Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 109/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 109
Ședința publică din data de 5 februarie 2008
PREȘEDINTE: Bârsescu Nicolae
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Andrianu Virgil
Grefier: - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T, cu sediul în B, sector 1,--30, împotriva sentinței nr. 1240 din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul -.
La apelul nominal, au lipsit reprezentanții: pârâtului recurent, ai pârâților intimat Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul Local C, Școala -ă și reclamanții intimați, și.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani - Secția civilă și înregistrată la data de 14.08.2007, disjunsă prin încheierea de ședință din 26 septembrie 2007 și completată ulterior, reclamanții, și prin Liga Sindicatelor din Învățământ au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar Județean B, Școala -ă - și Consiliul Local, solicitând obligarea acestora la acordarea pentru membrii de sindicat, a tranșelor suplimentare de vechime prev. de art. 50 din Legea nr. 128/1997 și pe cale de consecință, la plata diferențelor de salarii rezultate pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, actualizate în funcție de indicii de inflație, precum și la plata dobânzii legale aferente.
Totodată, completându-și acțiunea, reclamanții au solicitat și plata în continuare a salariilor calculate conform art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, atât timp cât temeiurile de fapt și de drept invocate nu se vor schimba, respectiv abroga.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au o vechime de peste 30 de ani în învățământ și deși potrivit art. 50 alin. 1 din Legea 128/1997 trebuiau să beneficieze de tranșe suplimentare de vechime, cu toate acestea nu li s-au acordat, nefiindu-le majorat corespunzător coeficientul de ierarhizare, încât drepturile salariale au fost greșit calculate inclusiv prin raportarea sporurilor la o bază mai mică.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003.
Pârâții Inspectoratul Școlar al Județului și Ministerul Educației, Cercetării și T au formulat întâmpinări la acțiunea reclamanților, prin care au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive, motivat de faptul că nici unul dintre ei nu au calitatea de angajator al cadrelor didactice din instituția de învățământ chemată în judecată.
Prin sentința civilă nr. 1240 din 1 noiembrie 2007 a Tribunalului Botoșani - Secția civilă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Educației, Cercetării și T și Inspectoratul Școlar Județean B; a admis excepția prematurității cu privire la cererea având ca obiect drepturile salariale pentru viitor și pe cale de consecință a respins ca inadmisibil acest capăt de cerere.
Totodată, a admis acțiunea reclamanților, și prin Liga Sindicatelor din Învățământ B, formulată în contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar Județean B, Școala -ă - și Consiliul Local.
Au fost obligați pârâții Școala -ă - și Consiliul Local să recunoască reclamanților tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare de către fiecare reclamant, cuprinse în intervalul 14 august - 1 noiembrie 2007.
Au fost obligați aceiași pârâți să calculeze și să plătească reclamanților diferențele salariale astfel rezultate în perioada 14 august 2004 - 1 noiembrie 2007.
În fine, aceiași pârâți au mai fost obligați să plătească pentru aceste sume, actualizarea în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective, precum și dobânda prevăzută de nr.OG 9/2000, calculată de la data de 14 august 2007 și până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut între altele, că potrivit art. 33 lit. a din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat aprobate prin nr.HG 2192/30.11.2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea Ministerului Educației, Cercetării și T funcționează Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar.
Acest organism consultativ propune spre aprobare Ministerului Educației, Cercetării și T nivelul conturilor standard corespunzătoare finanțării de bază a unităților din învățământ și întocmește un raport trimestrial/anual privind necesarul financiar din învățământul preuniversitar de stat, pe baza informațiilor centralizate transmise de către inspectoratele școlare județene (art. 45).
Potrivit art. 16 din aceleași norme metodologice, "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea" iar conform art. 17 alin. 2, finanțarea unităților de învățământ special se asigură din bugetul consiliului județean și bugetul de stat.
Referitor la fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de cadre didactice și o vechime de peste 30 de ani în învățământ.
Salarizarea personalului didactic din învățământ se realizează conform Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Acest fapt reiese, de altfel și din titulatura și cuprinsul nr.OG 11/2007, aceasta referindu-se la "creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic".
Or, conform art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997 cu modificările și completările ulterioare, "Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate"
De asemenea, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, "Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
Deci, aceste texte de lege prevăd pentru personalul didactic, cumulativ, două categorii de tranșe de vechime: cele stabilite de lege, precum și câte o tranșă suplimentară care se acordă la împlinirea vechimii de 30, 35 și 40 de ani de activitate.
A mai reținut instanța de fond că susținerile Inspectoratului Școlar al Județului B sunt corecte doar cu privire la tranșele de vechime - ce au fost într-adevăr stabilite prin nr.HG 467/1997, nr.OUG 8/2000 și nr.OG 11/2007 - nu și pentru cele "trei tranșe suplimentare" prevăzute de art. 50 alin. 1 din legea nr. 128/1997 și al căror mod concret de valorificare este prevăzut de art. 50 alin. 2 din legea nr. 128/1997.
Această modalitate de interpretare a prevederilor legale invocate de reclamanți este susținută și de faptul că, oricum, anexele Legii nr. 128/1997 introduse de nr.OUG 8/2000 precum și cele ale nr.OG 11/2007 prevăd coeficienți diferiți de multiplicare pentru toate tranșele de vechime stabilite de legiuitor.
Drept urmare, dispozițiile art. 50 alin. 2 ale Legii nr. 128/1997 nu ar mai fi fost necesare dacă nu s-ar fi referit la alte tranșe de vechime decât cele stabilite în anexe, respectiv la cele "suplimentare" care se acordă doar la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate.
Deși aliniatele respective ale art. 50 sunt în vigoare, nefiind modificate ori abrogate, iar membrii de sindicat în discuție se încadrează în ipoteza lor, având peste 30 de ani de vechime, la salarizarea reclamanților nu au fost avute în vedere și tranșele suplimentare de vechime, neaplicându-li-se această creștere de 1/25 a coeficientului de ierarhizare/multiplicare.
Prin urmare, întrucât dispozițiile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 au caracter imperativ, instanța de fond a admis acțiunea.
Totodată, pentru a asigura îndeplinirea exactă a obligației de plată a diferențelor salariale cuvenite reclamanților, avându-se în vedere deprecierea monedei naționale prin inflație, a admis și cererea reclamanților de actualizare a sumelor în raport cu indicii de inflație, de la data scadenței până la data plății efective.
Întrucât prin întârzierea plății acestor sume, reclamanții au fost lipsiți de folosința banilor, în baza art. 161 alin. 4 coroborat cu art. 295 alin. 1 Codul muncii și art. 1088 Cod civil, instanța de fond a obligat pârâții și la plata dobânzii legale prev. de nr.OG 9/2000 aplicată la sumele datorate, începând cu data punerii în întârziere, respectiv 14 august 2007, până la data plății efective.
Împotriva acestei sentinței a declarat recurs Ministerul Educației, Cercetării și
El susține că:
- Instanța de fond a aplicat greșit atât prevederile legale cu privire la capacitatea procesuală pasivă a Ministerului Educației, Cercetării și T, cât și prevederile art. 50 din Legea nr. 128/1997;
- Instanța de fond a reținut motive contradictorii în stabilirea calității procesual-pasive Ministerului Educației, Cercetării și T, prevederile legale la care se referă nefiind incidente în cauză; osebit, respectiva hotărâre de guvern are în vedere drepturile salariale din anul 2004;
- Instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că prevederile art. 50 din Legea nr. 128/1997 ar fi fost aplicate greșit.
Recursul pârâtului Ministerului Educației, Cercetării și T care, în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc. civilă, este nefondat.
Recurentul menționat are calitate procesuală pasivă, cât privește obligațiile despre care este vorba în acțiune. Alături de inspectoratele școlare județene, acestuia îi revin atribuții în domeniul finanțării învățământului (art. 33 lit. a din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin nr.HG 2192/2004).
Art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 prevede pentru personalul didactic, cumulativ, două categorii de tranșe de vechime, anume cea stabilită de lege și câte o transă suplimentară, care se acordă la împlinirea vechimii de 30, 35 și 40 de ani de activitate didactică în învățământ.
Acest text are un caracter imperativ.
În fine, hotărârea atacată nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, cu privire la stabilirea calității procesual pasive, din considerentele expuse anterior, pe care prima instanță le-a examinat pe larg și temeinic motivat.
Cum criticile recurentului nu sunt justificate,
Văzând și prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă, constatând nefondat recursul, în temeiul art. 312 din același cod, urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, împotriva sentinței nr. 1240 din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
tehnored.
jud. fond.
ex.2/11.02.2008
Președinte:Bârsescu NicolaeJudecători:Bârsescu Nicolae, Pungă Titus, Andrianu Virgil
