Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1042/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1042
Ședința publică din data de 15 mai 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.150 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, G, I, -, toți cu domiciliul ales în P,-,.31,.C,.51, județul P - la Cabinet de avocatură.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă SC "" SA avocat - din Baroul Prahova, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Avocat - pentru recurenta-pârâtă SC "" SA depune la dosar un raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de și. Declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei-pârâte că alte cereri nu mai are de formulat, cât și față de împrejurarea că intimații-reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC"" SA, avocat - solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurenta în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamanții, G, G, I, și - au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumelor reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2005-2008, cu titlu de aprovizionare toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură pentru fiecare an în parte, c/valoarea unei cote de gaze naturale cu titlu de ajutor material pentru perioada 2005-2008, c/valoarea suplimentărilor salariale pentru sărbătorile Paște și C 2007-2008, c/valoarea diferenței neachitată cu titlu de indemnizație de concediere/plata compensatorie, sume reactualizate în raport cu rata inflației de la data scadenței până la plata efectivă, a dobânzilor legale aferente acestora, precum și a cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat, în esență, că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură constând în suplimentări salariale cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, cotă gaze, sărbători de Paște și C, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioadele sus-menționate. De asemenea, pârâta le-a calculat eronat indemnizațiile de concediere, fără să țină seama de majorările de salarii intervenite de-a lungul timpului.
La data de 09.12.2008 pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților, a prescripției dreptului la acțiune, în condițiile în care reclamanții nu sunt creditorii raportului juridic privind drepturile solicitate, atât timp cât s-a stabilit acordarea acestor drepturi în funcție de negocierile dintre patronat și sindicat, iar dreptul la acțiune este prescris în baza art.283 lit.e muncii, fiind depășit termenul de prescripție de 6 luni. A solicitat și respingerea acțiunii, motivând că drepturile solicitate au fost incluse începând cu anul 1997 în salariul de bază, iar reclamanților li s-au achitat drepturile solicitate cu ocazia concedierii, ținându-se seama de vechimea fiecăruia în cadrul societarii și de condițiile prevăzute de CCM și Planul Social. De asemenea, acțiunea este prematură cu privire la contravaloarea cotei de gaze și tardivă în ceea ce privește plata indemnizației de concediere.
În cauza s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr.150 din 20 ianuarie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocate de pârâtă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, G, I, și -, în contradictoriu cu pârâta SC SA, a obligat pârâta să plătească reclamanților suplimentările salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă pentru perioada 2005-2008 conform art.176 din CCM la nivel de ramură, calculate la nivelul salariului minim pe ramură, pentru fiecare an și suplimentările salariale reprezentând c/valoarea a 4000. de gaze naturale conform art.178 din CCM la nivel de ramura pentru perioada 2005-2008, sume ce vor fi calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective cu ocazia executării silite. Pârâta a fost obligată să plătească fiecărui reclamant prima de Paste 2007 și C 2007 în sumă brută de 2647 lei actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective. S-a respins capătul de cerere privind acordarea primei de Paște 2008 ca neîntemeiat, precum și capătul de cerere privind plata sumelor reprezentând diferența neachitata cu titlu de indemnizație de concediere și capătul de cerere privind plata dobânzii legale, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Conform actelor existente la dosar (cărțile de muncă) reclamanții au fost salariații pârâtei, însă în perioada 2005-2008 nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări salariale pentru aprovizionare toamnă-iarnă, c/valoare cota gaze de 4000. in perioada sus-menționata și cu ocazia sărbătorilor de Paște și C pentru 2007.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
De asemenea, disp.art.176 din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 și anexa la actul adițional nr.397/2007 prevăd că salariații din cadrul ramurii petrol și gaze, energie electrică, termică, au dreptul cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, Ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie pentru aprovizionare de toamnă-iarnă vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum minim de un salariu minim pe ramură, drepturi care se acordă în cazul în care nu s-a convenit în baza unui contract colectiv la nivel de societate, introducerea acestora în salariul de bază.
Totodată, în baza art.170 din CCM, salariații din cadrul industriei petroliere, au dreptul la un ajutor material reprezentând c/valoarea unei cantități de 4000. de gaze naturale, anual.
Potrivit art.50 din CCM și din Planul Social, în cazul concedierii salariaților pentru motive care nu țin de persoana acestora, salariații au dreptul la încasarea unei indemnizații minime de concediere în raport de vechimea în cadrul societății, ținându-se seama de salariile medii nete încasate anterior.
Din analiza probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut că rezultă că reclamanții au fost salariații pârâtei, fiind disponibilizați, ocazie cu care, la data încetării raporturilor de muncă, au încasat indemnizații de concediere în raport de vechimea fiecăruia în cadrul societății, însă, în perioada 2005-2008 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia aprovizionării toamnă-iarnă, ajutorul material anual reprezentând c/valoarea a 4000. de gaze naturale, a sărbătorilor de Paște și C 2007, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu exista nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Apărările pârâtei că reclamanții nu pot solicita aceste drepturi atât timp cât nu au avut loc negocieri între patronat și sindicat și că aceste drepturi ar fi fost incluse în salariul de bază nu pot fi avute în vedere întrucât din CCM la nivel de ramură pe anul 2006 și din CCM la nivel de societate din anul 2002, reiese că în realitate, începând cu anul 2002, drepturile salariale sub forma suplimentărilor pentru aprovizionare toamnă-iarnă, nu au fost incluse în salariul de bază, iar inexistenta unor negocieri între patronat și sindicat privind emiterea unui contract colectiv de muncă la nivel de societate, nu o exonerează pe pârâta de obligația sa de a achita drepturile salariale prevăzute în CCM la nivel de societate și la nivel de ramură, mai ales ca inexistența unor asemenea negocieri, nu se datorează culpei reclamanților, ci, dimpotrivă a pârâtei.
Prin urmare, instanța de fond, în baza Contractelor colective sus-menționate, art.176 din CCM la nivel de ramura si a art.161 si urm. muncii, a admis acțiunea în parte și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant suplimentările salariale reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă pentru perioada 2005-2008 conform art.176 din CCM la nivel de ramură, calculate la nivelul salariului minim pe ramură, pentru fiecare an și suplimentările salariale reprezentând c/valoarea a 4000. de gaze naturale conform art.178 din CCM la nivel de ramura pentru perioada 2005-2008, sume ce vor fi calculate și actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective cu ocazia executării silite, plus prima de Paște 2007 și C 2007 în sumă brută de 2647 lei actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadență, reclamanții au suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadență.
De asemenea, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, deoarece există identitate între persoana reclamanților și titularii dreptului dedus judecății, în condițiile în care reclamanții, în calitate de salariați ai pârâtei, au dreptul să solicite în instanță și deci, calitate procesuală activă, pârâtei, să le achite toate drepturile salariale ce derivă din raporturile de muncă care au existat între părți.
Totodată, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, constatând că în speță sunt aplicabile disp.art.283 al.1 lit.c muncii în baza cărora prezenta acțiune este supusa termenului de prescripție de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței drepturilor solicitate, respectiv octombrie 2005, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
Au fost respinse ca neîntemeiate capetele de cerere privind acordarea primei de Paște 2008, plata sumelor reprezentând diferențe neachitate cu titlu de indemnizație de concediere, plata dobânzii legale, întrucât pe de o parte, CCM nu mai prevede acordarea pentru anul 2008 sumelor de bani pentru sarbatorile de Paște și C, iar pe de alta parte, la data disponibilizării, fiecare reclamant a încasat indemnizațiile de concediere în raport de vechimea fiecăruia în cadrul societății, decizii pe care nu le-au contestat, caz în care nu se justifică nici acordarea dobânzilor legale pentru drepturile salariale solicitate, atât timp cât s-a dispus actualizarea acestora, nefiind posibilă aplicarea simultană și a dobânzilor.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, invocând cazul de casare prevăzut de art.304 alin.1 pct.9 pr.civ.
În motivarea recursului s-a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, încheiat și semnat de patronat și salariați, reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Recurenta a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Pentru aceste motive, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
A mai arătat că acțiunea reclamanților este prescrisă, în cauză termenul în care acesta avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni, conform art.283 alin.1 lit.c din codul muncii, invocându-se și lipsa calității procesuale active a reclamanților.
Sub un alt aspect, din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003, rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamantul primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretins din nou prin acțiunea sa.
În ceea ce privește situația contravalorii a 4000. de gaze naturale, acest ajutor a fost acordat reclamanților prin compensarea salariilor la nivelul anului 1997. De asemenea, prima de Paște și C 2007 au fost introduse în salarioul de bază.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar în subsidiar, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală și, pe fond, ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul declarat este în parte întemeiat, pentru următoarele considerente:
Reclamanții au fost salariații societății pârâte SC SA B, astfel cum rezultă din copiile carnetelor de muncă anexate acțiunii.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamanți îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani, iar nu cel de 6 luni, aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, astfel că dispozițiile relative la prescripția extinctivă așa cum au fost evocate de recurentă nu sunt incidente în cauza de față.
Dreptul salariaților de a beneficia, între altele, în luna octombrie de o suplimentare salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă sub forma unui adaos în sumă fixă, având un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, este stabilit prin dispozițiile art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze.
Potrivit art.137 din același contract, unele sporuri sau adaosuri pot fi incluse în salariul de bază iar prin art.176 alin.6 s-a stabilit că adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Curtea constată că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă pe anii 2005-2008 fost inclusă în salariile de bază ale angajaților începând cu data de 01.02.2003, potrivit adreselor nr.1451/13.03.2003 și 1453/14.03.2003 semnate de directorul general și președintele, referitoare la modificările aduse art.168 alin.2 din CCM. Aceeași situație se regăsește și în privința ajutorului constând în contravaloarea unei cote de 4000 mc de gaze naturale.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, având în vedere că există identitate între persoana reclamanților și titularii dreptului dedus judecății, în condițiile în care reclamanții, în calitate de salariați ai pârâtei, au dreptul să solicite în instanță pârâtei să le achite toate drepturile salariale ce derivă din raporturile de muncă care au existat între părți, prima instanță a respins excepția în mod corect.
În ceea ce privește valoarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paști și C 2007, Curtea reține că acestea reprezintă echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate, așa cum prevede art.168 alin.1, astfel că, sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate și drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamant fiind legal și temeinic stabilită de instanța fondului, care a admis acțiunea.
Prin urmare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că va respinge capătul de cerere privind aprovizionarea de toamnă-iarnă pe anii 2005 - 2008 și cel privind contravaloarea a 4000. gaze naturale pentru anii 2005 - 2008, ca neîntemeiat.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.150 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, G, I, -, toți cu domiciliul ales în P,-,.31,.C,.51, județul P - la Cabinet de avocatură și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că respinge capătul de cerere privind aprovizionarea de toamnă-iarnă pe 2005 - 2008 și contravaloarea a 4000. gaze naturale pe 2005 - 2008, ca neîntemeiat.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - ---
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.3 ex./15.06.2009
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond /
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
