Speta drept civil. Decizia 699/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 699/CM
Ședința publică de la 24 noiembrie 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de recurenții contestatori:, domiciliat în T,-, domiciliat în T,-, -.10,.A,.7, domiciliată în T,-, domiciliat în T,- și, domiciliată în T,-, -.B,.18, reprezentați prin SINDICATUL LIBER din cadrul SC SA T, domiciliat în T,-, bloc 11,.C,.3, jud. T, împotriva deciziei civile nr.413/CM/30.06.2009 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC SA, cu sediul în T,-, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică, la al doilea apel al părților se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a evidențiat părțile din dosar, stadiul procesului și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Instanța constată că la acest termen părțile nu s-au prezentat, dar având în vedere că s-a solicitat de către recurenții contestatori judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul disp.art.150 pr.civ. apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea, înregistrată sub nr-, Sindicatul Liber "" din cadrul SC "" SA Tac hemat în judecată pe pârâta SC ""SA T, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite conform contractelor colective de muncă pe unitate aplicabile, respectiv CCM nr.67/16.01.2004 și CCM nr.282/17.02.2006 și neacordate, către toți foștii salariați, membrii și nemembrii de sindicat, concediați în perioada ianuarie 2004 - 31.12.2007:
1. Sporul de vechime, în procentele specificate în aceste contracte, funcție de vechimea în muncă a fiecărui salariat concediat în perioada menționată, excepție sporul de 25% care urmează a fi acordat celor cu o vechime în muncă de peste 20 de ani și nu peste 25 de ani, cum nelegal este menționat în anexele și contractele respective, indexat, majorat și reactualizat la data efectuării plății.
2. Sporul de fidelitate, în procentele specificate în aceste contracte, respectiv 10% și 20% din salariul de bază al fiecărui salariat concediat, în funcție de vechimea în muncă a fiecăruia în unitate, indexat, majorat și reactualizat la data efectuării plății.
3. compensatorii, în conformitate cu prevederile contractelor colective de muncă pe unitate mai sus precizate și cu prevederile legale aferente pentru fiecare salariat, în funcție de vechimea în muncă a fiecăruia, 6, 9 sau 12 salarii compensatorii, indexate, majorate și reactualizate la data efectuării plății și cheltuieli de judecată.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.281, art.282 lit.a și lit.c, art.5 și art.39 lit.a, d și j din Codul muncii, precum și de prevederile Hotărârii nr.72/23.10.2007 a Consiliului de Administrație al SC "" SA T și procesul verbal aferent acestei hotărâri.
Prin încheierea pronunțată în ședința din data de 19 noiembrie 2008, instanța a disjuns cererea formulată de Sindicatul Liber "" din cadrul SC "" SA T, pentru persoanele care nu au calitatea de membrii de sindicat, de cererea pentru persoanele care au calitatea de membrii de sindicat.
Prin cererea adresată aceleiași instanțe și înregistrată sub nr-, reclamanții -, -, reprezentați legal de Sindicatul Liber "" au chemat în judecată SC "" SA T, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata de drepturi salariale cuvenite și neacordate, prevăzute în contractul colectiv de muncă pe unitate aplicabil, respectiv nr.282/17,02.2006, precum și în legislația muncii în vigoare, astfel:
1. Sporul de vechime în cuantum de 25% din salariul de bază pentru perioada ianuarie 2004 - septembrie 2005 inclusiv, indexat, majorat și reactualizat la data efectuării plății.
2. Sporul de fidelitate în cuantum de 10% din salariul de bază, pentru perioada ianuarie 2004 - iunie 2006 ( -), perioada ianuarie 2004 - februarie 2006 ( ) și 20% pentru perioada ianuarie 2004 - noiembrie 2005 ( ), indexat, majorat și reactualizat la data efectuării plății.
3. Plata a 8 salarii compensatorii, conform Contractului colectiv de muncă pe unitate nr.282/17.02.2006, art.45, pct.4, indexate, majorate șți reactualizate lsa data efectuării plății și cheltuieli de judecată.
Si-au întemeiat acțiunea pe disp. art.281, art.282 lit.a și lit.c precum și pe prev. art.5 și 39 lit.a, d și j din Codul muncii.
Prin sentința civilă nr. 392 din 10.03.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune.
A fost respinsă ca fiind prescrisă cererea privind plata sporului de vechime pentru perioada ianuarie 2004 - 23 septembrie 2005 în ceea ce îi privește pe reclamanții -, și -, precum și cererea privind plata aceluiași spor pentru perioada ianuarie 2004 - 28 septembrie 2005 în ceea ce îi privește pe reclamanții și.
A fost respinsă cererea privind plata sporului de vechime pentru restul perioadei solicitate, ca nefondată.
A fost obligată pârâta SC "" SA, să plătească reclamantului drepturi bănești reprezentând sporul de fidelitate de 10% pentru perioada 24 septembrie 2005 - 5 februarie 2006.
S-a respins ca fiind prescrisă cererea privind plata sporului de fidelitate pentru perioada ianuarie 2004 - 23 septembrie 2005 în ceea ce îi privește pe reclamanții -, și -, precum și cererea privind plata aceluiași spor pentru perioada ianuarie 2004 - 28 septembrie 2005 în ceea ce îi privește pe reclamanții și.
Au fost respinse cererile privind plata sporului de fidelitate pentru restul perioadei solicitate, de acordare a salariilor compensatorii și de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondate.
Sindicatul Liber, în numele reclamanților, a declarat recurs la 24.04.2009 împotriva acestei soluții pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, critica sentinței prin motivele de recurs a vizat în esență următoarele:
Sporul de vechime, în cuantum de 25% din salariul de bază, așa cum este prevăzut în la nivel național pentru anii 2005 -2006, art. 40 al. (3), lit.d) și nu de 20% cum eronat este prevăzut în pe unitate, având în vedere că toți foștii salariați au peste 20 de ani vechime în muncă, pentru perioada ianuarie 2004 - septembrie 2005, inclusiv, reactualizat, indexat și majorat la data plății, excepție care beneficiază de un spor de 20% din salariu, acesta neavând 20 de ani vechime în muncă la data de 1.01.2004.
Sporul de fidelitate, în procentele care le revin reclamanților în funcție de vechimea fiecăruia în unitate, respectiv 10% pentru, 20% pentru - și 20% pentru, pentru perioada ianuarie 2004 - până la data la care a fost concediat fiecare reclamant, indexat, reactualizat și majorat la data efectuării plății.
Plata a 8 salarii compensatorii către toți reclamanții, indexate, majorate și reactualizate la data efectuării plății, mai puțin pentru care a fost concediat disciplinar, conform art. 61 lit.a) din Codul muncii.
Instanța de fond își motivează respingerea acțiunii reclamanților ca fiind prescrisă, conform textului art. 283 al.1 lit.c) din Codul muncii, conform căruia "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația când obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat"
Instanța de fond însă s-a aflat într-o eroare totală, având în vedere faptul esențial că reclamanții au invocat în cerere Hotărârea consiliului de Administrație al T nr. 72/23.10.2007, care chiar la art. 1 prevede că " Consiliul de Administrație stabilește că sporurile restante, respectiv sporurile de vechime și de fidelitate, neacordate dar precizate în anexa la contractul colectiv de muncă al societății, pentru anii 2004, 2005, 2006 să fie achitate în numerar sau în natură personalului existent în tabelul prezentat".
Însă, în procesul verbal al aceleiași ședințe, care este parte integrantă a hotărârii mai sus menționate, la pct. "Diverse" "se analizează tabelul prezentat cu personalul care nu și-a primit sporurile restante, respectiv sporul de vechime și fidelitate, conform prevederilor contractului colectiv de muncă pentru anii 2004, 2005,2006 și 2007. Tabelul cuprinde un număr de 17 salariați existenți la luna august 2007. Dl. președinte de solicită o listă cu toți salariații din ianuarie 2004, cu suma aferentă, respectiv sporul de vechime și sporul de fidelitate, salariați care nu au fost precizați pe lista respectivă. Această listă va fi prezentată până la data de 20 noiembrie 2007."
Această prevedere din Hotărârea nr. 72/23.10.2007, coroborată cu art. 166 al.(2) din Codul muncii, prin care "termenul de prescriplie prevăzut la al. (1) este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului", înlătură total termenul de prescripție prevăzut la art. 283 al.(1), lit.c), pe care și-a întemeiat instanța de fond respingerea acțiunii.
Mai mult, au arătat că salariaților activi ai societății li s-au plătit deja aceste drepturi, încă din lunile august, septembrie 2008, fără ca măcar să depună o simplă cerere în acest sens la secretariatul societății, fapt care încalcă în mod evident prevederile Codului muncii, respectiv art. 5 în totalitatea lui și art. 39 lit. a),d) și j), privind egalitatea de șanse și tratament între salariați și discriminarea directă sau indirectă la care sunt supuși unii dintre angajați.
În ceea ce privește salariile compensatorii solicitate, consideră că reclamanții sunt îndreptățiți să le primească, având în vedere prevederile celor două contracte colective de muncă aplicabile la nivelul unității, în care sunt stipulate condițiile și modalitatea în care urmează să fie acordate aceste compensații bănești, în vederea realizării unei protecții sociale a salariaților concediați.
Prin decizia civilă nr. 413/CM/30.06.2009 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr- s-a respins ca nefondat recursul.
În motivarea acestei soluții s-au reținut următoarele:
1)Referitor la prescripția dreptului la acțiune pentru sumele pretinse cu titlu de spor de vechime și spor de fidelitate pentru perioada ianuarie 2004 - 23 septembrie 2005Tribunalul Tulceaa reținut în mod corect că Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 72/23.10.2007 nu întrerupe cursul prescripției întrucât în cuprinsul acesteia, respectiv în tabelul anexă (fila 170 dosar Tribunalul Tulcea ) nu se face nicio referire la reclamanții:, -, -, și.
Drept urmare nu ne aflăm în situația reglementată de art. 166 (2) din Codul muncii care prevede că termenul de prescripție prevăzut la al.1 "( de 3 ani ) este întrerupt în cazul în care intervine o recunoaștere din partea debitorului cu privire la drepturile salariale sau derivând din plata salariului.
Prin urmare această critică este neîntemeiată, instanța de fond admițând în mod legal și temeinic excepția prescripției dreptului la acțiune în ce privește sumele cu titlu de sport de vechime și fidelitate solicitate pentru perioada ianuarie 2004 - septembrie 2005.
2)Referitor la nelegalitatea hotărârii sub aspectul respingerii cererii de obligare la plata sporului de vechime de 25%:
Reclamanții își fundamentează această pretenție pe dispozițiile la nivel național pentru anii 2005 -2006 cu motivarea că acesta prevede drepturi superioare față de la nivel de unitate.
Tribunalul a respins această pretenție cu motivarea că din înscrisurile prezentate rezultă că reclamanții au primit sumele cu titlu de spor de vechime.
În completarea acestei motivări care are în vedere aspecte de fapt, aducem în discuție și incidența unor norme de drept care converg la menținerea soluției atacate cu recurs.
Astfel, într-adevăr în conformitate cu disp.art. 238 (1) din Codul muncii contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Cu toate acestea art. 282 (1) lit.d) din Codul muncii prevede: "Cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate pe toată durata existenței contractului în cazul în care se solicită constatarea nulității unui contract colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia".
Recurenții reclamanți nu au investit Tribunalul Tulcea cu vreun petit al acțiunii prin care să se solicite existența vreunui motiv de nulitate al la nivel de unitate ci au solicitat aplicarea directă a la nivel național cu ignorarea pe unitate, ceea ce nu este posibil întrucât în conformitate cu disp.art. 236 (4) din Codul muncii "contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților".
Câtă vreme nu s-a constatat de către o instanță judiciară, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, că pe unitate este nelegal, există prezumția că acesta este legal urmând a se aplica în baza dispozițiilor art. 236 (4) Codul muncii.
3)O altă ctitică vizează modalitatea și cuantumul de acordare a sporului de fidelitate.
Tribunalul Tulceaa reținut că niciunui dintre reclamanți nu i se cuvine întrucât niciunul dintre aceștia nu are o vechime de 10 ani neîntreruptă în unitate.
Recurenții nu au dovedit o altă situație de fapt decât cea reținută de Tribunalul Tulcea, astfel că hotărârea nu este criticabilă din această perspectivă, simplele susțineri și afirmații nefiind suficiente pentru a modifica sentința.
Recurenții își exprimă nemulțumirea că angajatorul a acordat diferențele salariale reprezentând sporurile arătate numai salariaților în activitate creând astfel premisele unei situații discriminatorii.
Nu ne aflăm în situația reglementată de art. 5 din Codul muncii întrucât la acordarea și recunoașterea existenței unor debite către salariați, a unor sporuri, angajatorul nu a folosit drept criteriu "salariați în activitate" sau " foști salariați" aspect ce poate fi cu ușurință verificat atât pe "Tabelul nominal cu salariații societății și sporurile restante aferente" cât și din Hotărârea nr. 72/23.10.2007 în care la art. 1 Consiliul de Administrație stabilește că sporurile restante, respectiv vechime și fidelitate, neacordare dar precizate în anexa la. pe unitate pentru anii 2004, 2005, 2006, să fie achitate în numerar sau în natură, pentru personalul existent în tabel, nici de această dată nefăcându-se referire la situația de "salariat" sau "fost salariat".
4)O ultimă critică vizează plățile compensatorii.
Așa cum rezultă din Decizia nr. 15/15.09.2006 emisă de contractul individual de muncă al reclamantei - a încetat la 01.01.2006 în temeiul art. 56 lit.d) Codul muncii ( prin pensionare), contractul lui a încetat în data de 06.02.2006 prin acordul părților conform Deciziei 304/09.02.2006, iar cel al reclamantului a încetat la 08.02.2006 în temeiul art. 61 lit.a) Codul muncii conform Deciziei 399/2006.
În referire la acești trei reclamanți, având în vedere temeiurile de încetare a contractelor individuale de muncă, este lesne de observat că cei trei reclamanți nu se circumscriu noțiunii de persoană concediată în sensul art. 45 al.4 din 282/2006.
În ceea ce privește pe reclamantul - nici acesta nu se află în situația de a fi concediat colectiv, fiind vorba de o concediere individuală din motive care nu țin de persoana salariatului fiind incidente disp.art. 45 (4) din contractul colectiv de muncă, având dreptul la negociere, eveniment care însă nu a fost inițiat de niciuna din părți.
În ceea ce privește pe, acestea îi sunt aplicabile dispozițiile 67/2004 deoarece la data intrării în vigoare a 282/2006 între reclamantă și raporturile juridice de muncă încetaseră.
Împotriva acestei soluții, reclamanții, prin intermediul organizației sindicale care i-a reprezentat, au formulat contestație în anulare.
În motivarea contestației în anulare s-au arătat următoarele: motivul principal pentru care recursul a fost respins a fost acela că Hotărârea consiliului de administrație al societății nr. 72/23.10.2007 nu întrerupe cursul prescripției întrucât în tabelul anexă nu se face referire la reclamanți; logica instanței de fond și a celei de recurs este eronată întrucât art. 166 alin. 2 din Codul Muncii nu face nici o referire la un astfel de aspect în sensul că "recunoașterea debitorului a unor drepturi salariale certe și exigibile ale reclamanților nu presupune și obligativitatea nominalizării lor ca beneficiari ai acestor drepturi" și ca urmare neindicarea reclamanților în hotărârea consiliului de administrație nu "anulează" existența drepturilor salariale ale foștilor salariați; dimpotrivă recunoașterea de către debitoare a drepturilor - sporul de vechime și fidelitate conduce la obligativitatea achitării lor așa cum se prevede în procesul - verbal al ședinței în care s-a adoptat hotărârea; instanța de fond și cea de recurs s-au aflat în eroare în sensul că nu au constat recunoașterea de către însăși debitoarea a drepturilor salariale restante și obligația asumată de aceasta de a plăti creanțele restante; situați de fapt se încadrează în prevederile art. 166 alin. 2 din Codul Muncii; în ceea ce privește cererea de obligare la plata sporului de vechime de 25%, această cerere este fundamentată pe dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel național iar respingerea acestei cereri constituie o gravă eroare judiciară; instanțele s-au aflat în eroare întrucât nici unul dintre reclamanți nu a primit sporurile respective pentru perioada precizată, la dosar neexistând nici un document în sensul efectuării plății; dispozițiile potrivnice celor din contractul colectiv de muncă la nivel național, inclusiv prevederile 282 alin. 1 din Codul Muncii, sunt anulate, instanța de recurs "erijându-se" în "avocatul pârâtei"; nu aveau obligația de a solicita instanței anularea unor clauze din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate; intimata nu a invocat prevederile art. 236 alin. 4 din Codul Muncii în maniera aplicată de instanță; în drept s-au invocat prevederile art. 318 alin. 1 Cod.pr.civ.;
Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate și a prevederilor legale aplicabile Curtea constată că aceasta este nefondată pentru următoarele motive:
Potrivit art.318(1) Cod.pr.civ. prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Din motivarea contestației în anulare rezultă că nu se invocă omisiunea instanței de recurs de a cerceta vreunul din motivele de recurs și o pretinsă eroare materială.
Oricum, raportat la cuprinsul cererii de recurs formulate în cauză, se constată că în considerentele deciziei prin care a fost soluționat recursul, astfel cum au fost expuse anterior, au fost analizate toate motivele de recurs invocate.
În acest sens trebuie avut în vedere că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a arătat că obligația pe care o impune art. 6 paragraful 1 instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (cauza Albina contra României, paragraful 33). Așa cum a arătat Curtea Europeană a Drepturilor Omului, art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale implică în sarcina "instanței" obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (paragraful 30).
Așadar, prin prisma art. 6 din Convenție, instanța poate și trebuie să analizeze mai întâi pertinența motivelor invocate de părți și dacă le consideră pertinente să le analizeze în fond. Dacă constată însă că anumite motive nu sunt pertinente în cauză, analiza pertinenței acestora este suficientă și nu există nici o obligație pentru instanță de a analiza motive care a constatat că nu sunt pertinente cauzei.
Pe de altă parte, susținerile contestatorilor privind omisiunea de a lua în considerare anumite probe, greșita apreciere a situației de fapt sau greșita aplicare a unor reguli de drept sau norme juridice concrete, nu se încadrează în noțiunea de greșeală materială iar o eroare de judecată nu poate fi îndreptată pe această cale întrucât contestația în anulare specială este o cale extraordinară de atac prin care se urmărește desființarea unei hotărâri irevocabile nu pentru că fondul pricinii nu a fost corect soluționat, ci pentru că instanța de recurs a comis erori materiale. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac admisibilă numai în cazurile expres prevăzute de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare și neputând fi valorificate pe această cale greșeli de judecată respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale întrucât a da posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți ar echivala cu o nouă cale ordinară de atac ceea ce este ilegal.
Aceasta ar constitui și o încălcare a principiului securității raporturilor juridice desprins de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa din prevederile Convenției, ca fiind unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului. Acest principiu a cărui încălcare echivalează cu încălcarea art.61 din Convenție, impune ca o soluție definitivă a oricărui litigiu pronunțată de o instanță judecătorească să nu mai fie repusă în discuție.
De altfel, invocând acest motiv de contestație în anulare, contestatorii nu indică în concret care ar fi greșeala materială a instanței de recurs. Aceștia exprimă nemulțumiri cu privire la soluția pronunțată în recurs urmărind o nouă judecare a recursului, aceste nemulțumiri neputând fi însă încadrate în noțiunea de eroare materială.
Rezultă astfel că nu se pot reține motive care să se încadreze în prevederile art. 318 Cod.pr.civ.
În consecință, contestația în anulare se va respinge ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de recurenții contestatori:, domiciliat în T,-, domiciliat în T,-, -.10,.A,.7, domiciliată în T,-, domiciliat în T,- și, domiciliată în T,-, -.B,.18, reprezentați prin SINDICATUL LIBER din cadrul SC SA T, domiciliat în T,-, bloc 11,.C,.3, jud. T, împotriva deciziei civile nr.413/CM/30.06.2009 pronunțate de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC SA, cu sediul în T,-, județul T,ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.11.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
redactat jud. - 21.12.2009
- gref.-
2ex./22.12.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel
