Speta drept civil. Decizia 812/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Timișoara
Secția de litigii de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 812
Ședința publică din 15 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Cristian
Grefier:
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei civile nr. 3313 pronunțată la 18 noiembrie 2008 de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații -, Casa de Asigurări de Sănătate A, Banca - Sucursala A, BCR - Sucursala A, BRD - - Sucursala A, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata SC avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Contestația în anulare este scutită de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta intimatei - a depus la dosar note de ședință.
Constatând că nu mai sunt alte cereri sau probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentanta intimatei - a solicitat respingerea contestației în anulare, fără cheltuieli de judecată, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 317-318 cod procedură civilă.
Instanța
Deliberând asupra contestației în anulare a constatat următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la 10 martie 2009 sub nr. 296/59, contestatoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat admiterea contestației în anulare împotriva deciziei pronunțate în soluționarea recursului de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, să anuleze decizia contestată și urmare a soluționării recursului declarat de AVAS, să-l admită așa cum a fost formulat.
In motivarea contestației în anulare arată că în mod greșit instanța de fond și de recurs a respins excepția necompetenței materiale și teritoriale; că prin OUG nr. 95/14.10.2003 a fost reglementată cesiunea creanțelor bugetare restante existente în evidențele CNSAS la data de 30 iunie 2003 pentru care aceasta deține titluri executorii legal constituite, către AVAS; că executarea silită este supusă dispozițiilor speciale reglementate prin OUG nr. 51/1998 și că în cauză operează dispozițiile speciale prevăzute de cap. 9 - reguli speciale pentru soluționarea litigiilor, mai exact art. 45 din OUG nr. 51/1998 conform cu care cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile în legătură cu activele bancare preluate de AVAS, inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice, altele decât debitorii definiți la art. 38, sunt de competența Curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sau, după caz, domiciliul pârâtului.
Față de cele de mai sus, apreciază că în speță competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel București.
Mai arata ca sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a contestației în anulare prevăzute de art. 318 cod procedură civilă, hotărârea contestată este irevocabilă și este rezultatul unei erori materiale evidente.
In drept invocă dispozițiile art. 317-318 și urm. Cod procedură civilă.
Intimata - a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
Arată că în cauză nu este îndeplinită condiția de existență a unei erori materiale, pe această cale neputând fi valorificate greșeli de judecată sau interpretări greșite ale textelor legale; că sub aspectul fondului contestația este neîntemeiată, deoarece dispozițiile OUG nr. 51/1998 nu sunt aplicabile în speță, nefiind vorba despre active bancare preluate de AVAB, ci o contribuție neachitată la Fondul de asigurări sociale de sănătate.
Mai arată că potrivit art. 155 litera h din Legea nr. 19/2000 contestațiile împotriva măsurilor de executare silită se soluționează în primă instanță de tribunal și în recurs de către curțile de apel.
La 30 aprilie 2009, contestatoarea a depus la dosar note de ședință în care arată că AVAS în cadrul litigiului a formulat cerere de chemare în garanție a Casei de Asigurări de Sănătate A și că soluționând cauza după admiterea recursului, instanța din greșeală a omis să se pronunțe cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de AVAS.
A solicitat instanței să constate incidența în cauză a dispozițiilor art. 317 alin. 1 pct. 2 și 318 cod procedură civilă și să se dispună admiterea contestației în anulare, anularea hotărârii contestate cu consecința respingerii recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
La 15 mai 2009, intimata Casa de Asigurări de Sănătate A a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
Arată că eroarea ca motiv de contestație în anulare trebuie să fie evidentă și săvârșită de instanță datorită omisiunii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei, ceea ce presupune erori materiale evidente referitoare la aspectele formale ale judecării recursului, iar nu eventuale greșeli de judecată pe fond; că ceea ce contestă contestatoarea este modul de aplicare a dispozițiilor legale raportat la starea de fapt reținută din probatoriul administrat, iar nu greșita apreciere a unor elemente materiale, situație care nu intră sub incidența acestei căi de atac.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin contestația la poprire înregistrată la udecătoria Arad la 16 martie 2006 sub nr. 3744, contestatoarea - a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimații AVAS B - Direcția Generală de executări silite și licitații B și Casa Județeană de Asigurări de Sănătate A, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună anularea ca nelegale a actelor de executare constând în poprirea conturilor societății deschise la BCR - Sucursala A, BRD Generale - Sucursala A, Banca Sucursala A; să se suspende executarea până la soluționarea definitivă a contestației, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1874 pronunțată la 6 aprilie 2006, instanța și-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Arad, în temeiul art.155 litera h din Legea nr. 19/2000.
Cauza a fost înregistrată la ribunalul Arad sub nr. 4112/2006.
Prin sentința civilă nr. 464 pronunțată la 5 aprilie 2007, instanța a respins contestația la poprire ca neîntemeiată.
Prin decizia nr. 991 pronunțată la 5 decembrie 2007 de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, instanța a casat sentința menționată mai sus și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la ribunalul Arad pentru a fi soluționată în complet de asigurări sociale și datorită faptului că hotărârii îi lipsește motivarea, ceea ce echivalează cu nesoluționarea fondului.
Cauza a fost reînregistrată la ribunalul Arad sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 280 pronunțată la 14 martie 2008, instanța a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 3313 pronunțată la 18 noiembrie 2008 de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, instanța a admis recursul declarat de -, a modificat sentința instanței de fond în sensul admiterii contestației la executare și a anulat formele de executare silită.
Contestația în anulare împotriva acestei decizii este întemeiată pe dispozițiile art. 317 pct. 2 și 318 cod procedură civilă.
Conform prevederilor art. 317 pct. 2 cod procedură civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Nici în fața instanței de fond, nici în fața instanței de recurs, contestatoarea nu a ridicat problema necompetenței materiale și teritoriale a instanței, deși a avut posibilitatea s-o facă.
Mai mult, problema competenței a fost tranșată irevocabil prin decizia civilă nr. 991 pronunțată la 5 decembrie 2007 de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr- prin care s-a stabilit incidența în cauză a dispozițiilor art. 155 litera h din Legea nr. 19/2000 și s-a dispus trimiterea dosarului la ribunalul Arad pentru ca dosarul să fie soluționat de un complet de asigurări sociale.
Conform prevederilor art. 318 cod procedură civilă, contestația în anulare este admisibilă în cazul în care hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța de recurs respingând recursul sau admițându-l în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare.
Nici aceste motive nu sunt îndeplinite în speță.
Greșelile materiale vizează erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale soluționării recursului, or, greșita soluționare a problemei competenței este o eroare de judecată, iar nu o eroare materială în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.
Omisiunea de a se pronunța asupra cererii de chemare în garanție nu se încadrează în prevederile art. 318 cod procedură civilă, care are în vedere omisiunea de a cerceta vreunul din motivele de casare sau de modificare.
Față de cele de mai sus, în baza art. 317, 318 și urm. Cod procedură civilă, va respinge contestația în anulare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei civile nr. 3313 pronunțată la 18 noiembrie 2008 de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații -, Casa de Asigurări de Sănătate A, Banca - Sucursala A, BCR - Sucursala A, BRD - - Sucursala
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 15 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red. MB/dact. MB
2 ex.
29.06.2009
Instanță de recurs:
, - Curtea de Apel Timișoara
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Cristian
