Obligație de a face. Decizia 923/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 923
Ședința publică din data de 5 mai 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Elena
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta - D SA, cu sediul în municipiul Târgoviște,-, jud. D împotriva sentinței civile nr. 167 din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata pârâtă, cu domiciliul în comuna, sat de M, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns intimata pârâtă personal, lipsind recurenta reclamantă - D SA.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Intimata pârâtă având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Intimata-pârâtă având cuvântul arată că este nevinovată motiv pentru care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate la fond ca temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
Reclamanta - "REMAT D" SA Târgoviște a chemat în judecată pârâta pentru a fi obligată la plata sumei de 34191,95 lei lipsă în gestiune.
În motivarea acțiunii se arată că în perioada 1 mai 2004 - 24 iulie 2007, pârâta a funcționat în calitate de șef depozit la punctul de lucru din Gas ocietății reclamante, iar la inventarierea anuală a materialelor refolosibile efectuată în perioada 7 mai - 18 mai 2007, comisia de inventariere a constatat o lipsă în gestiune în sumă de 34.141,95 lei.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece nu a acționat culpabil în cauzarea prejudiciului o parte din pagubă fiind generată de pierderi normale de 4% din rulajul de circa 1000 tone deșeuri feroase preluate în perioada dintre cele două inventarieri, iar reclamanta a acționat culpabil prin nedepozitarea mărfurilor în containere conform normelor legale, neîmprejmuirea corespunzătoare a perimetrului în care se aflau depozitate deșeurile, neasigurarea unui iluminat corespunzător pe timp de noapte care puteau favoriza sustragerile și în perioada efectuării concediilor de odihnă de către pârâtă sau când lucra în schimburi, reclamanta nu a dispus predarea gestiunii potrivit dispozițiilor legale.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 167 din 21 ianuarie 2009 respins acțiunea ca neîntemeiată reținând în esență că nu s-a făcut dovada culpei pârâtei privind lipsa în gestiune în condițiile în care nu s-a aplicat procentul de pierderi normate, iar la un rulaj de 1000 tone materiale feroase acestea nu se depozitau în containere și nu s-a împrejmuit corespunzător perimetrul în care se aflau depozitate deșeurile.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate solicitând casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare, susținând că față de înscrisurile depuse se impunea administrarea probei cu expertiză pentru stabilirea prejudiciului, aceasta în condițiile în care reclamanta-recurentă nu a primit la fond întâmpinarea formulată de pârâtă, iar reclamanta nu a renunțat la efectuarea expertizei, în condițiile în care a solicitat și judecarea în lipsă, totodată primind citația la 25 ianuarie 2009 după termenul de judecată.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul de față este nefondat.
Pentru primul termen de judecată din 12 noiembrie 2008, când s-a prezentat și avocatul reclamantei, s-a solicitat la cererea pârâtei acordarea unui termen pentru a studia actele dosarului și a formula întâmpinare, după care la termenul următor avocatul reclamantei nu s-a mai prezentat, situație în care s-a acordat termen pentru ca reclamanta să ia cunoștință de întâmpinarea pârâtei care i-a fost comunicată dar nici la termenul următor reprezentantul reclamantei nu s-a mai prezentat, instanța dispunând prin adresă să-și precizeze poziția cu privire la probe, inclusiv referitor la expertiză, cu reluarea acestuia la termenul următor, la care de asemenea reclamanta nu și-a precizat punctul de vedere.
În atare situație, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată față de inexistența unor probe concludente care să facă dovada susținerilor reclamantei din acțiune, cu atât mai mult cu cât sarcina probei în materie revine angajatorului conform art. 270 și 287 din Codul muncii sentința atacată fiind legală și temeinică, nesubzistând cauze de nulitate a hotărârii conform art. 304 și 3041Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul de față ca nefondat în baza art. 312 din același cod.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta - D SA, cu sediul în municipiul Târgoviște,-, jud. D împotriva sentinței civile nr. 167 din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata pârâtă, cu domiciliul în comuna, sat de M, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Elena
--- - - - -- -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.TL/SȘ
2 ex./04.06.2009
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Elena
