Speta drept civil. Decizia 688/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Litigiu de muncă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 688
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Plăcintă Dochița
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta"R & G INTERNATIONAL", cu sediul în municipiul B,-, - E,. 1,. 3,. 10, sector 1, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.280din 25 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtei recurente, reprezentantul pârâtului intimat Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, precum și reclamanta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani la data de 26 noiembrie 2008, înregistrată sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta " INTERNAȚIONAL" B, solicitând constatarea nulității absolute a deciziei (actului) cu nr. 36/10.11.2008, precum și obligarea pârâtei la plata indemnizației de 75% din salariul de bază, conform art. 53 din Codul muncii și art. 43 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, până la începerea efectivă a activității.
Totodată, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, ca instituție care are ca atribuție "verificarea angajatorului cu privire la respectarea legislației în domeniul muncii".
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că are calitatea de salariată a pârâtei în baza unui contract individual de muncă și că la data de 5.11.2008 nu a fost primită la societate pe motiv că se suspendă activitatea. Ulterior, a primit prin poștă actul atacat, prin care era înștiințată că se află în concediu fără plată pe o perioadă de 2 - 3 luni, însă acesta a fost dat fără consimțământul său.
Conform art. 53 din Codul muncii și art. 43 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, pe perioada întreruperii temporare a activității angajatorului ar fi trebuit să beneficieze de o indemnizație plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 53 din Codul muncii și ale art. 43 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național.
Pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă Bad epus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că reclamanta nu a avut și nu are raporturi de muncă cu această instituție; a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât singurul răspunzător pentru neîndeplinirea obligațiilor față de reclamantă este angajatorul, " INTERNAȚIONAL"
Pârâta " INTERNAȚIONAL" a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În apărare, pârâta arătat că de la înființarea sa în anul 2000 desfășurat activități de comision în domeniul sticlăriei și porțelanului, iar în anul 2008 hotărât extinderea activității, în sensul desfășurării pe lângă activitățile de intermedieri comerciale și a unei activități de producție. Ca urmare, a închiriat și apoi a cumpărat de la "ART " spațiul de producție și utilajele și a asigurat condițiile optime pentru desfășurarea activității de producție: utilități, materii prime, materiale, contracte de desfacere în special pentru piața externă și comenzi la prețuri avantajoase. Totodată, începând cu data de 1.10.2008 a preluat angajații "ART ", încheind cu aceștia contracte individuale de muncă. Cu toate acestea, salariații din cadrul secției sticlă "nu și-au realizat norma de muncă, au dat dovadă de delăsare și indolență în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu", nerealizându-și normele de muncă și producând rebuturi, astfel încât societatea a ajuns în imposibilitatea de a-și acoperi cheltuielile de producție și de a asigura plata tuturor obligațiilor bănești - taxe și impozite, contribuții la bugetul de stat, drepturi salariale.
Ca urmare, conducerea societății a hotărât întreruperea temporară a activității secției sticlă - respectiv suspendarea - pe o perioadă de 3 luni și acordarea concediului fără plată pentru angajați pentru o perioadă de 15 zile, prin decizia nr. 30/10.11.2008.
Această decizie fost adusă la cunoștința angajaților prin afișarea la intrarea în unitate și la intrarea în secția sticlă, urmând ca serviciul personal s-o comunice fiecărui angajat, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Din eroare, acest compartiment a comunicat prin adresă acordarea concediului fără plată pentru 3 luni în loc de suspendarea activității pentru o asemenea perioadă.
În acest context, nulitatea solicitată de reclamantă nu poate fi primită în raport cu natura actului contestat, care reprezintă doar o adresă.
Conform referatului întocmit de șeful Secției sticlă, în data de 4 noiembrie 2008 toți angajații secției au refuzat să înceapă lucrul la ora 7.00, întrucât nu li s-au plătit salariile. După ce li s-a adus la cunoștință că urmau să primească salariile pe data de 12.11.2008, la ora 8.00, au început lucrul. Însă, după pauza de la ora 11, salariații nu au mai lucrat, rămânând în sala de mese până la ora 15.00, când au plecat acasă; nici schimbul II nu a lucrat, ci a stat în sala de mese până la ora 18.00, când au plecat acasă. Ulterior, din data de 5.11.2008, reclamanta nu s-a mai prezentat la serviciu.
În urma cercetării disciplinare prealabile, pârâta a arătat că a procedat la desfacerea contractelor individuale de muncă ale salariaților Secției sticlă, inclusiv a reclamantei.
După administrarea probelor, Tribunalul Botoșani prin sentința nr. 280/25.02.2009 a declarat nulă, pentru lipsa obiectului, cererea de chemare în judecată a pârâtului Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, a admis în parte acțiunea față de " Internațional" B, a anulat măsura dispusă prin adresa nr. 36/10.11.2008 și a obligat pârâta să-i plătească reclamantei 75% din salariul de bază pentru perioada 25.11.2008 - 4.01.2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, deși i s-a pus în vedere, reclamanta nu a precizat obiectul și temeiul de drept al cererii de chemare în judecată a Inspectoratului Teritorial d e Muncă B, reținând incidența dispozițiilor art. 133 alin. 1 din Codul d e procedură civilă.
Pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut că prin adresa nr. 36 /10.11.2008 trimisă reclamantei de către societatea pârâtă (fila 3 dosar fond), s-a adus la cunoștință acesteia că începând cu data de 10.11.2008 se află "în concediu fără plată pe o perioadă de 2 - 3 luni de zile până la găsirea surselor financiare pentru plata furnizorilor de utilități".
Pârâta a apreciat că nu poate fi primită nulitatea pretinsă de reclamantă, întrucât este vorba despre o simplă adresă; în plus conținutul acesteia ar fi eronat, contrar voinței angajatorului care, prin decizia nr. 30/10.11.2008 (filele 25 - 26 dosar fond), a hotărât întreruperea activității secției sticlă pentru o perioadă de 3 luni începând cu 10.11.2008 și acordarea de concedii fără plata salariaților secției timp de 15 zile, conform art. 43 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național.
Pârâta însă nu a făcut dovada comunicării către reclamantă a deciziei nr. 30/10.11.2008, procesul - verbal nr. 31/10.11.2008 de afișare a acesteia "pe ușa de acces la Secția sticlă a unității și la poarta de acces în unitate" neputând constitui asemenea probă, în condițiile în care (așa cum susține angajatorul în întâmpinare) începând cu data de 5.11.2008, reclamanta nu s-a mai prezentat la serviciu.
Drept urmare, întrucât adresa susmenționată cuprinde decizia unilaterală a angajatorului cu privire la executarea contractului său de muncă, reclamanta este îndreptățită s-o conteste și să invoce nulitatea ei conform art. 283 alin.1 lit. a din Codul muncii.
Referitor la susținerile reclamantei privind caracterul ilicit al acordării de către angajator a concediului fără plată, în lipsa acordului său, tribunalul a reținut că, potrivit art. 43 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 "în cazul în care din motive obiective este necesară reducerea sau întreruperea temporară a activității, pentru maximum 15 zile pe an, cu obligativitatea reluării ei, unitatea, cu acordul sindicatelor, poate acorda concediu fără plată".
Or, în cauză, nu s-a dovedit asocierea salariaților pârâtei într-un sindicat sau afilierea lor, iar din înscrisurile depuse de pârâtă rezultă necesitatea întreruperii temporare a activității.
Pentru soluționarea celui de-al doilea capăt din cererea reclamantei, tribunalul a reținut că potrivit art. 53 alin. 1 din Codul muncii "pe durata întreruperii temporare a activității angajatorului, salariații beneficiază de o indemnizație, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat".
În cauză, conform deciziei nr. 30/10.11.2008, societatea pârâtă a hotărât întreruperea temporară a activității Secției sticlă pentru o perioadă de 3 luni, din motive economice, ceea ce determină și suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului conform art. 52 alin.1 lit. d din Codul muncii.
Așadar, pe această durată reclamanta este îndreptățită să primească indemnizația prevăzută de art. 53 alin. 1 din Codul muncii, întrucât angajatorul - căruia conform art. 287 din Codul muncii îi revenea sarcina probei - nu a dovedit că suspendarea contractului individual de muncă s-a datorat faptei imputabile a salariatului - reclamant pentru a deveni aplicabile dispozițiile art. 49 alin. 4 din Codul muncii.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că întreruperea activității Secției sticlă s-a datorat vreunei fapte imputabile a reclamantei.
Din referatele întocmite la 4.11.2008, 7.11.2008 și 10.11.2008 (filele 21, 22, 24 dosar fond), rezultă că în lunile august - octombrie 2008 realizările secției sticlă au scăzut, înregistrându-se pierderi de producție rezultate din nerealizările de normă și rebuturi din punct de vedere calitativ, iar la 4 noiembrie 2008 muncitorii secției au refuzat să înceapă lucrul la ora 7.00, pe motiv că nu și-au primit salariile pe luna septembrie.
Or, reclamanta și-a început activitatea ca ambalator manual în secția de sticlă a pârâtei la data de 1.10.2008, astfel că nerealizările din lunile august și septembrie nu-i sunt imputabile. La 1.10.2008 societatea pârâtă cunoștea problemele secției sticlă, încât avea a-și îndeplini obligațiile prevăzute de dispozițiile art. 40 alin. 1 și 2 din Codul muncii.
Împotriva sentinței a declarat recurs în termen legal pârâta " INTERNAȚIONAL" B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor a reiterat susținerile de la prima instanță, arătând, în esență, că nulitatea nu poate fi primită în raport de natura actului contestat, care este o adresă și care nu a produs consecințe juridice. Neprezentarea reclamantei la serviciu nu s-a produs ca urmare a comunicării acestei adrese.
Actul care a produs consecințe juridice îl constituie decizia nr. 30/10.11.2008 a administratorului societății, care a fost afișată la intrarea în unitate și în secția sticlă și nu a fost contestată.
De asemenea, a arătat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 43 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, întrucât cauzele care au condus la întreruperea activității au fost daunele provocate prin neîndeplinirea normelor, cât și întreruperea nejustificată a activității sau lipsa de la serviciu.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, în limitele prevăzute de dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă, curtea constată neîntemeiat recursul.
Astfel, cu adresa nr. 36/10.11.2008 (fila 3 dosar fond), recurenta i-a comunicat reclamantei că începând cu data de 10.11.2008 se află în concediu fără plată pentru o perioadă de 2 - 3 luni, până la găsirea surselor financiare pentru plata furnizorilor de utilități.
Prin acest act s-a produs o modificare unilaterală a contractului individual de muncă al reclamantei, modificare determinată de anumite probleme financiare ale societății.
Executarea contractului este guvernată de principiul stabilității în muncă, ceea ce presupune că modificarea poate interveni numai în condițiile prevăzute de lege, modificarea unilaterală fiind, de principiu, interzisă în acest sens, prin art. 43 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010 că, "în cazul în care din motive obiective este necesară reducerea sau întreruperea temporară a activității, pentru maximum 15 zile pe an, cu obligativitatea reluării ei, unitatea, cu acordul sindicatelor, poate acorda concediu fără plată".
În mod corect prima instanță a înlăturat apărările pârâtei privind forma actului contestat, care este o adresă, iar nu o decizie.
Măsura contestată a fost luată prin decizia nr. 30/10 noiembrie 2008 a administratorului societății. În lipsa dovezii că această decizie i-ar fi fost comunicată reclamantei, aceasta este în drept să solicite nulitatea actului prin care i s-a adus la cunoștință măsura unilaterală privind încetarea contractului său de muncă, potrivit art. 284 alin. 1 lit. a din Codul muncii.
Măsura înscrisă în adresă este cea care produce efecte juridice, neputându-i-se imputa salariatei inexistența voinței angajatorului ori pretinsa eroare de comunicare a acesteia.
Este lipsită de relevanță împrejurarea că decizia ar fi fost afișată la sediul societății, câtă vreme recurenta însăși afirmă că reclamanta nu s-a mai prezentat la serviciu începând cu data de 5 noiembrie 2008.
În ce privește pretinsele abateri disciplinare ale reclamantei, invocate de recurentă, acestea nu pot constitui temei al întreruperii activității salariatului, angajatorul având la dispoziție dispozițiile art. 264 din Codul muncii.
De altfel, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că întreruperea activității secției sticlă s-ar fi datorat vreunei fapte imputabile reclamantei, ci "pierderilor de producție rezultate din nerealizările de normă și rebuturi din punct de vedere calitativ, înregistrate în lunile august - octombrie 2008.
Or, reclamanta a fost preluată începând cu 1.10.2008 de la "ART ", ca muncitor necalificat.
Așadar, la 1.10.2008 pârâta cunoștea problemele legate de nerealizările de normă și rebuturi, având a-și îndeplini, în mod responsabil, atribuțiile prevăzute de art. 40 alin. 1 lit. a și b din Codul muncii, privind luarea măsurilor adecvate pentru remedierea deficienților constatate, inclusiv prin verificarea normelor de muncă sau a salariaților sub aspectul corespunderii profesionale cu locurile de muncă în care i-a încadrat.
Din referatele întocmite la 4.11.2008 și, respectiv, la 7.11.2008 de șeful secției sticlă rezultă că la data de 4 noiembrie 2008 muncitorii secției "au refuzat să înceapă lucrul la ora 7.00 pe motiv că nu și-au primit salariile pe luna septembrie". În lipsa unor probe contrare, această apărare dovedește că angajatorul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de dispozițiile art. 40 alin. 2 lit. d din Codul muncii, aceea de a informa salariații cu privire la situația economică și financiară a societății, încât corect a fost înlăturată de prima instanță.
Față de cele ce preced, constatând că Tribunalul Botoșani, prin sentința pronunțată, a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 43 alin. 5 și art. 53 alin. 1 din Codul muncii, curtea,
Văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta "R & G Internațional", prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.280din 25 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. fond ;
Tehnored. / Ex. 2 / 10.06.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Biciușcă Ovidiu, Plăcintă Dochița
