Speta drept civil. Decizia 847/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi salariale -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 847
Ședința publică din 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta INTERNAȚIONAL SRL B, cu sediul în B sector 1,-, - E,.1, etaj 3,.10, împotriva sentinței nr.272 din 23 februarie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția civilă.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentantul pârâtului intimat Inspectoratul Teritorial d e Muncă B și reclamanta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
La data de 25.11.2008 pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția civilă sub nr- a fost înregistrată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC R Internațional SRL prin care a solicitat constatarea nulității absolute a Deciziei 44 din 10.11.2008 emisă de pârâtă, obligarea acesteia la plata a 75 % din salariul de bază conform art.53 din Codul muncii și art.43 alin.3 din CCM unic la nivel național.
Prin aceeași acțiune reclamanta a înțeles să cheme în judecată și ITM al județului B deoarece această structură are atribuții în verificarea angajatorului cu privire la respectarea legislației în domeniul muncii.
În motivarea acțiunii, reclamanta a precizat că a fost angajată de pârâta SC & Internațional SRL cu contract individual de muncă iar la data de 5.11.2008 nu a mai fost primită în incinta societății pe motiv că se suspendă activitatea. Ulterior, a primit prin poștă decizia atacată prin care era înștiințată că se află în concediu fără plată pe o perioadă de două trei luni. Acest act a fost emis fără acordul ei iar potrivit dispozițiilor normative evocate mai sus trebuia să fie plătită cu 75 % din salariul de bază pentru perioada în care societatea și-a întrerupt activitatea.
La data de 26.01.2009 ITM Bai nvocat excepția lipsei calității procesual pasive motivat de faptul că salariata nu are raporturi de muncă cu această instituție ( 11 ds).
La termenul din 09.02.2009 pârâta Internațional SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. A arătat că reclamanta a fost angajată de societate începând cu 01.10.2008 pe funcția de muncitor necalificat - secția sticlă.
În anul 2008 societatea a cumpărat de la SC SRL spațiul de producție și utilaje în vederea fabricării unor articole de sticlă și porțelan. Au fost asigurate condiții optime pentru activitatea de producție, iar începând cu 1.10.2008 au fost preluați angajații SC SRL. Cei care lucrau în cadrul secției sticlă au dat dovadă de delăsare și indolență, au absentat nemotivat și nu au realizat producția planificată.
Ca urmare, a fost necesară oprirea producției în cadrul acestei secții constatându-se atât un randament scăzut în muncă cât și o calitate necorespunzătoare a producției realizată. S-a hotărât în consecință întreruperea temporară a secției sticlă cu acordarea a 15 zile concediu fără plată salariaților din cadrul acestei unități, situație care privea și pe reclamanta în cauză.
În repetate rânduri angajații secției sticlă au întrerupt activitatea motivând în acest sens întârzierea la plata salariilor ca fiind cea care le-a determinat această atitudine, iar începând cu luna noiembrie 2008 acest incident a căpătat un caracter permanent. La data de 4.11.2008 toți angajații secției sticlă au întrerupt lucrul, iar la datele de 5.11.2008 și 6.11.2008 reclamanta nu s-a mai prezentat la servici.
Nulitatea solicitată de către reclamantă nu poate fi ținută deoarece actul contestat este o adresă și nu o decizie. A mai precizat că ulterior în a doua Jal unii noiembrie 2008 în urma analizelor financiare și de personal s-a constat existența unor abateri disciplinare astfel că începând cu luna ianuarie 2009 societatea a procedat la desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantei. A apreciat că nu se impune plata drepturilor salariale ale reclamantei după cele 15 zile de concediu fără plată dată fiind lipsa acesteia de la servici.
La data de 23.02.2009 a depus întâmpinare ITM B prin care a solicitat respingerea acțiunii. Prin întâmpinare a reiterat excepția lipsei calității procesual pasive. A învederat că, la data 11.11.2008 punctul de lucru din D a SC Internațional le-a adus la cunoștință suspendarea activității secției sticlă și acordarea concediului fără plată pentru salariați într-o perioadă de 2-3 luni. Prin adresa 9153 din 13.11.2008 ITM Baa dus la cunoștință angajatorului că acordarea unui concediu fără plată mai mare de 15 zile se situează în afara cadrului legal. În plus, la data de 5.11.2008 societatea SRL a fost sancționată contravențional pentru negarantarea în plată a unui salariu brut lunar cel puțin egal cu salariul de bază brut lunar pe țară.
Prin sentința civilă nr.272 din 23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a B și respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive; a fost admisă în parte acțiunea, anulată decizia nr.44 din 10.XI.2008 emisă de pârâtă și a fost obligată pârâta " Internațional" SRL B să plătească reclamantei 75% din salariul de bază pentru perioada 25.XI.2008 - 4.01.2008.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Analizând excepția lipsei calității procesual pasive a ITM B în conformitate cu dispozițiile art.137 Cod procedură civilă, instanța constată că aceasta este întemeiată atâta timp cât nu a fost salariata acestei instituții.
La data de 10.11.2008 SC Internațional Bae mis actul cu nr.44 prin care a adus la cunoștința reclamantei că este în concediu fără plată pentru o perioadă de 2-3 luni de zile până la găsirea surselor financiare pentru plata furnizorilor de utilități. Deși angajatorul a apreciat că aceasta nu este o decizie ci o adresă instanța constată că prin actul respectiv s-a dispus modificarea unilaterală a contractului individual de muncă a reclamantei. Astfel că a produs consecințele juridice în raporturile dintre părți echivalente unei decizii a angajatorului.
Potrivit art.41 alin.3 modificarea contractului individual de muncă se referă și la timpul de muncă și timpul de odihnă SC Internațional B dispunând prin acordarea concediului fără plată suspendarea prevederilor punctului GId in contractul individual de muncă al salariatei prin care s-a stabilit că durata timpului de lucru este de 8 ore pe zi și respectiv 40 ore pe săptămână.
Conform art.43 alin.5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național 2895/2006 " în cazul în care din motive obiective este necesară reducerea sau întreruperea temporară a activității în maximul 15 zile pe an cu obligativitatea reluării ei, unitatea, cu acordul sindicatelor, poate acorda concediu fără plată."
Potrivit documentelor depuse la dosar și a susținerilor părților în cadrul SC Internațional B nu fusese constituit un sindicat. De altfel, potrivit Legii 58/2004 salariații nu sunt obligați să se constituie în sindicate. Ca urmare, instanța apreciază că în speța de față prevederea din articolul 43 alin.5 din CCM privind acordul sindicatelor la acordarea concediului fără plată este fără obiect atâta timp cât salariații nu au înțeles să formeze o asemenea structură. Acest text obligatoriu pentru părți potrivit art.969 cod civil și Legii 130/1996 acordă posibilitatea stabilirii unui concediu fără plată de maximum 15 zile pe an dacă este necesară întreruperea temporară a activității.
În consecință SC Internațional putea să impună salariatei un concediu fără plată de maximum 15 zile. Acest lucru a fost recunoscut implicit de prim pârâtă prin Decizia nr.30 din 30.11.2008 aflată în copie la dosar la filele 25-26 prin care s-a stabilit în art.2 că față de salariații secției sticlă se va dispune acordarea unui concediu fără plată timp de 15 zile.
După expirarea acestui termen de 15 zile unitatea avea obligația reluării activității, iar în măsura în care din motive tehnice sau din alte motive activitatea urma să fie în continuare întreruptă salariații trebuiau să primească potrivit art.53 din Legea 53/2003 și art.43 alin.3 din CCM 2895/2006, 75 % din salariul de bază individual avut cu condiția ca încetarea lucrului să nu se fi produs din vina lor și dacă, în tot acest timp au rămas la dispoziția unității.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta " INTERNAȚIONAL", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că nulitatea solicitată de către reclamant și reținută de prima instanță nu poate fi primită, în raport de natura actului contestat, care este o adresă.
Arată recurenta că acest act nu a produs nici o consecință juridică, întrucât, încă din data de 4.XI.2008, reclamantul, alături de ceilalți salariați, a întrerupt lucrul, iar din data de 5.XI.2008 nu s-a mai prezentat la serviciu.
De asemenea, a arătat că decizia nr. 30 din 10.XI.2008 este actul care a produs consecințe juridice și a fost dată de către administratorul societății care a decis suspendarea activității secției sticlă pe o perioadă de 3 luni și acordarea concediului fără plată pentru angajați pentru o perioadă de 15 zile.
A mai arătat recurenta că elementele care au condus la întreruperea activității au fost atât daunele provocate prin neîndeplinirea normelor, cât și întreruperea nejustificată a activității sau lipsa la serviciu.
În ceea ce privește susținerile primei instanțe cu privire la plata drepturilor salariale, a solicitat recurenta să se constate că aceste aspecte nu sunt de natură a justifica acțiunile salariaților, în condițiile în care nu a fost respectată nici o normă cu privire la reglementările conflictelor de muncă.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, asupra cererii de recurs, instanța reține următoarele:
Prin adresa nr. 44 din 10.XI.2008 emisă de pârâta recurentă ( 3 dosar fond), reclamantul a fost înștiințat că, începând cu data de 10.XI.2008 este în concediu fără plată, pe o perioadă de 2-3 luni de zile până la găsirea surselor financiare pentru plata furnizorilor de utilități.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei nr. 2895/21/29.XII.2006, dispune la art. 43 alin. 5, că în cazul în care, din motive obiective, este necesară reducerea sau întreruperea temporară a activității, pentru maximul 15 zile pe an, cu obligativitatea reluării ei, unitatea poate acorda concediu fără plată.
Prin adresa atacată în prezenta cauză, unitatea recurentă înștiințează practic reclamantul că i s-a întrerupt temporar activitatea, motivul obiectiv invocat fiind găsirea surselor financiare pentru plata furnizorilor de utilități.
Însă, potrivit dispoziției mai sus arătate, această întrerupere putea fi dispusă pentru maximum 15 zile și nu pentru 2 - 3 luni, așa cum o hotărâse societatea recurentă și există obligativitatea reluării activității.
Nu poate fi reținută apărarea recurentei, în sensul că acest act nu a produs nici o consecință juridică, întrucât reclamantul din data de 5.XI.2008 nu s-a mai prezentat la serviciu.
Că s-a prezentat reclamantul la serviciu sau nu, că a întrerupt activitatea sau nu, sunt aspecte care nu au nici o relevanță în cauză.
Prin acel act s-a produs practic o modificare a executării contractului individual de muncă al reclamantului, modificare determinată de anumite probleme financiare ale societății.
Or, executarea contractului este guvernată de principiul stabilității în muncă, ceea ce presupune că modificarea poate interveni numai în condițiile prevăzute de lege iar modificarea unilaterală este în principiu interzisă, fiind posibilă numai în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.
Contractul colectiv de muncă unic la nivel național permite o întrerupere temporară a activității de maximum 15 zile, perioadă în care salariatul se află în concediu fără plată.
Pentru perioada ce depășește aceste 15 zile, angajatorul nu are nici o bază legală sau vreo justificare rezonabilă care să impună menținerea întreruperii activității salariatului reclamant.
În ce privește pretinsele abateri disciplinare invocate de recurentă în sarcina reclamantului, partea are la dispoziție răspunderea disciplinară reglementată de legislația muncii, răspundere care intervine atunci când un salariat săvârșește cu vinovăție o abatere disciplinară.
Însă nu este posibil, ca în temeiul art. 43 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă unitatea să întrerupă activitatea salariatului, invocând abateri disciplinare ale acestuia.
. 264 alin. 1 din Codul muncii prevede sancțiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârșește o abatere disciplinară, nefiind posibilă aplicarea unei alte sancțiuni în afara celor stabilite expres de textul citat iar sancționarea disciplinară se face potrivit unor reguli procedurale care au ca scop de a asigura, pe de o parte, eficiența combaterii unor acte și comportări dăunătoare procesului muncii iar, pe de altă parte, de a garanta stabilirea exactă a faptelor și de a asigura dreptul la apărare al salariaților în cauză, evitându-se astfel sancțiuni nejuste.
Or, în condițiile în care societatea recurentă îi comunică reclamantului o adresă prin care îi aduce la cunoștință că este în concediu fără plată pe o perioadă de 2 - 3 luni, invocându-se anumite probleme financiare, nu poate veni ulterior în fața instanței pentru a invoca abaterile disciplinare ale reclamantului, abateri pentru sancționarea cărora, așa cum s-a arătat mai sus, există o procedură specifică.
În ce privește drepturile salariale acordate de prima instanță, reține Curtea că art. 53 alin. 1 din Codul muncii dispune că pe durata întreruperii temporare a activității angajatorului salariații beneficiază de o indemnizație, plătită din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mică de 75% din salariul de bază corespunzător locului de muncă ocupat.
În aceste condiții, în mod corect prima instanță a obligat recurenta la plata acestei indemnizații pentru perioada 25.XI.2008 - după împlinirea celor 15 zile de concediu fără plată permise de dispozițiile art. 43 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă - și 4.01.2009, având în vedere că începând cu data de 5.01.2009 a încetat contractul individual de muncă al reclamantului.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, urmează ca instanța să respingă recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge recursul declarat de pârâta INTERNAȚIONAL SRL B, cu sediul în B sector 1,-, - E,.1, etaj 3,.10, împotriva sentinței nr. 272 din 23 februarie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Jud:
Asist.jud:
Asist.jud.
Tehnored.
Ex.2/30.06.2009
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Biciușcă Ovidiu, Dumitraș Daniela
