Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1011/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI ĂENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1011/R-CM
Ședința publică din 26 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul ORAȘUL -PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.120/CM din 23 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 24.01.2008, SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA în numele și pentru reclamanții ȘI, a chemat în judecată pe pârâții LICEUL TEORETIC I, CENTRUL BUGETAR GRUPUL ȘCOLAR CONSTRUCȚII MAȘINI COLIBAȘI, ORAȘUL și în garanție pe JUDEȚUL A, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata unui spor pentru condiții vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază pentru personalul care, în realizarea sarcinilor de serviciu lucrează pe calculator cel puțin 50% din programul de lucru, pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizată în funcție de rata inflației la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii se arată de către sindicat că salarizarea personalului din învățământ este reglementată în principal de prevederile Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, precum și de alte acte care reglementează salarizarea personalului bugetar.
În acest sens au fost invocate disp.art.48-50 din actul normativ menționat, în raport de care personalul didactic beneficiază de drepturile prevăzute în Legea 128/1997 precum și de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
Sporul de 15% pentru condiții vătămătoare, solicitat de reclamante în prezenta acțiune, este reglementat de Hotărârea Guvernului nr.281/1993, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art.1 din HG nr.281/1993 salarizarea personalului din unitățile bugetare se face ținând seama de specificul fiecărui domeniu de activitate: unități de învățământ, unități de cercetare.
În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, art.8 lit a) prevede posibilitatea acordării unui spor pentru condiții periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.
S-au mai invocat disp.art 43 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ în care se prevede că, " pentru prestarea activității în locuri de muncă cu condiții grele, periculoase, nocive, penibile sau alte asemenea, salariații primesc sporuri la salariul de bază, durată redusă a timpului de lucru, alimentație specifică, concedii suplimentare, reducerea vârstei de pensionare, echipamente și materiale de protecție gratuite".
De asemenea, art.35 alin.3 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Județului A prevede acest drept pentru condiții grele de muncă prin acordarea unui spor de 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.
Se arată de către sindicat că în sistemul de învățământ există o serie de funcții a căror exercitare presupune utilizarea efectivă în procesul muncii, cel puțin 50% din timpul normal de lucru, a computerului, respectiv: informatician, profesor de informatică, inginer de sistem, laborant pentru informatică, analist-programator, analist-programator ajutor, operator control date, secretar, administrator financiar (de patrimoniu), bibliotecar (cu fond de carte informatizat), alte categorii de personal.
Pârâtul Orașul prin întâmpinarea formulată a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive întrucât nu are calitatea de angajator al reclamanților,iar pe fond a susținut că acțiunea este neîntemeiată pentru că sporul pentru condiții vătămătoare nu este prevăzut în Legea 128/1997 și, de asemenea, nu sunt respectate disp. art.8 din HG nr.281/1993.
Pârâtul Orașul a formulat la 28.03.2008 cerere de chemare în garanție Ministerului Economiei și Finanțelor publice și a Județului A, învederând faptul că există obligația de garanție față de Municipiul Curtea de A, deoarece potrivit art. 6 alin 4 lit. a din Legea nr. 338/2007, sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la art. 6 lit. b sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Ministerul Economiei și Finanțelor are obligația de garanție față de Municipiul Curtea de A, deoarece sumele pentru finanțarea cheltuielilor de învățământ sunt repartizate de la bugetul de stat, gestionat de acest chemat în garanție.De asemenea, pârâta a invocat și disp. art. 167 alin.5 din Legea 84/1995, arătând că potrivit acestora fondurile necesare pentru salarizarea personalului didactic, didactic auxiliar și administrativ din unitățile și instituțiile de învățământ preuniversitar sunt asigurate din bugetul de stat și defalcate în bugetele locale ale unități,or administrativ-teritoriale, astfel că atât acesta, cât și Județul A trebuie obligați să îi vireze fondurile necesare achitării drepturilor salariale din acțiune.
Chematul în garanție, Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare,prin care invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a sa, întemeiată pe neîndeplinirea condițiilor prevăzute în acest sens de codul d e procedură civilă. Se mai arată și că în raport de dispozițiile art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 și de art.13 din OUG 32/2001 unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
Totodată s-a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive având în vedere art.3 alin.1 pct.2 din HG nr.386/2007 privind organizarea și funcționarea,potrivit cu care rolul său este de a elabora proiectul bugetului de stat,legea bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare, respectând procedura reglementată în Legea finanțelor publice nr.500/2002 art.19-35.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.120/CM/23.01.2009 admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a obligat pe pârâții LICEUL TEORETIC I, CENTRUL BUGETAR GRUPUL ȘCOLAR CONSTRUCȚII MAȘINI COLIBAȘI să plătească reclamantul drepturile salariale reprezentând sporul pentru condiții vătămătoare în procent de 15% din salariul de bază pentru perioada 1 septembrie 2007 - 23 ianuarie 2009, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective. A fost obligat pârâtul Orașul să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor solicitate prin acțiune.
S-a respins cererea de chemare în garanție.
Au fost obligați cei doi pârâți să plătească reclamanților suma de 406 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut de către instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și Județului A, nu are rol de angajator al reclamanților, ci are doar rol în elaborarea proiectelor de buget, însă numai la solicitarea ordonatorilor de credite, așa cum stipulează, de altfel, dispozițiile imperative ale Legii finanțelor publice nr. 500/2002. Pe de altă parte, așa cum au statuat practica judiciară și literatura de specialitate, nu se poate formula o cerere de chemare în garanție în cadrul acțiunilor ce au ca obiect litigii de muncă. Constatând că între acest minister și reclamanți nu există raporturi de muncă, urmează ca instanța să respingă cererea de chemare în garanție a MEF.
Având în vedere aceste aspecte, Tribunalul a apreciat ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor, și a admis-o ca atare.
Privitor la excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată de MEF tribunalul a apreciat că nu este în prezenta unei veritabile excepții, acestea constituind de fapt mijloace de apărare specifice, caracterizate prin trăsături care le apropie și în același timp le deosebesc de atât de apărările de fond, cât și de excepțiile de procedură. Prin intermediul lor pârâtul se opune acțiunii reclamantului, declarând-o inacceptabilă. Legislația, doctrina și jurisprudența acoperă cu noțiuni consacrate deja situațiile avute în vedere, iar codul d e procedură civilă face o clasificare a excepțiilor procesuale în excepții de fond și excepții de procedură iar nu în excepții de procedură și inadmisibilități. Noțiunea de inadmisibilitate nu vizează excepția, ci efectul spre care tinde aceasta, o anumită modalitate de respingere cererii.
fondul cauzei s-a reținut că reclamanții desfășoară activitate în cadrul LICEULUI TEORETIC I.
Potrivit adeverințelor eliberate de angajator și depuse la dosar, aceștia, în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează pe calculator cel puțin 50% din programul de lucru.
Locurile de muncă existente la LICEUL TEORETIC I, au fost expertizate de Autoritatea de Sănătate Publică A sens în care a fost întocmit buletinul de determinare nr.112/27.03.2008, de către Dr., medic primar medicina muncii la
Concluziile reținute în buletinul de determinare prin expertizarea locurilor de muncă la LICEUL TEORETIC I sunt că la serviciile secretariat, contabilitate, analist programator, bibliotecă, informatică și laboratoare din cadrul unității există calculatoare, imprimante pentru fiecare post de lucru, aparate de copiat tip xerox și mașină de scris.
Salariații din cadrul acestor servicii, care lucrează în activitate continuă la calculatoare în fața monitoarelor prezintă o serie de acuze medicale printre care: oboseala vizuală și generală, cefalee, lăcrimare, ceea ce denotă o suprasolicitare a aparatului vizual și a atenției.
Personalul care lucrează la aceste aparate tip calculatoare prevăzute cu monitoare și imprimante este supus unui cumul de noxe.
Așa cum rezultă și din fișele de post aflate la dosar reclamanții au ca obligație în exercitarea sarcinilor de serviciu utilizarea produselor software din dotarea unității, întocmind toate situațiile necesare procesului instructiv-educativ.
Deși sporul solicitat de reclamant nu este prevăzut expres de Legea nr.128/1997, acesta este reglementat prin HG nr.281/1993, pentru salarizarea personalului din unitățile bugetare, precum și în Contractele Colective de Muncă la Nivel de de Învățământ, respectiv la nivelul Inspectoratului Școlar al Județului
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chemații în garanție Județul A și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A și s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Orașul.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Orașul - reprezentat prin Primar.
Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și, pe fond, a admis acțiunea reclamantului.
Nu s-a avut în vedere că, în cauza de față, pârâtul nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu are calitatea de angajator al cadrelor didactice în sensul art.14 alin.2 din Codul muncii. Raportul juridic de serviciu este creat între reclamanți și Liceul I, de la care pot solicita îndeplinirea obligațiilor respective.
Orașul are calitate de ordonator secundar de credite și, potrivit art.21 alin.2 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, repartizează creditele bugetare aprobate de ordonatorul principal de credite pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, în speță școlile.
De asemenea, acțiunea reclamanților nu poate fi admisă, întrucât Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, nu prevede printre drepturile salariale și sporul pentru condiții vătămătoare. Singura protecție care se poate acorda pentru personalul care în realizarea sarcinilor de serviciu lucrează pe calculator cel puțin 50% din programul de lucru, este cea prevăzută de HG nr.1028/2006 privind cerințele minime de securitate și sănătate în muncă, referitoare la utilizarea echipamentelor cu ecran de vizualizare.
Se arată, de asemenea, că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție cu motivarea că nu există text de lege care să reglementeze o obligație de garanție față de pârât, fără a se avea în vedere că temeiul acestei obligații îl constituie Legea bugetului de stat.
Dacă instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF trebuia să admită și excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului, întrucât sumele pentru finanțarea cheltuielilor de învățământ le sunt repartizate de la bugetul de stat, pe care îl gestionează MEF, iar centrelor bugetare le sunt repartizate aceste sume de către Orașul.
Față de motivele arătate, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, iar pe fond a se respinge acțiunea reclamanților.
Recursul declarat de pârât este nefundat.
Referitor la primul motiv de recurs, privind lipsa calității procesuale pasive a Orașului, se constată că prima instanță a admis acțiunea reclamantei și față de recurentul-pârât, care a fost obligat să vireze celorlalți pârâți fondurile necesare achitării drepturilor bănești reclamantei.
Este adevărat că drepturile salariale pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt calculate de ordonatorii terțiari de credite, respectiv de centrele universitare de învățământ, iar calcularea și acordarea efectivă a acestora este obligația angajatorului propriu.
Potrivit dispozițiilor art.26 anexa 8 b din Legea nr.631/2002 privind aprobarea bugetului de stat pe anul 2003, finanțarea cheltuielilor de personal pentru instituțiile de învățământ preuniversitar de stat se efectuează din taxa pe valoarea adăugată, iar repartizarea sumelor pe comune, orașe, municipii, se face de către consiliul județean prin hotărâre, cu asistența tehnică de specialitate a Inspectoratului Școlar Județean.
În baza Legii nr.215/2001 a administrației publice locale, în cadrul prerogativelor conferite de art.38 lit.d) și e), consiliul local are obligația de a face toate demersurile pentru a asigura repartizarea sumelor necesare pe comune, orașe, municipii, așa cum s-a arătat mai sus, în vederea salarizării personalului din învățământul preuniversitar.
În același context, Orașul urmează să se preocupe să-i fie puse la dispoziție sumele respective, chiar dacă nu le calculează și nu le plătește efectiv, iar această obligație vine în concordanță cu ceea ce susține și pârâtul în recurs.
Și cea de a doua critică este nefondată, întrucât, în speță, a fost întocmit un buletin de determinare prin expertizarea locurilor de muncă de către Autoritatea de Sănătate Publică A, cu nr.112/27.03.2008 de către dr. - medic primar de medicina muncii la Liceul Teoretic "I ".
s-a făcut la serviciile secretariat, contabilitate și informatică, din cadrul unității și unde lucrează reclamanta din dosarul de față și există calculatoare și imprimante pentru fiecare post de lucru.
S-a stabilit în urma expertizării că salariații din cadrul acestor servicii, care lucrează în activitate continuă la calculatoare în fața monitoarelor prezintă o serie de acuze medicale: oboseală vizuală și generală, cefalee, lăcrimare, ceea ce denotă o suprasolicitare a aparatului vizual și a atenției, personalul care lucrează la aparatele tip calculatoare fiind supus unui cumul de noxe.
S-a precizat că la aceste locuri de muncă salariații sunt supuși unui risc real de îmbolnăvire profesională.
Sporul solicitat de reclamanți este reglementat prin nr.HG281/1993 pentru salarizarea personalului din unitățile bugetare, precum și în contractele colective de muncă la nivel de ramură de învățământ, respectiv la nivelul Inspectoratului Școlar al Județului
Reclamanții îndeplinește condițiile pentru acordarea acestui spor, atâta timp cât lucrează în exercitarea sarcinilor de serviciu peste 50% din programul de lucru pe calculator, în condiții periculoase sau vătămătoare, aspect dovedit prin buletinul de expertizare a locurilor de muncă sus arătat.
Nu se poate pretinde, așa cum arată pârâtul în recurs, că reclamanților nu li se cuvine de 50% și că nu sunt aceleași condiții de periculozitate sau de vătămare pentru aceasta, deoarece, așa cum rezultă din buletinul de expertizare a locurilor de muncă, aceștia lucrează la serviciile secretariat, contabilitate și informatică, în aceleași condiții.
Și ultima critică din recurs, referitoare la respingerea cererii de chemare în garanție a MEF, este nefondată.
Curtea constată că, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită să fie obligat la alocarea sumelor necesare efectuării plății datorate cu acest titlu de către instituția la care sunt angajați reclamanții. Aceasta, întrucât, potrivit art.28 din Legea nr.500/2002 privind finanțelor publice, nr.HG208/2005 privind organizarea și funcționarea și Agenției Naționale de Administrare Fiscală și nr.HG386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, acest minister are atribuții în ce privește elaborarea proiectului bugetului de stat, iar nu alocarea sumelor respective, anterior adoptării Legii bugetului de stat.
Pe de altă parte, acesta nu poate avea calitatea de ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite și nu repartizează sume de la buget acestora, aceste sume fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu Legea bugetului de stat.
Împrejurarea că ordonatorul principal de credite, nu a corectat indemnizațiile cuvenite reclamanților, neacordându-le sporul solicitat, nu poate conduce la obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata unor sume de bani aferente unor raporturi de muncă, Guvernul fiind cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea către ordonatorul principal de credite a sumelor de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
Și potrivit art.167 din Legea nr.84/1995, finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar se realizează, în primul rând, din bugetele primăriilor de care acestea aparțin.
Admisibilitatea cererii de chemare în garanție formulată de recurent față de Ministerul Finanțelor Publice ar fi presupus ca între aceste două instituții să existe o obligație de garanție în baza căreia cel din urmă să poată fi obligat să aloce din bugetul propriu Primăriei Curtea de A fondurile necesare finanțării învățământului preuniversitar.
Alocarea din sumele defalcate de la bugetul de stat de care face vorbire art.167 din Legea nr.84/1995 nu se poate realiza decât prin legea bugetară anuală și din acte normative de rectificare bugetară.
Cum Ministerul Finanțelor Publice nu are niciun rol în adoptarea acestor acte normative, legea bugetară fiind adoptată de Parlamentul României, iar ordonanțele fiind emise de Guvernul României, nu poate fi obligat la plata drepturilor bănești solicitate de reclamanți, întrucât nu are în atribuțiile sale obligația plății, virării, alocării de fonduri din bugetul de stat, ci numai atribuții în derularea unui proces legislativ prin întocmirea proiectului de buget.
Așa fiind, întrucât Ministerul Finanțelor Publice nu are atribuții în alocarea sumelor de la bugetul de stat, în mod corect instanța de fond a respins cererea de chemare în garanție formulată împotriva acestuia.
Față de cele arătate, recursul declarat de pârât este în totalitate neîntemeiat și, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefundat, recursul declarat de pârâtul ORAȘUL -PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr.120/CM din 23 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
29.05.2009
Red.PG
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Irina Tănase, Nicoleta Simona
