situația anterioară, respectiv reîncadrarea în muncă.
Prin sentința civilă nr. 2723/17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Tulceas - admis contestația și s-a anulat dispoziția nr.104/27.06.2008 emisă de Primarul comunei, județul T, ca nelegală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul.
În motivarea recursului, contestatorul a arătat că a fost angajat la Primăria în funcția de casier debutant și prin dispoziția Primarului nr. 104 din 27.06.20008 a fost concediat. A contestat această măsură și prin sentința civilă nr. 2723/2008 a Tribunalului Tulcea contestația a fost admisă și a fost anulată dispoziția; instanța însă nu s-a pronunțat însă în legătură cu cererea sa de a fi repus în situația anterioară, adică de a fi reintegrat în postul avut anterior și nici asupra cererii de obligare a intimatei la plata salariului începând cu data concedierii - 27.06.2008 și până la data reintegrării în funcție, în conformitate cu prev. art. 78 din Codul muncii.
Prin decizia civilă nr. 457/ CM/22.07.2009, a Curții de Apel Constanța - secția civilă de litigii de muncă și asigurări sociale, a fost admis recursul formulat de recurentul-reclamant, împotriva Sentinței civile nr. 2723/17 decembrie 2008, pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, a fost casată în parte hotărârea recurată și trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Tulcea, pentru soluționarea acțiunii în ceea ce privește cererea de reintegrare în funcție și despăgubirile pentru concedierea nelegală.
Instanța de recurs a reținut că, prin cererea formulată contestatorul a solicitat anularea dispoziției nr. 104/27.06.2008 prin care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului său individual de muncă, repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere și reîncadrarea în muncă.
Prima instanță a admis contestația formulată, a anulat dispoziția nr. 104/27.06.2008 emisă de intimat însă a omis să se pronunțe asupra drepturilor salariale și asupra reîncadrării în muncă.
Potrivit art. 129 alin.6 Cod proc.civilă, judecătorii au obligația de a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită instanța.
La Tribunalul Tulcea, cauza a fost înregistrată în rejudecare sub nr. 1947/RJ/88/2009.
La termenul din 07 octombrie 2009, apărătorul pârâtului a depus la dosar o serie de înscrisuri, respectiv Ordinul nr. 34/2009; Hotărârea nr. 16/2009; stat de personal anexa 2 la Hotărârea Consiliului Local -Județul
Analizând cauza în rejudecare, prin sentința civilă nr. 1806/07.10.2009 pronunțată de Tribunalul Tulceas -a admis acțiunea formulată de reclamantul și în consecință s-a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior datei de 27.06.2008, data concedierii acestuia, dispusă prin dispoziția nr. 104/27.06.2008, emisă de Primarul comunei -Județul T, și obligarea pârâtului Primarul comunei -Județul T la plata către contestator a despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la data concedierii și până la data reintegrării sale efective în muncă; a fost obligat intimatul la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr-, petentul a solicitat anularea ca nelegală și netemeinică a dispoziției nr. 104/27.06.2008 emisă de Primarul comunei - Județul T, privind încetarea contractului său individual de muncă.
În finalul contestației formulate, petentul a solicitat instanței și repunerea sa în situația anterioară emiterii actului de concediere, respectiv reîncadrarea în muncă, în baza prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii.
Prin sentința civilă nr. 2723/17 decembrie 2008, Tribunalul Tulceaa admis contestația și a anulat dispoziția nr. 104/27.06.2008 emisă de Primarul comunei -Județul T, ca nelegală, fără a se pronunța cu privire la cererea de reintegrare în funcție și acordarea de despăgubiri pentru concedierea nelegală.
Potrivit dispozițiilor art. 78 alin. 1 și 2 din Codul muncii, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
De asemenea, instanța care a dispus anularea concedierii, urmează să repună părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere, dacă salariatul solicită acest lucru.
În speță, prin hotărârea nr. 2723/07 decembrie 2008 Tribunalului Tulcea, instanța a constatat nelegalitatea dispoziției nr. 104/27.06.2008 emisă de Primarul comunei -Județul T, prin care a încetat contractul individual de muncă al petentului, din motive disciplinare și profesionale, dispunând anularea acesteia ca nelegală.
Prin urmare, cererea contestatorului, pentru plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, în perioada de la data emiterii dispoziției de concediere și până la data reintegrării efective în muncă este întemeiată.
De asemenea ca o consecință a anulării dispoziției de concediere, contestatorul va fi reintegrat pe postul deținut anterior datei de 27.06.2008.
În ceea ce privește susținerea apărătorului pârâtului, referitoare la imposibilitatea reîncadrării petentului pe postul deținut anterior concedierii, în raport de dispozițiile art. 22 alin. 4 din OUG34/2009, aceasta este neîntemeiată.
Dispozițiile arătate din OUG34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, se referă la suspendarea ocupării prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice, în speță, nefiind vorba de ocuparea postului petentului prin concurs sau examen, ci în urma pronunțării hotărârii judecătorești de reintegrare în muncă.
Din conținutul statului de personal al Primăriei comunei -Județul T, anexă la Hotărârea Consiliului Local nr. 16/30.04.2009, poziția 14, nu rezultă că postul deținut de contestatorul a fost desființat, ci doar că este vacant, tocmai datorită concedierii nelegale a petentului.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâtul. În motivarea recursului său a arătat următoarele: hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită legii întrucât reclamantul a fost încadrat în funcția de casier debutant în baza unui contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată și, deși decizia prin care i s-a desfăcut contractul individual de muncă a fost anulată, nu s-a avut în vedere că este imposibilă reintegrarea în funcție întrucât, așa cum rezultă din anexa la Hotărârea Consiliului Local nr. 16/30.04.2009, postul deținut de reclamant a fost desființat; postul vacant existent este acela de casier iar nu acela de casier debutant, care nu se mai regăsește în Statul de funcții, fiind desființat; reclamantul nu poate fi încadrat în funcția de casier întrucât nu îndeplinește condițiile pentru ocuparea acestui post.
Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare dar și-a expus punctul de vedere prin concluzii scrise.
În recurs nu s-au administrat probatorii noi.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că prin Hotărârea Consiliului Local nr. 16/30.04.2009 s-a aprobat (prin art.2) statul de personal din cadrul aparatului propriu care constituie Anexa II la această hotărâre de consiliu local.
În acest stat de funcțiuni apare și funcția de casier, post cu studii medii. Este adevărat și faptul că reclamantul a fost încadrat ca debutant însă tot în funcția de casier.
Acest post apare vacant în statul de funcțiuni aprobat.
Susținerile recurentului sunt însă fără relevanță.
Astfel, ceea ce este esențial este că există și la această dată un post de casier care este și vacant, neavând relevanță dacă reclamantul îndeplinește condițiile pentru definitivarea în funcție sau trebuie încadrat ca debutant, câtă vreme locul de muncă în sine există.
De altfel, reclamantul a fost împiedicat să acumuleze vechimea necesară pentru definitivarea în funcție tocmai din cauza concedierii nelegale.
Mai mult, recurentul nu a probat, contrar art. 287 din Codul Muncii, că în organigrama anterioară figura în mod distinct un post de casier debutant care să fi fost desființat implicit prin aprobarea noii organigrame, sau transformat într-un post de casier, rezultând deci că reclamantul a fost încadrat ca debutant dar pe postul de casier existent anterior și în prezent.
Pe de altă parte, trebuie avută în vedere și obligația recurentului pârât de a executa hotărârea judecătorească pronunțată în cauză.
Astfel,în condițiile în care, astfel cum s-a arătat, s-a constatat caracterul nelegal al concedierii și s-a anulat decizia de concediere încă din luna decembrie 2008, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, împotriva căreia de altfel pârâtul nu a formulat recurs, desființarea ulterioară a postului apare ca o modalitate de a zădărnici demersul judiciar al reclamantului.
Or, deși Curtea Europeană a drepturilor Omului a arătat că dreptul de acces la o instanță nu implică obligația unui stat să pună în executare orice sentință cu caracter civil indiferent de obiectul său și indiferent de circumstanțe (Cauza REIZ contra ROMÂNIEI, Cauza Nerumberg împotriva României), în jurisprudența acesteia s-a reținut de asemenea că autoritățile administrației constituie un element al statului de drept și interesul lor se identifică cu cel al bunei administrări a justiției, iar când acestea refuză, omit sau întârzie să execute o hotărâre judecătorească, garanțiile instituite de art.61 de care a beneficiat justițiabilul în faza judiciară își pierd rațiunea de a exista. În acest sens, în cauza Miclici contra României, (hotărârea din 20.12.2007) Curtea a reținut că reprezintă o încălcare a dreptului de acces la o instanță în sensul art.61 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (ratificată de România prin Legea nr. 30/1994) desființarea postul ocupat anterior de către reclamant după soluționarea fondului cauzei și admiterea cererii de reintegrare în funcție de către prima instanță, dar mai înainte de a fi soluționat recursul, care a fost ulterior respins.
Curtea a reținut că executarea unei hotărâri judecătorești trebuie să fie considerată ca fiind parte integrantă a unui "proces" în sensul art. 6 din Convenție întrucât dreptul de acces la o instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți (cauza Dragne și alții contra României, cauza Sandor contra României, ).
Deși situația din prezenta cauză nu este identică, ea este una similară în condițiile în care, prin anularea deciziei de concediere devin aplicabile prevederile art. 78(2) din Codul Muncii, reclamantul a solicitat reintegrarea în funcție iar pretinsa desființare a postului ar fi condus la lipsirea de efecte în privința reintegrării a hotărârii judecătorești de anulare a deciziei de concediere, deși numai din eroarea instanței de fond reintegrarea nu s-a dispus prin sentința civilă nr. 2723/17.12.2008, anterior datei de 30.04.2009, când a fost adoptată Hotărârea Consiliului Local nr. 16/2009 ci ulterior, după rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurentul pârât RIMARUL COMUNEI, cu sediul în comuna, jud.T, împotriva sentinței civile nr.1806/07.10.2009 pronunțate de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.1947/RJ/88/2009, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în comuna, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.02.2010.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
redactat jud. - 01.03.2010
dispozitiv - gref.-
2 ex./09.03.2010
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Răzvan Anghel
