Speta drept civil. Decizia 724/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 724/
Ședința publică din 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif judecător
JUDECĂTORI: Roxana Maria Trif, Dorina Rizea Mihail
-
Grefier:
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimatul împotriva sentinței civile nr.176 pronunțată de Tribunalul Covasna la data de 23 februarie 2009 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registraturii concluzii scrise din partea recurentului.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 19 mai 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea la 26 mai 2009
CURTEA:
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 176/23.02.2009 Tribunalul Covasnaa admis, în parte contestația formulată și precizată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata, C SRL. A constatat nulitatea absolută a dispoziției de concediere nr. 15, emisă de intimata, SRL Sf. G la 10 iulie 2008. dispus reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior concedierii. A obligat angajatorul, societatea intimată la plata despăgubirilor civile de 2.750 lei către contestatoare, reprezentând drepturi salariale cuvenite acesteia pentru lunile iunie - octombrie 2008. obligat intimata să procedeze la înlăturarea din carnetul de muncă a contestatoarei a mențiunii vizând învoirea din" perioada 1.12.2007 - 10-07.2008". A respins petitul privitor la acordarea daunelor morale de 20.000 lei. Nu s-au acordat cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că prin Dispoziția nr. 15 din 10.07.2008, emisă de SC SRL Sf. G, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă nr. - din 10.12.2007( 57), a salariatei, vânzătoare, începând cu data de 10.07.2008, ținând seama de ultimul avertisment și nerespectarea atribuțiilor de serviciu( 22).
Temeiul de drept al sancțiunii disciplinare este art. 61 lit. "a" din Codul Muncii.
Conform dispozițiilor art. 63 alin.(1) din Codul Muncii, în situația în care concedierea intervine pe considerentul că salariatul a săvârșit o abatere disciplinară sau abateri disciplinare repetate de la regulile de disciplină a muncii poate emite decizie/dispoziție de concediere numai cu respectarea prescripțiilor art. 263-268 din Codul Muncii.
Analizând dispoziția nr. 15/2008, atacată prin prisma îndeplinirii acestor reglementări normative imperative ale Codului Muncii, s-a constatat că în conținutul actului nu s-au consemnat care anume obligații de serviciu au fost nesocotite din fișa postului de contestatoare, în ce a constat abaterea disciplinară de o asemenea gravitate pentru care contestatoarea a fost sancționată cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Totodată nu se face nici o referire la cercetarea disciplinară prealabilă efectuată sau neefectuată și nici la celelalte aspecte impuse de textele legale sus-enunțate.
Actul depus la fila 33 intitulat " CONVOCARE", cum se poate observa nu i s-a comunicat contestatoarei, conform art. 267 alin.(2) din Codul Muncii. În acest document este menționat că " Salariatul ia în cunoștință de prezenta convocare prin afișare la avizierul destinat comunicărilor scrise cu angajații având caracter oficial", cea ce echivalează cu lipsa convocării, sancționată cu nulitatea absolută în raport de alin.(1) din același articol.
Nu sânt cuprinse nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în cursul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care în condițiile prevăzute de art. 267 alin.(3) din Codul Muncii nu a fost efectuată cercetarea, ținând cont de cele prevăzute la alin.(4) al art.267 din cod, potrivit cărora în cursul anchetei disciplinare salariatul are dreptul să formuleze și să susțină toate apărările în favoarea sa, să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele și motivațiile pe care le consideră necesare.
Cu toate că potrivit art. 287 din Codul Muncii, sarcina probei revenea angajatorului în sensul de a produce dovezi în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, acesta nu s-a conformat.
Astfel, în conformitate cu art. 76 din același cod, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
Plecând de la împrejurarea că, salariatul este în drept de a cunoaște temeiurile de fapt și de drept ale concedierii sale, faptul că sancțiunea care se aplică în cazul lipsei din conținutul dispoziției a unuia din elementele prevăzute de lege, care de altfel reprezintă ignorarea condițiilor de formă cu consecințe asupra fondului raporturilor juridice de muncă, este nulitatea absolută a actului concedierii.
Așadar, instanța având în vedere cele reținute anterior, a constatat nulitatea absolută a dispoziției nr. 15 din 10.07.2007.
Având în vedere că s-a cerut plata drepturilor salariale pe perioada iunie - octombrie 2008 în cuantum de 2.750 lei, în considerarea alin.(1) din același text de lege și art. 129 alin.(6) pr.civ. intimata a fost obligată la plata acestei sume.
De asemenea intimata a fost obligată să procedeze la înlăturarea din carnetul de muncă a contestatoarei mențiunile vizând învoirea din perioada 1.12.2007 - 10.07.2008.
Capătul de cerere privitor la daunele morale solicitate de 20.000 lei s-a respins atâta timp cât nu s-a demonstrat cu probe îndeplinirea cumulativă a cerințelor art. 998-999 civil, respectiv prejudiciu material și moral suferit din culpa angajatorului iar pe de altă parte în conținutul contractului individual de muncă nu au fost stipulate expres clauze în acest sens.
Drept urmare s-a admis în parte contestația formulată și precizată de contestatoare, potrivit dispozitivului de mai jos.
Cum cheltuieli de judecată nu au fost solicitate și cum principiul disponibilității care guvernează procesul civil nu poate fi încălcat, acestea nu au fost acordate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul criticând-o sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată solicitate, cheltuieli dovedite cu înscrisurile de la dosar și care au fost efectuate înainte ca reclamanta să renunțe la judecată față de acest intimat.
Intimata-contestatoare a solicitat respingerea recursului și în subsidiar reducerea onorariului avocațial.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat.
Prin cererea de chemare în judecată formulată de contestatoare aceasta a indicat în calitate de pârât pe administratorul societății comerciale, prin precizarea de acțiune depusă la data de 24.10.2008 indică în calitate de pârâtă numai societatea comercială, iar prin noua precizare de acțiune din data de 04.12.2008 revine și arată că înțelege să se judece și cu administratorul nu numai cu.
La termenul din 27.11.2008, după dezbateri, se depune la dosar o cerere a intimatului-recurent prin care se invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar la termenul din 11.12.2009 instanța admite excepția. Ulterior acestui termen contestatoarea depune o altă precizare de acțiune prin care renunță la judecată față de administratorul societății.
Prin concluziile scrise depuse la filele 98-100 din dosarul de fond s-a solicitat și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată către intimatul, anexându-se copia chitanței.
Prima instanță a omis să se pronunța cu privire la acest capăt de cerere.
Conform dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă partea care cade în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată dacă există o cerere în acest sens. La dosarul cauzei există și cerere și dovada achitării onorariului. Nu poate fi reținută apărarea intimatei-contestatoare privind plata acestui onorariu după susținerea excepției, având în vedere că data chitanței de plată a onorariului este 11.12.2008, ea concordând cu termenul la care s-a discutat excepția și s-a depus delegația avocațială.
Nici renunțarea la judecată a contestatoarei nu poate fi invocată în apărare atâta timp cât ultima precizare de acțiune este ulterioară admiterii excepției, iar precizările anterioare sunt oscilante, așa cum am arătat mai sus. De altfel, art. 246 alin. 3 Cod procedură civilă prevede că reclamantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată dacă renunțarea la judecată s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată.
În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată în recurs, curtea, față de cererea formulată de intimată, privind reducerea onorariului va face aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, și va respinge cererea având în vedere disproporția față de obiectul pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 176/23.02.2009 a Tribunalului Covasna, pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă contestatoarea să plătească intimatului suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în fața primei instanțe.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs, formulată de recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea Mihail
- - - - - -
GREFIER,
Red. -/11.06.2009
Dact. /07.07.2009
Jud. fond: -
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea Mihail
