Speta drept civil. Decizia 925/2009. Curtea de Apel Ploiesti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 925
Ședința publică din data de 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
: -- -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA cu sediul în B,Calea, sector 1, nr.239, împotriva încheierii de ședință din 8 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în B, str.-, - etaj 4,.17, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta pârâtă avocat din cadrul Baroului G în baza împuternicirii din 9.04.2009 depusă la dosar, intimatul reclamant personal asistat de avocat din cadrul Baroului în baza împuternicirii avocațiale nr. 1467/ 29.04.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus întâmpinare din partea intimatului-reclamant.
Curtea comunică un exemplar de pe întâmpinare apărătorului recurentei-pârâte.
Avocat având cuvântul arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și nu înțelege să solicite acordarea unui nou termen de judecată.
Totodată, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat fiind îndeplinite condițiile excepției de neconstituționalitate, iar aceste dispoziții din codul muncii contravin textelor din Constituție.
Arată că a invocat la fond argumente din practica Curții Europene precum și decizii ale Curții Europene urmând să se aibă în vedere condițiile stricte de admisibilitate a excepției invocate, prin prisma acestora.
Solicită în baza art. 312 alin. 1 și 3 din Codul d e procedură civilă cu referire la art. 304 pct.9, admiterea recursului, modificarea încheierii recurate, suspendarea cauzei și sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate.
Avocat având cuvântul arată că excepția invocată nu este întemeiată întrucât s-a pronunțat o decizie de Curtea Constituțională cu privire la neconstituționalitatea art. 298 alin. 2 ultima liniuță din codul muncii, motivele fiind asemănătoare.
Apreciază că această excepție a devenit inadmisibilă potrivit art. 27 din legea nr. 47/1992, solicitând respingerea recursului pentru motivele arătate pe larg prin întâmpinare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza
lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Buzău sub nr-, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei SC SA- C, la plata salariului pentru cumul de funcții pentru munca prestată începând cu anul 2006, actualizat cu indicele inflației și repunerea sa în funcția de safety officer ocupată prin concurs, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că în perioada 8 februarie 2006-3 august 2008 îndeplinit în afara funcției de medic de bord și pe cea de safety officer, ocupată prin examen, cumulul de funcții fiind permis atât de contractul colectiv de muncă la nivel de unitate cât și dispozițiile codului muncii.
În dovedirea acestor susțineri, reclamantul a depus înscrisuri (filele 6-12).
Pârâta a depus înscrisuri (filele 22-35) iar reclamantul și-a precizat acțiunea (filele 43-44) în sensul obligării pârâtei de a-i plăti salariul corespunzător pentru ambele funcții inclusiv sporurile pentru utilizarea a două limbi străine, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele inflației și de a fi reîncadrat în funcția de safety officer ocupată urmare unei proceduri de selecție și din care a fost înlăturat prin abuz.
Urmare acestei precizări a acțiunii, pârâta a formulat întâmpinare la care a atașat noi înscrisuri (filele 48-56) și prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiate.
Reclamantul și-a completat acțiunea introductivă pentru termenul de judecată din 11 martie 2009 (filele 62-75) solicitând, pe cale de excepție, declinarea competenței în favoarea secției de conflicte de muncă a tribunalului, iar în fond, obligarea pârâtei de a-i recunoaște cumulul de funcții și de a-i plăti salariul aferent, constatarea nulității absolute a deciziei nr.95/2007 cu rectificarea corespunzătoare a carnetului său de muncă și plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din 11 martie 2009, pârâta a ridicat excepțiile:necompetenței teritoriale a tribunalului și de neconstituționalitate a dispozițiilor art.289 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003 rap.la prevederile art.1 alin.4-5, art.73 alin.3 lit.p și art.79 alin.1 din Constituția României (filele 76-92).
În susținerea primei excepții, pârâta a arătat că potrivit art.67 și 72 din Legea nr.168/1999 cererile referitoare la conflictele de drepturi sunt de competența instanței în a cărei circumscripție își are sediul unitatea, iar potrivit art.284 alin.2 din codul muncii, judecarea conflictelor de muncă revine instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul, reședința ori sediul reclamantul.
Ambele acte normative de mai sus sunt legi organice, având aceeași forță juridică, însă legea specială care derogă de la dreptul comun este Legea nr.168/1999 în raport de codul muncii, astfel că instanței de la sediul angajatorului îi revine competența teritorială de a soluționa litigiul de față.
Sub aspectul celei de a doua excepții, pârâta a arătat că dispozițiile neconstituționale sunt cele din art. 289 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003 în conformitate cu care"data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă orice alte dispoziții contrare " deoarece încalcă prevederile constituționale cuprinse în art.1 alin.4-5, art.73 alin.3 lit.p și art.79 alin.1 din legea fundamentală.
Invocând art.72 din Legea nr.168/1999 și art.284 din codul muncii, pârâta a susținut că ambele conțin norme ce reglementează competența teritorială exclusivă care revine instanței pentru soluționarea conflictelor de muncă și care sunt diferite, în sensul că cea dintâi stabilește competența instanței în a cărei circumscripție își are sediul unitatea, iar cea de a doua, că judecarea conflictelor de muncă revine instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul, reședința ori sediul reclamantul.
Invocând violarea dispozițiilor constituționale sus-arătate, pârâta a susținut că prevederile art. 289 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003 nu pot modifica reglementarea instituită de art. 72 din Legea nr.168/1999, astfel că se impune admiterea cererii și sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției cu consecința suspendării judecății.
Reclamantul și-a expus punctul de vedere referitor la excepția de neconstituționalitate (filele 94-97) în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiate și continuarea judecății.
Prin încheierea pronunțată la data de 8 aprilie 2009, Tribunalul Buzăua respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin Decizia nr.254 pronunțată la data de 24 februarie 2009 publicată în Monitorul Oficial al României nr.149/10.03.2009, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 289 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003 întrucât acesta nu are legătură cu fondul cauzei, problema interpretării normelor de competență prin acte normative revenind instanțelor judecătorești.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a exercitat recurs pârâta SA B (filele 4-7) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
motivarea excepției făcută la instanța fondului, recurenta a susținut că incidența cazului de recurs prev.de art.304, pct.9 cod pr.civ.privind greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor legii și a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii pronunțate și rejudecând cauza, admiterea cererii și sesizarea Curții Constituționale a României.
nerespectarea principiului efectivității juridice dezvoltat de recenta jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului, recurenta a arătat că legiuitorul are obligația de a asigura adoptarea de dispoziții legale eficiente și coerente din punct de vedere al aplicabilității lor, să evite paralelismul legislativ, și să aibă o aplicație practică uniformă, or edictarea diferită prin acte normative organice a unor norme de competență exclusivă teritorială absolută prin art. 72 din Legea nr.168/1999 și art. 284 alin.2 din Legea nr.53/2003 nu îndeplinește aceste exigențe.
În plus, art. 289 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003 2003 în conformitate cu care"data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă orice alte dispoziții contrare " nu poate modifica implicit prevederile legale ale Legii nr.168/1999 întrucât aceasta contravine legii fundamentale.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare (filele 14-25) prin care a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Examinând soluția primei instanțe prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar și sub toate aspectele conform art.3041cod.pr.civ.Curtea constată că încheierea recurată este legală și temeinică, urmând a fi integral menținută, pentru considerentele care succed:
Excepția invocată de pârâta-recurentă vizează dispozițiile art.289 alin.2 ultima liniuță din Legea nr.53/2003- codul muncii prin raportare la art.284 alin.2 din același cod, susținând că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 1 alin.4-5, art.73 alin.3 lit.p și art.79 alin.1, în măsura în care acestea se referă la abrogarea implicită a art.72 din Legea nr.168/1999 referitoare la competența de soluționare a conflictelor de muncă.
Instanța de fond, analizând sesizarea, a reținut că printr-o decizie pronunțată la 24 februarie 2009, Curtea Constituțională respins ca inadmisibilă această excepție cu motivarea că problema interpretării normelor de competență prin acte normative revine instanțelor judecătorești.
Soluția astfel motivată este legală și temeinică întrucât legiuitorul este singurul îndreptățit a reglementa competența instanțelor judecătorești, potrivit art.126 din Constituția României.
Faptul că în această privință, în mod succesiv, prin acte normative cu putere de lege, s-au edictat norme de competență în materia dreptului muncii a căror interpretare și succesiune în timp ori aplicare ca urmare a stabilirii normei speciale în raport de cea generală, revine exclusiv instanțelor judecătorești, nu constituie o problemă de constituționalitate ci ține de atributul exclusiv acordat instanțelor de a stabili normele de competență aplicabile, de a interpreta și aplica legea.
În acest sens, prin Decizia nr.254/2009 pronunțată de Curtea Constituțională a României (filele24-25) corect evocată și de prima instanță, s-a stabilit că nu instanței de contencios constituțional ci instanței de judecată îi revine obligația de a verifica, interpreta și aplica normele relative la competența de soluționare a cauzei, așa încât orice susținere privind modul de stabilire a normelor de competență trebuie invocată și soluționată de instanțele judecătorești iar nu de Curtea Constituțională.
Drept consecință, pentru considerentele care preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul exercitat de pârâtă, în temeiul art.312 cod pr.civ. menținând în totalitate ca legală și temeinică încheierea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B,Calea, sector 1, nr.239, împotriva încheierii de ședință din 8 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în B, str.-, - etaj 4,.17, județul
Obligă recurenta la 700 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi. 5 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - -- -
Grefier
Tehnored
2 ex./25.05.2009
f--Trib.
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr