Speta drept civil. Decizia 702/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - conflicte de muncă -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 702
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră B și Ministerul Administrației și Internelor B împotriva sentinței nr. 1752 din 28.11.2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 14 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru azi, 21 mai 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial la Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Botoșani sub nr. 928/40/18.02.2008 și completată la termenul de judecată din 25 iulie 2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative () și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră B (), solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
- anularea deciziei nr. 311/17.04.2008 emisă de MIRA - Comisia de Contestații Pensii și emiterea unei noi decizii;
- recunoașterea activității din perioada 10.04.2001 - 01.02.2004 ca fiind desfășurată într-un loc de muncă în condiții speciale;
- plata actualizată a diferențelor de drepturi salariale pentru perioada 01.01.2005 - 19.09.2007, ca urmare a gradațiilor superioare cuvenite în raport cu vechimea în muncă.
În fapt, reclamantul a arătat că prin decizia nr. 311/2008 Comisia de Contestații Pensii din cadrul MIRA i-a respins contestația pe care o formulase împotriva deciziei de pensionare nr. -/2008.
Din acest motiv a formulat prezenta contestație în justiție împotriva deciziei nr. 311/2008 solicitând anularea acesteia și modificarea deciziei de pensie în sensul:
- introducerii în baza de calcul al pensiei a sporurilor aferente grupelor de muncă pentru perioadele 01.05.1991 - 16.02.1992 și 10.04.2001 - 01.02.2004;
- recunoașterea ca vechime în muncă a perioadei 04.03.1986 - 16.01.1988 și recalcularea pensiei conform adeverinței nr. 7597/10.10.2007 eliberată de B;
- refacerii bazei de calcul a salariului brut prin considerarea gradațiilor aferente pentru perioada 01.01.2005 - 19.09.2007 și introducerii acestora în drepturile salariale efectiv primite.
Referitor la cel de al doilea capăt de cerere, reclamantul a arătat că din întreaga perioadă lucrată la B, pentru intervalul 01.04.2001 - 01.02.2004 nu i s-a recunoscut încadrarea locului de muncă în condiții speciale, deși ca polițist angajat pe bază de contract îi erau aplicabile nr.HG 1294/2001 și nr. 283/2002.
Cât privește cererea de plată a diferențelor de drepturi salariale pentru perioada 01.01.2005 - 19.09.2005, reclamantul a susținut că, la data trecerii în corpul agenților poliției de frontieră, respectiv 01.01.2005 a fost considerat persoană nou încadrată, neavându-se în vedere drepturile primite în perioada de timp cât lucrase ca militar angajat pe bază de contract.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile nr.HG 1294/2001, Legii nr. 179/2004, Legii nr. 138/1999, nr.OG 38/2003, Legii nr. 360/2002, nr.OUG 104/2001, Legii nr. 53/2003, Legii nr. 56/1992, Legii nr. 41/1990, Legii nr. 19/2000, Legii nr. 164/2001, Ordinul Ministrului de Interne nr. 116/2002, S 75/1990, 283/2002.
În dovedire, reclamantul a solicitat admiterea probei cu înscrisuri.
Pârâtul Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive față de primul capăt de cerere și a solicitat respingerea, ca nefondată, a celorlalte capete.
Totodată, prin precizările depuse pentru termenul de judecată din 25.06.2008, pârâtul a invocat excepția de necompetență materială a Secției comerciale și de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Botoșani în soluționarea cauzei având în vedere dispozițiile art. 54 alin. 4 din Legea nr. 179/2004, art. 154 alin. 2 și art. 155 din Legea nr. 19/2000, precum și excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Botoșani față de dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000.
Prin întâmpinare, pârâtul a formulat apărări pe fond față de pretențiile reclamantului și a solicitat admiterea excepției de necompetență materială a instanței de contencios administrativ și de necompetență teritorială a Tribunalului Botoșani, cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Prin încheierea de ședință din 25.06.2008 Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Botoșania scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre competentă soluționare Secției civile a Tribunalului Botoșani - respectiv completului specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că reclamantul nu mai are calitatea de funcționar public fiind aplicabile dispozițiile art. 54 din Legea nr. 179/2004 și Legii nr. 19/2000.
Reinvestit astfel în dosarul nr-, tribunalul a reținut că pretențiile reclamantului din cererea de chemare în judecată pot fi încadrate în două categorii de litigii, astfel:
- primul capăt de cerere reprezintă un litigiu de asigurări sociale întrucât are ca obiect contestație împotriva deciziei nr. 311/2008, emisă de Comisia de Contestații Pensii din cadrul MIRA;
- celălalt capăt de cerere reprezintă un litigiu de muncă deoarece vizează recunoașterea desfășurării activității reclamantului într-un loc de muncă cu condiții speciale.
Întrucât fiecare din cele două categorii de litigii are natura unei cereri principale, instanța în temeiul art. 137 alin. 1 din Codul d e procedură civilă a rezolvat cu prioritate excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Botoșani în soluționarea conflictului de asigurări sociale. Astfel, prin sentința civilă nr. 1280 din 29.09.2008 a dispus disjungerea contestației formulată de contestatorul împotriva deciziei nr. 311/2008 emisă de intimatul Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Comisia Contestații Pensii, a admis excepția de necompetență a Tribunalului Botoșani și a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului București - Secția a VIII a Conflicte de muncă și asigurări sociale.
Prin sentința civilă nr. 1752 din 28 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșanis -au dispus următoarele:
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră B;
Au fost obligate pârâtele să recunoască activitatea reclamantului din perioada 10.04.2001 - 01.02.2004 ca fiind desfășurată în locuri de muncă speciale.
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
În perioada 01.05.1991 - 19.09.2007 contestatorul și-a desfășurat activitatea în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră B, după cum urmează:
- de la 01.05.1991 până la 10.04.2001, ca militar angajat pe bază de contract la 0371 B;
- de la 10.04.2001 - 01.02.2004, ca militar angajat pe bază de contract, respectiv polițist angajat pe bază de contract la 0371, unitate care și-a schimbat denumirea în B;
- de la 01.01.2005 la 19.09.2007 ca agent de poliție la
La data de 19.09.2007 contestatorul a fost trecut în rezervă prin pensionare, conform deciziei de pensionare nr. -/13.11.2007.
Din întreaga perioadă în care a activat în cadrul MIRA, cuprinsă în intervalul 01.05.1991 - 19.09.2007 contestatorului nu i-a fost recunoscută ca activitate desfășurată în condiții speciale doar perioada 10.04.2001 - 01.02.2004, în care a avut calitatea de pistolar la serviciul pază și control.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, contestatorul făcea parte din categoria personalului militar care includea: "ofițerii, maiștri militari, subofițeri, cadre militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract ".
Ordinul Ministrului de Interne nr. 59/2001 prevede că: "Timpul în care militarul angajat pe bază de contract își desfășoară activitatea în Ministerul d e Interne, constituie vechime în muncă, încadrarea în grupa de muncă fiind făcută potrivit prevederilor legale referitoare la unitatea (subunitatea) din care face parte".
Ulterior, prin apariția nr.HG 1294/20.12.2001 s-a statuat că: "Stabilirea criteriilor și a metodologiei de încadrare a personalului militar în condiții deosebite, speciale și alte condiții, specifice cadrelor militare în activitate, procedura de nominalizare a personalului care își desfășoară activitatea permanent sau în anumite perioade în aceste condiții, denumirea locurilor de muncă, unităților, activităților și/sau a funcțiilor, precum și evidența perioadelor de activitate în aceste condiții se fac prin norme interne de aplicare a prezentei hotărâri, aprobate prin ordin al conducătorului fiecărei unități publice prevăzute la art. 1".
În cap. II pct. 3 a anexei la nr.HG 1294/2001 au fost stabilite locurile de muncă și activitățile cu condiții speciale, printre acestea fiind enumerate și: "Conducerea, coordonarea ori executarea activităților operative destinate intervenției pentru menținerea și restabilirea ordinii publice, de pază obiective și control acces".
Or, atât în perioada 10.04.2001 - 01.02.2004 cât și în perioada 01.02.2004 - 01.01.2005 contestatorul a prestat aceeași activitate, cuprinsă în statutul de organizare la "formațiunea pază și control acces" la sediul B, potrivit înscrisurilor de la filele 153 - 154 dosar fond.
Mai mult, prin dispoziția șefului B (fila 32 dosar fond) nr. S -/12.01.2005, contestatorul în calitate de polițist angajat pe bază de contract a fost încadrat cu data de 01.01.2005 în cadrul ca agent de poliție la serviciul de pază control acces, indicându-se expres că această activitate se desfășoară în condiții speciale, în cuprinsul dispoziției fiind menționat ca temei legal și nr.HG 1294/2001.
Așadar, contestatorul a prestat efectiv atât în intervalul 10.04.2001 - 01.02.2004 cât și ulterior, aceeași activitate, în aceleași condiții, în cadrul formațiunii de pază și control acces, iar potrivit nr.HG 1294/2001 această activitate se încadrează în condiții speciale.
Susținerea pârâtelor potrivit căreia pentru perioada 10.04.2001 - 01.02.2004 contestatorului i-ar fi aplicabile în ceea ce privește încadrarea activității în condiții speciale, dispozițiile Legii nr. 19/2000 a fost înlăturată de instanță. Aceasta întrucât în toate contractele de angajare încheiate cu contestatorul, respectiv nr. 215/1998 (fila 127 dosar fond), nr. 444/01.06.2001 (fila 35 dosar fond), nr. 1035/01.05.2003 (fila 34 dosar fond) sunt indicate ca temei legal: Ordinul Ministrului nr. 430/09.11.1994, S 75/1990 modificată prin nr. 504/16.10.1995, nr. 430/1994, nr. 59/2001, or aceste acte normative care menționează expres încadrarea în condiții speciale de muncă a militarilor angajați pe bază de contract.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră B și Ministerul Administrației și Internelor.
Inspectoratul Județean al Poliție de Frontieră a invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
A arătat că reclamantul a fost încadrat ca militar angajat pe bază de contract la data de 01.05.1991 și a desfășurat activitate în această calitate în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră B până la data de 01.01.2005, dată de la care a fost trecut, în urma unui concurs, în corpul agenților de poliție. În această calitate, de agent de poliție, a desfășurat activitate în cadrul B până la data de 19.09.2007, când a trecut în rezervă prin pensionare, conform Deciziei de pensionare nr. - din 13.11.2007.
A susținut că instanța de fond s-a aflat în eroare cu privire la normele juridice aplicabile categoriei profesionale a militarilor angajați pe bază de contract în ceea ce privește încadrarea în anumite grupe de muncă, fiind înlăturată în mod greșit susținerea conform căreia până la data de 10.04.2001, militarul în cauză angajat pe bază de contract beneficiat de grupă de muncă, conform Decretului 247/1970, art. 2 alin. 2, lit. a, pct. h, coroborat cu S 75/1990, modificat prin 504/1995; aceste acte normative prevăzând dreptul la anumită grupă de muncă personalului militar (din care făcea parte și reclamantul ca militar angajat pe bază de contract),
Această afirmație a susținut-o prin invocarea Legii nr. 41/1990 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale care arată potrivit art. 8 că "Personalul Ministerului Apărării Naționale este format din personal militar și civil" și Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții care prevede în art. 2 "Prin personal militar, în sensul prezentei legi, se înțelege: ofițeri, maiștri militari, subofițeri - cadre militare în activitate, militari angajați pe bază de contract, elevi și studenți militari ai instituțiilor de învățământ militare și civile, militari cu termen redus, militari în termen și fiii regimentului".
Ulterior, prin apariția HG1294/2001, acest act normativ reglementează numai stabilirea locurilor de muncă și a activităților cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții specifice pentru cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract nefăcând parte din această categorie (conform Legii 138/1999, cadrele militare în activitate sunt ofițerii, maiștrii militari și subofițerii).
În aplicarea Hotărârii de Guvern 1294/2001 a fost emis 283/2002 privind încadrarea personalului MAI în condiții de muncă deosebite, speciale și alte condiții, care prevede la art. 2, pct. 5, ca locurile de muncă ale persoanelor care au lucrat în condiții ce se încadrau potrivit legislației anterioare în grupele I și II de muncă, ce nu se mai regăsesc în anexă, sunt considerate până la 09.04.2001 locuri de muncă în alte condiții sau condiții speciale sau deosebite, după caz. Ulterior acestei date militarii angajați pe bază de contract nu au mai beneficiat de condiții de muncă speciale, având condiții normale.
A arătat că în mod greșit instanța de fond a interpretat prevederile nr.HG 1294/2001 ca fiind aplicabile reclamantului în calitate de militar angajat pe bază de contract întrucât acest act normativ este aplicabil doar cadrelor militare în activitate.
angajați pe bază de contract, fiind asigurați în sistemul public de pensii, conform art. 63 din Legea 138/1999 le erau aplicabile, ca și personalului civil, prevederile Legii 19/2000, respectiv HG261/2001, privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite sau după caz HG1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.
În sprijinul acestei susțineri, a invocat prevederile art. 17 alin. 1 din HG1025/2003, care stipulează: "Prevederile prezentei hotărâri se aplică și militarilor angajați pe bază de contract", motiv pentru care a solicitat să se constate netemeinicia motivării soluției de către instanța de fond. Mai mult, acest act normativ prevede o anumită metodologie și o cronologie de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale, prevăzând totodată și o listă cu activitățile ce pot fi încadrate în condiții speciale de muncă".
Schimbarea titulaturii categoriei profesionale a reclamantului din militar angajat pe bază de contract în polițist angajat pe bază de contract nu trebuie interpretată în sensul aplicării normelor juridice aplicabile polițiștilor, susținere în sprijinul căreia invocă dispozițiile art. 39 din OUG nr. 104/2001.
Contestatorului îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 19/2000 în aplicarea cărora a fost emisă Hotărârea de Guvern nr. 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.
S-a mai arătat că instanța de fond a dat o greșită interpretare normelor juridice aplicabile celor două categorii profesionale distincte: militari angajați pe bază de contract și cadrele militare în activitate.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței civile în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
Ministerul Administrației și Internelor a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că militarilor angajați pe bază de contract, asigurați în sistemul public de pensii conform art. 63 din Legea nr. 138/1999 le erau aplicabile ca și personalului civil, dispozițiile Legii nr. 19/2000, respectiv dispozițiile nr.HG 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite sau, după caz, dispozițiile nr.HG 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.
Potrivit nr. 59/2001 privind încadrarea, pregătirea, principalele îndatoriri și drepturi ale militarilor angajați pe bază de contract din unitățile Ministerului Administrației și Internelor, militarii angajați pe bază de contract își desfășoară activitatea în baza unui contract de angajare, fiind asigurați în sistemul public de pensii în baza dispozițiilor art. 5 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare.
Pentru încadrarea personalului asigurat în sistemul public de pensii în condiții speciale de muncă s-au aplicat, pentru perioada 2001 - 2004, prevederile nr.HG 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, dispozițiile art. 17 alin. 1 din nr.HG 1025/2003 stipulează faptul că "Prevederile prezentei hotărâri se aplică și militarilor angajați pe bază de contract".
Având în vedere dispozițiile art. 17 alin. 1 din nr.HG 1025/2003, a rezultat fără echivoc faptul că prevederile nr.HG 1294/2001 privind stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții specifice pentru cadrele militare în activitate nu pot fi aplicate la stabilirea condițiilor de muncă în cazul militarilor angajați pe bază de contract.
Schimbarea titulaturii categoriei profesionale a intimatului - reclamant din militar angajat pe bază de contract, în polițist angajat pe bază de contract nu trebuia interpretată în sensul extinderii sferei de aplicabilitate a actelor normative consacrate polițiștilor (funcționari publici cu statut special) și polițiștilor angajați pe bază de contract (personal încadrat în baza unui contract individual de muncă).
În sprijinul celor de mai sus, a invocat prevederile art. 39 din nr.OUG 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră care stipulau că "Personalul Poliției de Frontieră Române se compune din polițiști de frontieră, alți funcționari publici, polițiști de frontieră angajați pe bază de contract și personal contractual - Polițiștilor de frontieră le sunt aplicabile prevederile Legii privind statutul polițistului - Funcționarilor publici le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și alte reglementări specifice - Polițiștilor de frontieră angajați pe bază de contract li se aplică prevederile legale referitoare la militarii angajați pe bază de contract".
În mod eronat instanța de fond nu a ținut cont de faptul că intimatul - reclamant îi erau aplicabile dispozițiile Legii nr. 19/2000, motivat de faptul că în contractele de angajare încheiate cu acesta sunt indicate ca temei legal nr. 430/1994, nr. 59/2000, nr. S/75/1990, nr. 504/1995 "acte normative care menționează expres încadrarea în condiții speciale de muncă a militarilor angajați pe bază de contract".
Actele normative mai sus menționate ce au fost reținute de instanța de fond ca reglementând "în mod expres încadrarea în condiții speciale de muncă a militarilor angajați pe bază de contract", sunt acte normative cu caracter general și ele se referă, de exemplu, la modul de completare a deficitelor de militari în termen cu militari angajați pe bază de contract ( nr. 430/1994); la încadrarea, pregătirea, principalele îndatoriri și drepturi ale militarilor angajați pe bază de contract ( nr. 59/2000).
În raport de cererea formulată de intimatul - reclamant de acordare a grupei de muncă pentru perioada 10.04.2001 - 01.02.2004, pentru activități desfășurate în locuri de muncă cu condiții speciale, acestuia i se aplicau prevederile art. 20 din Legea nr. 19/2000, în baza cărora de altfel a fost emisă nr.HG 1025/2003, act normativ care, așa cum am mai arătat, la art. 17 alin. 1 stipulează că "prevederile prezentei hotărâri se aplică și militarilor angajați pe bază de contract".
De observat că intimatul - reclamant, în calitate de militar angajat pe bază de contract la B nu desfășură o activitate în înțelesul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 19/2000 pentru ca astfel să fie recunoscută perioada 10.04.2001 - 01.02.2004 ca fiind lucrată în condiții speciale de muncă.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței prin respingerea acțiunii ca nefondate.
Legal citat intimatul a depus întâmpinare la dosarul cauzei prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
A arătat în esență că hotărârea recurată este legală și temeinică arătând că prin recursul formulat, pârâții nu au făcut decât să solicite administrarea de noi probe care au fost refuzate în mod voit a fi depuse la judecata de fond, aceștia având posibilitatea și obligația legală de a le depune.
Pe fond, prin invocarea de către pârâți a unui alt temei legal la acordarea încadrării locului de muncă în condiții speciale nu face decât să recunoască lipsa de implicare și de punere în aplicare a unor prevederi care trebuiau să fie aplicate retroactiv, în cuprinsul HG1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, art. 17, se regăsește norma juridică aplicabilă militarilor angajați pe bază de contract, dar în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 lit. a din cadrul aceleiași hotărâri "Criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiții speciale sunt următoarele: a) încadrarea locurilor de muncă în grupa I de muncă, anterior datei de 1 aprilie 2001";
Emiterea și aplicabilitatea acestei hotărâri este dată pentru încadrarea în locuri de muncă în condiții speciale, susținerile pârâților că activitatea pe care a desfășurat-o nu se regăsește în cadrul prevederilor art. 19 din Legea 19/2001 nu este fondată și lipsită de relevanță.
Existența în cuprinsul anexei HG1294/2001 a prevederilor referitoare la locurile de muncă și activitățile cu condiții speciale, printre acestea regăsindu-se și activitatea de pază obiective și control acces, învederează că aceste prevederi coroborate cu prevederile art. 15 din 59/2001 " încadrarea în grupa de muncă fiind făcută potrivit prevederilor legale referitoare la unitatea din care făcea parte" dovedesc clar că avea dreptul legal de a beneficia de aceleași drepturi de care au beneficiat și celelalte categorii profesionale cu atribuții în cadrul aceleiași subunități.
Prin adresa nr. - din 31.12.2007 B - la pct. 2 a recunoscut că "Baza legală pentru acordarea sporurilor pentru condiții de muncă", alin. 7, face referire exactă, în sensul că pentru perioada 10.04.2001 - 08.11.2004 i s-a aplicat HG1294/2001 și 283/2002.
În anexa la nr.HG 1294/2001, II pct. 3 sunt indicate locurile de muncă și activitățile cu condiții speciale ", conducerea, coordonarea ori executarea activităților operative destinate intervenției pentru menținerea și restabilirea ordinii publice, de pază obiective și control acces, transporturi de valori și substanțe toxice, radioactive sau alte substanțe periculoase; în scopul executării supravegherii și controlului la trecerea frontierei de stat, în punctele de trecere a frontierei, în zona de frontieră precum și în zonele supuse regimului de control al poliției de frontieră".
În conformitate cu prevederile Legii 90/1996 privind protecția muncii, art. 4, alin. 2) "Ministerul Apărării Naționale, Ministerul d e Interne și Ministerul Justiției - Direcția generală a penitenciarelor, Ministerul Finanțelor - Garda financiară, precum și Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Serviciul de Protecție și organizează, coordonează și controlează activitatea de protecție a muncii din unitățile proprii, prin organele acestor ministere și sevicii, pe baza prevederilor prezentei legi", coroborat cu prev. art. 18, alin. 1, lit. l "În vederea asigurării condițiilor de protecție a muncii și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, conducerea persoanei juridice, precum și persoana fizică au următoarele obligații: să țină evidența locurilor de muncă cu condiții deosebite: vătămătoare, grele, periculoase, precum și a accidentelor de muncă, bolilor profesionale, accidentelor tehnice și avariilor", fapt pentru care aceste locuri de muncă nu se regăsesc de altfel în prevederile Legii 19/2000.
Prevederile legislative enumerate mai sus, coroborate cu prev. art. 17, alin. 2 din HG1025/2003, vin să completeze cele susținute de mine și să dovedească contrariul la cele susținute de către pârâți, referitoare la lipsa obținerii avizului Inspectoratului Teritorial d e muncă "Avizul privind încadrarea în condiții speciale sau alte condiții se acordă de către structurile cu atribuții de inspecția muncii din instituțiile care au competențe în domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale.
Refuzul angajatorului nu este justificat și nu are legătură cu plata retroactiv a drepturilor solicitate, în cauză fiindu-i aplicabil art. 2, alin. 5 din Legea 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale "Pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2001 și data intrării în vigoare a prezentei legi nu se datorează diferența dintre cota de contribuție de asigurări sociale datorată de angajator pentru condiții speciale de muncă și cea declarată de către acesta".
Examinând recursurile declarate în cauză, Curtea reține următoarele:
Reclamantul intimat și-a desfășurat în perioada 1.05.1991 - 19.09.2007 activitatea în cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de frontieră
În perioada 10.04.2001 - 1.02.2004 reclamată ca nefiindu-i recunoscută ca activitate desfășurată în condiții speciale contestatorul și-a desfășurat activitatea ca militar angajat pe bază de contract, respectiv polițist angajat pe bază de contract la 0371, unitate care și-a schimbat denumirea în
angajați pe bază de contract, fiind asigurați în sistemul public de pensii conform art. 63 din Legea nr. 138/1999 le erau aplicabile ca și personalului civil prevederile Legii nr. 19/2000, respectiv nr.HG 261/2001 privind criteriile și metodologia de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite sau după caz nr.HG 1025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale.
Acest aspect rezultă și din dispozițiile art. 17 alin. 1 din nr.HG 1025/2003 care arată că prevederile prezentei hotărâri se aplică și militarilor pe bază de contract.
În sprijinul acestor aspecte vin și prevederile art. 39 din nr.OUG 104/2001 modificat, privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române care arată în alin. 1 că personalul Poliției de Frontieră Române se compune din polițiști de frontieră, alți funcționari publici și personal contractual, iar potrivit alin. 41polițiștilor de frontieră angajați pe bază de contract li se aplică prevederile referitoare la militarii angajați pe bază de contract.
Hotărârea de Guvern nr. 1294/2001 reglementează stabilirea locurilor de muncă și activităților cu condiții deosebite, condiții speciale și alte condiții specifice cadrelor militare în activitate, însă, potrivit art. 4 alin. 2 locurile de muncă și activitățile în care au lucrat cadrele militare în activitate, care se încadrau în grupa I și II de muncă ori similare acestora și care nu se mai găsesc în prezenta hotărâre, sunt considerate ca fiind până la data de 1 aprilie 2001 locuri de muncă în alte condiții sau condiții speciale, respectiv deosebite, ceea ce arată că ulterior acestei date militarii angajați pe bază de contract nu au mai beneficiat de condiții speciale de muncă fiind încadrați în condiții normale.
Întrucât pentru perioada la care face referire reclamantul îi erau aplicabile dispozițiile Legii 19/2000 pentru încadrarea activității în condiții speciale, iar activitatea desfășurată de acesta nu se regăsește printre cele enumerate de art. 20 din lege, în mod eronat prima instanță a admis acțiunea formulată de reclamant și a dispus obligarea pârâtelor să recunoască activitatea acestuia din perioada 10.04.2001 - 1.02.2004 ca fiind desfășurată în locuri de muncă speciale.
Faptul că în contractele de angajare a reclamantului, respectiv nr. 215/1998, nr. 44/2001 și nr. 1035/2003 sunt indicate ca temeiuri legale Ordinele Ministrului de Interne, acest aspect nu are relevanță juridică în ceea ce privește încadrarea activității acestuia în perioada 10.04.2001 - 1.02.2004 în categoria de activități în condiții speciale, atâta timp cât dispozițiile legale în vigoare la acea dată nu dispuneau în acest sens iar o serie din aceste ordine reglementau aspecte de ordin general.
Față de cele prezentate, Curtea urmează ca în baza art. 312 din Codul d e procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă să admită recursurile declarate de recurenți, să modifice în totalitate sentința și să respingă acțiunea formulată de reclamantul ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră B și Ministerul Administrației și Internelor B împotriva sentinței nr. 1752 din 28.11.2008, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Modifică în tot sentința civilă nr. 1280 din 29.09.2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 mai 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored.
Ex. 2/19.06.2009
Președinte:Biciușcă OvidiuJudecători:Biciușcă Ovidiu, Sas Laura, Andrieș Catrinel
