Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1067/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI

Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 1067

Ședința publică din data de 19 mai 2009

PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu

JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr

- --- -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la cabinet avocatură - P, Gh., nr.148,.3 1, parter,.2, jud. P și de pârâta SC SA, cu sediul in B, Calea, nr.239, sect.1, împotriva sentinței civile nr. 2861 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă avocat din cadrul Baroului P, lipsind recurenții-reclamanți.

Procedura legal îndeplinită.

Recursuri scutite de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

Avocat având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat solicitând acordarea cuvântului pentru dezbateri.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat având cuvântul solicită admiterea recursului declarat de societatea pârâtă așa cum a fost el formulat și respingerea recursului declarat de reclamanți.

CURTEA:

Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la nr- reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, cu ocazia Sărbătorilor de C 2007 și Paște 2008 actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urma să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentari salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada sus-menționată.

Prin întâmpinare, pârâta SC SA Bai nvocat excepția prescrierii dreptului la acțiune deoarece potrivit disp. art. 283 alin. lit. e Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestora, iar pe fondul cauzei respingerea actinii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior la data de 31.08.2007 a emis o nota privind precizarea situației primelor de Paște și C prevăzute de art. 168 din Contractul Colectiv de Munca al SC SA.

În dovedirea susținerilor din întâmpinare, parata a depus la dosarul cauzei Contractul colectiv de muncă, sentința civila nr. 684/14.07.2005 pronunțată de Tribunalul Prahova in dosarul nr.4764/2005, sentințele civile 637/2007, 1084/2007.

Prin sentința nr.2861 din 11 noiembrie 2008, tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de pârâtă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, a obligat pârâta să achite fiecărui reclamant prima de C 2007, conform art. 168 din CCM la nivel de societate actualizată în raport cu indicele de inflației de la data scadenței până la plata efectivă, a respins capătul de cerere privind acordarea primei de Paști 2008, ca neîntemeiat și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant, suma de 100 lei, reprezentând cheltuieli de judecata

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, după cum rezultă din rezoluția de primire, cererea a fost înregistrată la data de 30.09.2008, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani, prev.de disp.art. 283 alin.1, lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.

Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat acțiunea ca fiind întemeiată, reținând că reclamanții sunt salariați la societatea pârâtă SC SA B, iar, contractul colectiv de munca la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art. 168, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C, angajații SN SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA.

Prin alin. 2 al aceluiași articol, se prevedea ca pentru anul 2003 suplimentările de la alin. au fost introduse in salariu de baza al fiecărui salariat.

Contractele colective munca pe unitate negociate si aplicabile la nivelul societății pârâte a menținut pe anii 2004-2005-2006 suplimentările salariale prevăzute la alin. al art. 168 din Contractul colectiv de munca.

Coroborând disp. art. 168 din Contractul colectiv de munca pentru anul 2004 cu cele ale art. 168 din Contractul colectiv de munca pe anii 2005-2007, tribunalul a apreciat ca părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentarilor salariale prevăzute de art. al aceluiași articol din Contractul Colectiv de munca și în cuprinsul anilor 2004-2005-2006,2007, suplimentările fiind introduse in salariul de baza al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.

Așadar, din analiza probelor administrate in cauza, tribunalul a concluzionat că reclamanții sunt salariații pârâtei însa, în perioada 2007- 2008 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta este obligata sa achite aceste drepturi fiecărui reclamant, mai ales ca nu exista nicio dovada la dosar ca parata ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau ca le-ar fi inclus în salariul de baza.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, și, solicitând modificarea în parte a sentinței reculate în sensul de a obliga intimata să plătească fiecărui petent integral cheltuielile de judecata de la fond în cuantum de cate 1000 lei pentru fiecare reclamant, precum și la cheltuieli de judecată în recurs.

În motivarea recursului se arata că în mod greșit instanța de fond nu a obligat parata la plata onorariului de avocat în integralitatea lui, acordând câte 100 lei cheltuieli de judecată, în loc de câte 1000 lei, deși în concluziile orale apărătorul recurenților-reclamanți a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, iar acordarea acestora doar în parte este de natura să descurajeze avocații să preia astfel de cauze.

La rândul său pârâta SC SA a criticat sentința pronunțată de instanța de fond arătând că este netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.

Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2007, potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanta nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.

Recurenta susține că acest punct de vedere, care exprima realitatea, este menționat și de Comisia Paritara SA, Comisie care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă, în nota din data de 31.08.2007 asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM la nivel de unitate.

Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.

Recurenta apreciază ca modalitatea aleasa de instanța de fond de soluționare a cauzei prin simpla referire la drepturi salariale pe perioada 2005 - 2008, conform art. 168 Codul muncii este total eronata, fiind necesar să se menționeze cuantumul sumei datorate și sărbătorile pentru care se datorează, acest cuantum fiind indicat de recurenta prin adresa depusa la dosar.

Pe de alta parte, urmează a se constata ca pentru anul 2008 nu datorează nicio suma de bani, întrucât CCM pe anul 208 a fost modificat prin act adițional, statuându-se în mod clar că primele respective au fost incluse în salariile angajaților.

Un alt motiv de recurs vizează împrejurarea că reclamanții și au mai solicitat și obținut prima de C 2007 în alte dosare, astfel că în ceea ce-i privește urmează a se constata autoritate de lucru judecat.

Recurenții-reclamanți au formulat note scrise la recursul formulat de pârâta solicitând respingerea acestuia ca nefondat deoarece suplimentarea salariala pentru Paște și Caf ost acordata de instanța de fond în baza dispozițiilor art. 168 din CCM, iar cu privire la apărarea pârâtei în sensul ca drepturile salariale ar fi fost incluse în salariul de bază al angajaților se susține că nu exista nicio dovadă în acest sens, respectiv: state, fluturași, notă contabilă, care să ateste acest lucru.

Cu privire la excepția autorității de lucru judecat față de o parte din reclamanți se solicita respingerea acestei excepții, argumentat de faptul că se indică în mod generic acest lucru, nu exista identitate între cei din prezenta cauza și alte dosare- proba ce trebuia efectuata cu nr. marca angajat, domiciliu din actul de identitate, hotărârile pronunțate de instanța de fond și de instanța de recurs.

Recurenții-reclamanți invocă excepția nulității cererii de recurs întrucât aceasta nu este formulata de reprezentantul legal al societății comerciale pârâte- administrator, director, nu poarta stampila societății ca modalitate de individualizare și nici nu este înregistrată în registratura unității.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, cu precădere asupra excepțiilor de fond si de procedura care fac de prisos în tot sau în parte judecarea cauzei Curtea constată în fapt următoarele:

În ceea ce privește excepția nulității recursului invocata de recurenții-reclamanți Curtea apreciază că aceasta este neîntemeiată întrucât potrivit dispozițiilor art.3021lit. d pr.civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă, printre altele semnătura recurentului sau a reprezentantului acestuia. Legea nu condiționează valabilitatea acestei de cereri de existenta ștampilei sau a uni număr de înregistrare în registratura unitarii. În consecința, excepția nulității poate fi invocata pentru lipsa semnăturii de pe aceasta însa în speță declarația și motivele de recurs sunt semnate,iar recurenta parata a fost reprezentata de avocat conform delegației avocațiale de la fila 12 dosar.

Cu privire la motivul de recurs constând în neacordarea cheltuielilor de judecată în integralitatea lor de către instanța de fond Curtea îl găsește neîntemeiat întrucât pe de o parte acțiunea formulata de reclamanți a fost admisa doar în parte, iar în acest caz, potrivit dispozițiilor art. 276 pr.civ. cheltuielile de judecată nu pot fi acordate în integralitatea lor, iar pe de alta parte în dosarul de fond nu s-a depus dovada achitării onorariului de avocat, care nu se poate face decât cu chitanța avocațială. Recurenții-reclamanți, prin apărător nu au depus decât factura fiscala nr. 89/07.11.2008, neînsoțită de chitanța de plata a acestei sume.

Examinând recursul formulat de pârâta Curtea îl găsește fondat pentru următoarele considerente:

Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.

Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.

Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.

Această probă nu a fost făcută, astfel că în mod corect instanța de fond admis acțiunea.

În ceea ce privește cuantumul sumei acordate reclamantei, Curtea reține că susținerile recurentei nu sunt întemeiate, întrucât instanța de fond la stabilirea cuantumului primei de C 2007 a avut în vedere valoarea salariului mediu de bază pe, conform art. 168 alin.(1) din Contractul colectiv de muncă pe anul 2007, la care face trimitere atât în dispozitivul hotărârii, cât și în considerente, sumă ce poate fi determinată și rezultă de altfel si din adresa societății nr.830/5.02.2008 depusă în copie la fila 73 dosar fond de către societatea pârâtă.

Curtea găsește întemeiat motivul de recurs prin care se susține ca reclamantul-recurent a mai solicitat și obținut prima de C 2007 în alt dosar.

Potrivit dispozițiilor art. 1201 civ. exista autoritate de lucru judecat când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.

Recurenta a făcut dovada triplei identități de obiect, cauză și parte prin depunerea deciziei civile nr. 1780/23.09.2008 prin care a fost deja obligată către recurentul - reclamant la plata drepturilor salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paște și de C 2005-2007. Cum autoritatea de lucru judecat împiedică soluționarea prezentei cauze,în ceea ce îl privește pe recurentul-reclamant G, întrucât acesta solicita aceleași drepturi salariale suplimentare, Curtea urmează să admită recursul formulat de recurenta-parata și să modifice în parte sentința, în sensul că va admite excepția autorității de lucru judecat invocata de recurenta-pârâtă în ceea ce-l privește pe reclamantul și capătul de cerere prin care a solicitat prima de C 2007 și va respinge acest capăt de cerere pentru autoritate de lucru judecat, înlăturând pe cale de consecință obligarea pârâtei la plata de cheltuieli de judecată către acesta.

Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței.

Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la cabinet avocatură - P, Gh., nr.148,.3 1, parter,.2, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 2861 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția nulității cererii de recurs invocate de recurenții-reclamanți.

Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă SC SA, cu sediul in B, Calea, nr.239, sect.1, împotriva sentinței civile nr. 2861 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Modifică în parte sentința, în sensul că admite excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește pe reclamantul și capătul de cerere prin care a solicitat prima de C 2007 și respinge acest capăt de cerere pentru autoritate de lucru judecat, înlăturând obligarea pârâtei la plata de cheltuieli de judecată către aceștia.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la cabinet avocatură - P, Gh., nr.148,.3 1, parter,.2, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 2861 din 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19 mai 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr

-- - - -- - - -- - -

Grefier,

Red.

3 ex./19.062.009

fond- Tribunal

fond.,

Operator de date cu caracter personal

nr. notificare 3120

Președinte:Vera Andrea Popescu
Judecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1067/2009. Curtea de Apel Ploiesti