Speta drept civil. Decizia 63/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 63/
Ședința publică din data de 1 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
JUDECĂTOR 3: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de repunere pe rol a cauzei și cererea de revizuire formulată de revizuentul, domiciliat în M,-, -ămin, parter,. 11, județul C, împotriva deciziei civile nr. 272/C/24.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații "" C, cu sediul în-, județul C, domiciliată în M,-, -escăruș,. A,. 11, județul C, cu sediul în--11, sector 1 și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în-, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru revizuent avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 40397/3.11.2008, depusă la dosar și pentru intimata "" C avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 35573/23.10.2008, depusă la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că, prin serviciul registratură, la data de 7.12.2009 revizuentul a depus o cerere de repunere pe rol a dosarului civil nr- în vederea continuării judecății, întrucât nu mai subzistă motivul suspendării, cerere timbrată cu timbru judiciar de 0,15 lei. De asemenea, arată că la dosar se află extras de pe ecris-ul instanțelor de judecată din care rezultă că, cererile de strămutare formulate de petentul și înregistrate sub nr- și - pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost soluționate prin încheierile nr. 4368/1.04.2009 și respectiv 4969 din 28.04.2009, în sensul respingerii cererilor de strămutare.
Apărătorul revizuentului depune la dosar chitanța seria nr. CT - PJ/1.02.2010 în sumă de 5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă cererii de repunere pe rol.
Curtea acordă cuvântul părților asupra cererii de repunere pe rol a cauzei.
Având, pe rând, cuvântul, apărătorii revizuentului și al intimatei solicită repunerea pe rol a cauzei și acordarea cuvântului asupra cererii de revizuire.
Deliberând, Curtea, având în vedere că cererile de strămutare formulate de petentul și înregistrate sub nr- și - pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost soluționate prin încheierile nr. 4368/1.04.2009 și respectiv 4969 din 28.04.2009, în sensul respingerii lor și că motivul de suspendare nu mai subzistă, constată ca fiind îndeplinite cerințele dispozițiilor art. 245 Cod procedură civilă, încuviințează cererea de repunere pe rol și acordă cuvântul pe fondul cererii de revizuire.
Având cuvântul, apărătorul revizuentului solicită admiterea cererii de revizuire.
Apărătorul intimatei, având cuvântul, pune concluzii de respingere a cererii de revizuire, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de revizuire.
CURTEA
Asupra prezentei cereri în revizuire, reține:
Prin decizia civilă nr. 272/C din 24.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța -secția civilă a fost respins ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 342/13.06.2008 a Tribunalului Constanța, în contradictoriu cu intimații A C, AVAS B și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Curtea a avut în vedere că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 1012/2005, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta C pentru a fi obligată la a-i vinde garsoniera situată în municipiul M,-, -escăruș,. A,.11, jud. C, cu plata daunelor cominatorii de 500. 000 lei pe zi de întârziere. Prin sentința civilă nr. 2286/6.02.2008 a Judecătoriei Constanța (dosar civil nr-) au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active, a lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocate de către pârâtă. A fost, totodată, respinsă cererea de chemare în judecată a reclamantului, dar admisă cererea reconvențională formulată de pârâta C, cu consecința evacuării reclamanților și din imobilul în litigiu și a obligării reclamanților la plata către pârâtă a sumei de 404,60 lei reprezentând contravaloare chirie.
S-a luat act de renunțarea la judecată a pârâtei cu privire la cererea de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a APAPS B, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 342 din 13 iunie 2008, Tribunalul Constanțaa respins ca nefondat apelul reclamantului, reținând în esență că dreptul de a cumpăra și, respectiv, obligația corelativă de a vinde se pot concretiza printr-un contract de vânzare-cumpărare încheiat asupra spațiului locativ respectiv, numai în considerarea calității de chiriaș la momentul intrării în vigoare a legii, ori în speță reclamantul nu îndeplinește această condiție legală, devenind chiriaș în anul 2001.
Față de recursul declarat de recurentul reclamant împotriva soluției pronunțate în apel, Curtea a statuat asupra netemeiniciei căii de atac.
Astfel, s-a arătat că este real că Legea 85/1992 cuprinde dispoziții ce reprezintă norme de justiție socială, impunând unităților deținătoare de locuințe de serviciu, construite din fondul statului, vânzarea acestor locuințe chiriașilor, fără a se face distincția după cum aceștia dețineau contractele de închiriere la momentul adoptării Legii 85/1992 ori au dobândit această calitate ulterior anului 1992.
S-a apreciat însă că în cauză dispozițiile Legii 85/1992 nu sunt aplicabile. Societatea pârâtă este organizată sub forma unei societăți comerciale pe acțiuni, în patrimoniul acesteia intrând ca activ și Căminul "", în care se află spațiul a cărui vânzare a fost solicitată de către reclamant. Această societate are însă ca obiect de activitate și oferirea de servicii de cazare, căminul " constituind un punct de lucru și fiind utilizat pentru realizarea obiectului de activitate al persoanei juridice; închirierea este în speță un act de comerț, venitul obținut reprezentând profit al societății, pentru care se achită impozit pe profitul general, după cum rezultă din actul constitutiv al societății comerciale, Capitolul II, art. C(3).
Aceste aspecte au fost stabilite cu titlu irevocabil prin decizia civilă nr.38/COM/08.02.2007 a Curții de Apel Constanța, care a confirmat sentința civilă nr. 5950/COM/2006 a Tribunalului Constanța ( depuse la dosar ).
Așadar, având în vedere că spațiul în litigiu reprezintă un activ din patrimoniul societății, iar contractele de închiriere au în cauză natura unora comerciale, concluzia care se impune este aceea că unor asemenea spații nu le sunt aplicabile dispozițiile Decretului-Lege nr.61/1990, ale Legii nr.85/1992 sau ale Legii nr. 76/1994 prin care s-a modificat Legea nr.85/1992, actele de dispoziție privind activele societății putând fi încheiate numai în condițiile prevăzute de actele normative care reglementează această materie.
Curtea de Apel a mai reținut că aceste spații nu au fost cumpărate de societatea pârâtă în procesul de privatizare, pentru a fi folosite ca locuințe - în sensul dat acestei noțiuni de actele normative mai sus menționate și de Legea nr.114/1996 - acestea nefiind locuințe de serviciu sau locuințe de intervenție, ci spații necesare realizării a însuși obiectului de activitate al acesteia. În situația vânzării spațiilor în litigiu, societatea comercială ar fi pusă în situația de a nu-și mai putea realiza obiectul de activitate. Intimatul reclamant este o persoană căreia societatea pârâtă i-a oferit servicii de cazare, prin derularea de către aceasta a unei activități comerciale, raporturi concretizate în perfectarea unor contracte comerciale, care nu cad sub incidența Legii nr. 85/1992 modificată.
Împotriva deciziei sus-menționate, recurentul a formulat revizuire, calea extraordinară de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la 8.10.2008 și motivată la data de 3.11.2008.
Temeiurile de reformare invocate au vizat nepronunțarea instanței de recurs asupra a ceea ce s-a cerut - art. 322 pct. 2 cod proc. civilă.
Revizuentul a arătat, în acest context, că blocul, a fost construit între anii 1974-1975, din fondurile statului, societatea intimată devenind proprietara acestuia în anul 1990, în procesul de privatizare. Urmare apariției Legii nr. 85/1992, societatea intimată nu putea deține în patrimoniu acest activ decât ca ansamblu de locuințe de serviciu sau de intervenție. Nu puteau avea aplicabilitate dispozițiile art. 7 al. 7 din Legea nr. 85/1992, întrucât blocul a fost construit înainte de anul 1989, din fondurile statului, iar nu din fondurile proprii ale unității. În cauză nu sunt aplicabile nici dispozițiile Legii nr. 114/1996, deoarece contractul de închiriere nu a fost încheiat prin Administrația Financiară.
Revizuentul a arătat că în raport de aspectele expuse, în speță trebuia să se rețină incidența Legii nr. 85/1992 și a Decretului-Lege nr. 61/1990, precum și vocația sa la cumpărarea locuinței de serviciu.
Prin întâmpinare, intimata Cas olicitat respingerea revizuirii, apreciind că pentru a fi aplicabile disp. art. 322 pct. 2 cod proc. civilă trebuie să se constate o inadvertență flagrantă între obiectul acțiunii deduse judecății și obiectul asupra căruia instanța a dispus.
S-a arătat că această ipoteză nu este îndeplinită în speță, fiind criticate punctual toate aspectele relevate în cuprinsul revizuirii în legătură cu temeiurile în drept incidente situației de fapt.
Analizând revizuirea formulată prin prisma dispozițiilor art. 322 pct. 2 cod proc. civilă, potrivit cu care hotărârea instanței de recurs atunci când evocă fondul poate fi supusă revizuirii,dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, se va reține că prezenta cale de atac este nefondată.
Textul sus-citat stabilește, prin voința legiuitorului, o cale procesuală extraordinară de atac menită să permită retractarea acelor hotărâri care în mod vădit se abat de la obiectul raportului litigios dedus judecății, pronunțându-se, în flagrantă disociere de acesta, o soluție raportată laextra petitasau la minus petita.
Din acest punct de vedere, invocarea în cuprinsul revizuirii a normelor legale aplicabile - în opinia revizuentului - situației de fapt și reluarea apărărilor pe acest considerent nu se încadrează în ipoteza reglementată prin art. 322 pct. 2 cod proc. civilă, întrucât se tinde în acest mod la modificarea temeiurilor de legalitate reținute în recurs, ceea ce nu este permis.
Revizuirea formulată în cauză urmărește, în fapt, să repună în dezbatere chestiunile asupra cărora instanța de recurs s-a pronunțat irevocabil, respectiv, natura juridică a spațiului ocupat, textele legale aplicabile și inexistența vocației revizuentului la dobândirea unui drept de proprietate prin cumpărare, în temeiul art. 7 al. 1 și al. 5 din Legea nr. 85/1992
Pentru toate aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 2 cod proc. civilă evocate în susținerea căii de atac, revizuirea urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul, domiciliat în M,-, -ămin, parter,. 11, județul C, împotriva deciziei civile nr. 272/C/24.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații "" C, cu sediul în-, județul C, domiciliată în M,-, -escăruș,. A,. 11, județul C, cu sediul în--11, sector 1 și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
jud.
2 ex./ 24.02.2010.
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Mihaela Ganea, Vanghelița Tase
