Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1070/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1070
Ședința publică din data de 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 3, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, jud.P, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.239 din 20 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, cu domiciliul ales în Târgoviște,-, jud.D, G, -, -, -, -, G, G, G, -, -, -, -, -, -, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales în Târgoviște,-, jud.D și în contradictoriu cu intimatul-pârât Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursurile sunt declarate în termen și motivate, iar recurenții-pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit disp.art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Totodată, prin decizia nr. 2097/25.02.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL PLOIEȘTI.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, în baza
lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.6108/120/31 octombrie 2007 la Tribunalul Dâmbovița, reclamanții, G, -, -, -, -, G, G, G, -, -, -, -, -, -, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Dâmbovița, pentru a fi obligați, prin reprezentanții lor legali, la plata actualizată cu indicele de inflație a drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime în perioada 1 noiembrie 2000-1 decembrie 2003.
În motivarea cererii, reclamanții au susținut că sunt judecători la Tribunalul Dâmbovița și Judecătoriile Târgoviște, P, M și R și potrivit art.33 alin.1 din Legea nr.50/1996 aveau dreptul la plata sporului de vechime ce constituie un drept câștigat, iar dispozițiile sus-arătate nu au fost abrogate expres prin modificările aduse legii, iar pârâții, care au considerat că 83/2000 le-au abrogat implicit și au sistat plata acestor drepturi, au creat o stare de discriminare sub aspectul salarizării, în înțelesul nr.137/2000 care se impune a fi înlăturată prin admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Reclamanții au invocat în dovedirea temeiniciei acțiunii, Decizia în interesul legii nr.36/2007 precum și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitor la discriminarea creată prin înlăturarea sporului de vechime al magistraților și recunoașterea lui în favoarea personalului auxiliar de specialitate, iar în drept au invocat prevederile art. 998,1034 și 1084 cod civil, art.5 și 269 din codul muncii precum și art.1 din 137/2000.
Pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat întâmpinare (fila 9) prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 1 ian.2001-1 oct.2003, față de dispozițiile art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958.
Pârâtul Ministerul Justiției a invocat la rândul său două excepții: privind autoritatea de lucru judecat (fila 23) și prescripția acțiunii (filele 65-67) iar pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Ministerul Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia (filele 72-74) cu motivarea că nu este parte a raportului de serviciu ce a generat prezentul litigiu de muncă.
Prin sentința civilă nr.239 pronunțată la 20 februarie 2008, Tribunalul Dâmbovițaa analizat cu prioritate excepțiile, reținând următoarele:
Sub aspectul excepției lipsei calității procesual pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor, s-a constatat că acesta nu are nicio legătură cu obiectul cererii și cu părțile litigiului, deoarece potrivit art.282 din codul muncii, părți sunt salariații, angajatorii și sindicatele ori patronatele iar în conformitate cu Legea nr.500/2002, Ministerul Finanțelor primește de la ordonatorii de credite proiectele de buget și răspunde de elaborarea bugetului de stat, motiv pentru care excepția a fost admisă în sensul respingerii acțiunii reclamanților fașă de acest pârât.
Referitor la excepțiile autorității de lucru judecat și a prescripției dreptului material la acțiune, ambele au fost respinse de prima instanță cu motivarea că în raport de litigiul anterior, nu există identitate de părți, cauză și obiect, fiindcă după pronunțarea deciziei nr.36/2007 a Secțiilor Unite a ICCJ, cauza juridică este diferită de cea invocată în cauza anterioară, pe de o parte, iar pe de alta, termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani dar curge de la data constatării faptului discriminatoriu ori de la data când persoana interesată putea lua cunoștință de comiterea acestuia, în condițiile în care discriminarea a fost constatată prin Decizia nr.36/2007 a Secțiilor Unite a ICCJ.
În fondul acțiunii, prima instanță admis cererea reclamanților și a obligat pârâții să le plătească contravaloarea sporului de vechime în perioada 1 noiembrie 2000-1 decembrie 2003, indexat cu indicele de inflație până la plata efectivă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin Decizia nr.36/2007 a Secțiilor Unite a ICCJ s-a stabilit că magistrații beneficiau de sporul de vechime în cuantumul prevăzut de lege și după anul 2000, astfel că solicitarea reclamanților, întemeiată pe această decizie, ce are caracter obligatoriu, este întemeiată.
În termen legal, împotriva acestei sentințe, au exercitat recursuri, pârâții:Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D (filele 9-15) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul-pârât Ministerul Justiției, invocând cazul de recurs prev.de art.304, pct.9 cod pr.civ. a susținut că prima instanță a dezlegat greșit excepția autorității de lucru judecat pe motivul existenței altei cauze juridice, respectiv decizia nr.36/7 mai 2007 a ICCJ, argumentată pe discriminare.
În realitate, prin decizia sus-arătată, ICCJ a statuat în mod obligatoriu că dreptul la sporul de vechime în muncă pentru categoria profesională a magistraților a continuat să subziste și după adoptarea OG.nr.83/2000, nefiind înlăturat printr-o dispoziție expresă și fără a se stabili momentul când s-a născut dreptul acestora la acțiune.
Drept urmare, recurentul a susținut că dreptul la acțiune a început să curgă distinct pentru fiecare prestație lunară din momentul plății acesteia, când cel îndreptățit putea cunoaște paguba creată prin neplata sporului, astfel că în raport de data introducerii acțiunii, dreptul reclamanților este prescris integral.
Aceeași critică a formulat-o în recursul său și recurenta-pârâtă Curtea de APEL PLOIEȘTI, care a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, termenul de 3 ani fiind îndeplinit pentru perioada solicitată, anterior introducerii cererii de chemare în judecată.
Recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor a criticat modul contradictoriu în care tribunalul a rezolvat excepția lipsei calității sale procesual pasive, admițând-o și respingând acțiunea față de acest pârât și pe care, în mod nelegal l-a obligat apoi, prin același dispozitiv, alături de ceilalți pârâți, la plata drepturilor cuvenite reclamanți.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse,a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursurile exercitate sunt fondate, urmând a fi admise ca atare pentru considerentele care succed:
Sub un prim aspect, se constată că în esență criticile din cele trei recursuri exercitate în cauză vizează greșita soluționare a celor trei excepții care au fost opuse ca apărări la instanța fondului, respectiv autoritatea de lucru judecat, prescripția dreptului material la acțiune și lipsa calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
Între aceste excepții, Curtea stabilește ca prioritară excepția prescripției dreptului la acțiune căci numai unei acțiuni intentate în termenul de prescripție îi poate fi opusă puterea de lucru judecat, conform art.1201 cod civil.
Raportată la dispozițiile art.283 codul muncii și ale Decretului nr. 167/1958, acțiunea reclamanților privind plata unor drepturi salariale are caracter patrimonial, se stinge prin prescripție, fiind supusă termenului general de prescripție de 3 ani impus de art.1 și 3 din actul normativ sus-menționat și care se calculează începând de la data săvârșirii faptei sau de la data la care partea interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
Sub acest aspect, s-a reținut că Decizia nr.XXXVI/7.05. 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a soluționat recursul în interesul legii, a avut în vedere aplicarea și interpretarea unitară a unor dispoziții legale din materia salarizării, altele decât cele vizând prescripția dreptului material la acțiune, reglementată de Decretul nr.167/1958. Nici în dispozitivul hotărârii și nici în considerentele acesteia, instanța supremă nu face vreo referire la momentul începerii curgerii termenului de prescripție.
Ceea ce instanța supremă a statuat în mod obligatoriu a fost problema interpretării unitare a dispozițiilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. I pct. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, art. 50 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002 și art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 160/2000, sens în care a decis că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
Pronunțarea și publicarea în Monitorul Oficial a unei decizii interpretative nu poate naște un drept la acțiune decât dacă are în sine acest obiect și, de asemenea, nu poate întrerupe sau suspenda cursul prescripției, acest din urmă aspect excedând atât prevederilor exprese și limitative cuprinse în Decretul nr.167/1958, cât și scopului și finalității urmărite prin pronunțarea unei decizii în interesul legii, prerogativă constituțională conferită exclusiv instanței supreme al statului român.
În momentul în care reclamanții au cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască împrejurarea că se află în una din situațiile reglementate de nr.OG137/2000, considerându-se discriminați, aveau dreptul fie să solicite Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării să constate faptul discriminării și să se adreseze apoi instanței de judecată pentru a obține despăgubirile rezultate din discriminarea la care au fost supuși, fie să reclame incidental discriminarea într-o acțiune intentată împotriva pârâților, în fața instanțelor judecătorești competente, potrivit legii, astfel cum alți magistrați au procedat, ajungându-se în acest fel la pronunțarea unor soluții diferite ce au impus interpretarea unitară a dispozițiilor legale incidente în cauză, prin recursul în interesul legii.
Cu toate acestea, Curtea mai reține că și în situația în care, potrivit reclamanților, Decizia în interesul legii nr.XXXVI/7 mai 2007 a ICCJ deschis acestora dreptul la acțiunea de față, pentru perioada solicitată:1 noiembrie 2000-1 decembrie 2003, termenul legal de prescripție s-a împlinit anterior datei la care s-au adresat instanței, așa încât în mod greșit tribunalul a soluționat excepția prescripției dreptului material la acțiune, respingând-o ca neîntemeiată, cu motivarea, care nu are suport legal, că suspendarea acordării sporului de vechime printr-o măsură abuzivă a angajatorului, suspendă și dreptul la acțiune.
Argumentând astfel interpretarea dispozițiilor referitoare la prescripție, prima instanță a adăugat nepermis la lege, pentru că astfel cum în mod corect a susținut recurentul-pârât Ministerul Justiției, cazurile de suspendare și de întrerupere a cursului prescripției extinctive sunt cele expres și limitativ prevăzute de art.13 și respectiv 16 din Decretul nr.167/1958, act normativ ce conține norme cu caracter imperativ, de ordine publică, încălcarea lor fiind sancționată cu nulitatea absolută.
Drept consecință, constatând greșita aplicare a Decretului nr. 167/1958 de către prima instanță, Curtea va admite recursurile în temeiul art.312 rap.la art.304, pct.9 cod pr.civ, și va modifica în parte sentința în sensul că, rejudecând cauza, va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției și va constata integral prescrisă acțiunea reclamanților, soluție în raport de care nu se mai impune cercetarea celorlalte critici ale recurenților și se va menține restul dispozițiilor sentinței privind dezlegarea dată celorlalte excepții de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 3, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, jud.P, Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.239 din 20 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți:, cu domiciliul ales în Târgoviște,-, jud.D, G, -, -, -, -, G, G, G, -, -, -, -, -, -, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales în Târgoviște,-, jud.D și în contradictoriu cu intimatul-pârât Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște,-, județul
Modifică în parte sentința și rejudecând cauza pe fond, admite excepția prescripției extinctive și constată integral prescrisă acțiunea reclamanților.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
--- - --- - --- -
Grefier
Tehnored.
3 ex./9.06.2009
f--Trib.
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Ioana Cristina Țolu
