Pretentii civile. Speta. Decizia 1071/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1071
Ședința publică din data de 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Elena
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Prahova cu sediul în P, str. -. - nr. 6, județul P și Ministerul Justiției cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 1334 din 22 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Vălenii d Munte, cu sediul în V de M,-, județul P, și intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, sector 5,- și Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că prezenta cauză s-a declinat spre competentă soluționare prin decizia nr. 2284 pronunțată la 2 martie 2009 de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, -, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP P, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților în solidar la plata pentru fiecare reclamant sporului de risc și suprasolicitarea neuropsihică în procent de 50 % calculat la salariul de bază brut lunar începând cu septembrie 2004 - 01.02.2007 actualizat cu indicele de inflație, până la plata efectivă acestora.
În motivarea acțiunii, reclamanții au invocat dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Arată reclamanții că aceasta dispoziție legala a fost abrogata prin OUG 177/2002 însa, numai în ce privește salarizarea magistraților nu și a personalului auxiliar pentru care a rămas în vigoare Legea nr.50/1996 republicată.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat proba cu acte.
În temeiul disp.art.115 pr.civ. pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Prahova și Ministerul d e Justiție au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Susțin pârâții prin întâmpinare ca disp.art.47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecatoresti care prevedea pentru aceasta categorie de salariați un spor de 50% din salariul lunar brut pentru risc și suprasolicitare neuropsihică a fost abrogata prin OUG 177/2002.
Au mai arătat pârâții prin întâmpinare că abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă problema de legiferare, iar adoptarea OG nr. 83/2000 avut printre obiective modificarea sistemului de salarizare personalului din organele autorității judecătorești, prin aducerea acestuia în acord cu sistemul prevăzut de Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire salariilor de bază in sectorul bugetar și indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică.
Finalitatea modificării legislației nu fost în nici un caz diminuarea drepturilor salariale ci dimpotrivă, creșterea acestora, însă în cadrul unui nou sistem de salarizare bazat pe principii noi, prin includerea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihică și altor sporuri în indemnizația unică de care beneficiau reclamanții la acel moment.
Ministerul Economiei și Finanțelor ()a invocat prin întâmpinarea depusă, excepția lipsei calității procesuale pasive.
În motivarea excepției invocate, Ministerul Economiei și Finanțelor a susținut că între reclamanți și Ministerul Economiei nu exista raporturi de muncă, solicitând admiterea excepției și respingerea acțiunii.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Prahovaa pronunțat sentința civilă nr. 1334 din 22.10.2007 prin care a admis excepția lipsei calității procesual pasive a MINISTERULUI ECONOMIEI și FINANȚELOR invocată de formulată prin întâmpinare și a respins acțiunea față de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR prin DG FPP, cu sediul în P,-, jud. P, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis acțiunea formulată de reclamanții, -, și și a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI si Tribunalul Prahova, să plătească fiecărui reclamant, drepturile bănești reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică in procent de 50% calculat la salariul de baza brut lunar începând cu luna septembrie 2004 - 01 februarie 2007, sumă actualizată cu indicele de inflație pana la plata efectiva acesteia
Pentru a pronunța aceasta soluție prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei si Finanțelor că între reclamanți și MEF nu exista raporturi de muncă, astfel că se impune admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și respingerea acțiunii față de acesta ca fiind îndreptata împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Pe fondul cauzei, instanța de fond reține că reclamanții își desfășoară activitatea în calitate de personal auxiliar la Judecătoria Vălenii d M, iar potrivit articolului nr.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești "pentru risc si suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Apreciază prima instanță că acest text a fost abrogat astfel cum susțin pârâții, prin art.42 al nr.OG83/2000, însa abrogarea nu poate produce efecte juridice întrucât aceasta ordonanța este un act normativ de nivel inferior Legii nr.50/1996, fiind într-o vădită contradicție cu dispozițiile Constituției și ale Legii nr.24/2000 privind Normele de tehnică legislativa pentru elaborarea actelor normative.
Astfel, legea este un act juridic al parlamentului elaborat în conformitate cu legea supremă - Constituția, potrivit unei proceduri prestabilite și care reglementează relațiile sociale, cele mai generale și mai importante, este actul normativ cu forța al puterii de stat. Noțiunea de supremație juridica a legii consta în faptul ca norma stabilita de ea, trebuie să corespundă celor cuprinse în Constituția României și toate celelalte acte juridice emise de organele statului nu pot să o abroge, să o modifice sau să deroge de la ea, fiindu-i subordonate din punct de vedere al eficacității juridice.
În aceste circumstanțe, este inadmisibil ca un drept general stipulat într-o lege să nu poată fi concretizat în practică.
Necesitatea respectării principiului protecției încrederii în stat implica ca evenimentele legislative să poată fi dispuse doar prin acte, normative ulterioare de același nivel sau de nivel superior și cere eliminarea obstacolelor juridice care împiedica titularii drepturilor recunoscute legal să se bucure de ele.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel P și Tribunalul Prahova.
Recurenta Curtea de Apel P arată în motivarea recursului formulat că art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin care se stipula ca magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar a fost abrogat prin OG nr. 83/2000.
OUG nr. 27/2006l art. 41 litera prevede că la data intrării în vigoare ordonanței de urgență se abrogă Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, publicată în Monitorul oficial al Româneai, Partea din 18 decembrie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 347/2003, cu modificările și completările ulterioare, dar la litera faa celuiași articol stipulează în mod clar că se abrogă și orice alte dispoziții contrare.
Prin urmare se arată că nu poate fi primită susținerea reclamanților că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 ar fi rămas în vigoare, legiuitorul fiind foarte clar și fără echivoc atunci când a reglementat situația drepturilor salariale cuvenite magistraților, stabilind că aceste drepturi se stabilesc exclusiv conform OUG nr. 27/2006 așa cum a fost aprobată prin lege, alte dispoziții contrare nefiind aplicabile printre acestea numărându-se și ce privitoare la sporul de risc și supra solicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Un prim motiv de recurs invocat de Ministerul Justiției, este cel prevăzut de art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
În acest sens, se solicită să se constatate că interpretarea dată în cauză de către prima instanță, prin care s-a apreciat t că nu poate produce efecte abrogarea a art. 47 din Legea nr. 50/1996 intervenită prin efectul G, nr. 83/2000, întrucât ar contraveni dispozițiilor legale privind tehnica legislativă, nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept salarial pe care legiuitorul a înțeles să îl abroge expres.
Pronunțând această sentință, prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare.
Un alt motiv de recurs invocat este cel prevăzut la punctul 9 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Fața de motivarea primei instanțe potrivit căreia abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu poate produce efecte întrucât nr.OG 3/2000 este un act normativ de nivel inferior Legii nr. 50/1996, recurenta solicită se să constatate că această ordonanță a fost emisă în temeiul prevederilor art. 107alin (1) si (3) din Constituția României, forma în vigoare la acea ale art. 1 lit. g pct. 1 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe si nu a vizat niciunul dintre domeniile rezervate legii organice
Mai mult, se arată că sporul de stres și solicitare neuropsihică nu a existat reglementat forma inițială a Legii nr. 50/1996, ci a fost introdus prima oară doar pentru magistrați, sub forma unui nou ai 421, în temeiul art. 32, pct.1 din nr.OG 9/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, deci în temeiul unei ordonanțe simple a guvernului.
Ulterior, cuprinsul noului art. 421introdus în Legea nr. 50/1996 a fost modificat prin nr.OG 56/1997, tot ordonanță simplă, însă acordarea sporului și pentru personalul auxiliar al instanțelor s-a făcut doar în temeiul legii de aprobare, nr. 104/1999, lege ordinară.
În aceste condiții, se solicită să se aprecieze că soluția primei instanțe, care reține inaplicabilitatea nr.OG 83/2000, datorită modalității de modificare a Legii nr. 50/1996, este nelegală.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 304 pct. 4 și 9 din Codul d e procedură civilă raportat art.312 alin. 3 teza finală din Codul d e procedură civilă, se solicită admiterea recursului și casarea sentinței criticate, iar în temeiul art. 242 pct. 2 din Codul d e procedură civilă se solicită judecarea în lipsă.
În ceea ce privește recursul declarat de Tribunalul Prahova, acesta susține că salarizarea personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești reglementată Legea nr. 50/1996 suportat diverse modificări introduse prin următoarele acte normative:nr.OG 83/2000, Legeanr. 188/2000, OUGnr. 187/2001,nr.OG 7/2001,nr.OUG 33/2001, Legeanr. 632/2002, OUGnr. 177/2002, Legeanr. 493/2002,nr.OUG 123/2003,nr.OG 23/2005, OUGnr. 27/2006, fiind stabilite între limite minime și maxime, pe grade sau trepte profesionale,în funcție de pregătirea profesională, de vechimea în specialitate șide nivelul instanței sau al parchetului.
Astfel, prin art. 1 punctul 42 din OG83/29.08.2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, articolul 47 din Legea 50/1996 a fost abrogat în mod expres.
Se menționează că OG 83/29.08.2000 a fost aprobată prin Legea nr. 334/06.07.2001 privind aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Rezultă deci că de la data intrării în vigoare a ordonanței menționate, dreptul magistraților și al celorlalte categorii de personal salarizate în baza Legii nr. 50/1996 privind acordarea sporului de 50% a încetat să mai subziste, nemaiputând să fie pretins.
Totodată, potrivit art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 republicată privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
Sistemul de salarizare instituit prin actele normative arătate mai sus a avut în vedere eliminarea unor categorii de sporuri pentru personalul auxiliar de specialitate și includerea acestora în valoarea de referință sectorială prevăzută de lege, care constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului salariilor de bază.
In prezent, salarizarea personalul auxiliar de specialitate este reglementată de arț. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 8/2007 care reprezintă legea specială de salarizare a personalului auxiliar de specialitate din instanțele judecătorești astfel cum este prevăzut în art. 60 din Legea nr. 567/2004 și nici în acest act normativ un astfel de spor nu este prevăzut, nstituirea acestui spor reprezentând în esență o opțiune a legiuitorului, deci este o problemă de legiferare, așa cum a statuat și Curtea Constituționala în jurisprudența sa ( decizia nr. 447/2005).
Mai susține Tribunalul Prahova că udecătorul nu este îndrituit să modifice sau să completeze un act normativ, ci doar să interpreteze și să aplice legea în vigoare.
Pentru aceste considerente se solicită uspendarea executării sentinței civile nr. 1334 din 22.10.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, dmiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În baza dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, se solicită judecarea cauzei în lipsă.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile sunt nefondate potrivit considerentelor ce urmează:
Prin Decizia nr. 21 pronunțată de ICCJ in dosarul nr. 5/2008 a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a constatat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunara, respectiv salariul de bază brut lunar si după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334 /2001.
În motivarea acestei decizii se reține că prin emiterea Ordonanței Guvernului nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin. (3), cu referire la art.73 alin. (1) din Constituția României.
În raport de cele de mai sus, a rezultat fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru a presupus că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231 din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Potrivit art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
În consecință, curtea reține că prin admiterea acțiunii și obligarea pârâților la plata sporului de stres si suprasolicitare neuropsihica către recurenții-reclamanți - personal auxiliar al Judecătoriei Vălenii d e M, tribunalul nu a depășit limitele puterii judecătorești ci a acordat un drept salarial despre care și Înalta Curte de Casație și Casație, a stabilit că este consacrat de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursurile formulate ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P, Tribunalul Prahova cu sediul în P, str. -. - nr. 6, județul P și Ministerul Justiției cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 1334 din 22 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la Judecătoria Vălenii d Munte, cu sediul în V de M,-, județul P, și intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B, sector 5,- și Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P, cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 mai 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Elena
- - -
Fiind în CO semnează
Președintele instanței
Grefier
/VS
2 ex./25.06.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Elena
