Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1156/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1156
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 1611/11.03.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant MIRA, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic, pentru recurenta pârâtă SC SA, lipsind intimatul reclamant MIRA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat înscrisurile depuse, azi, în ședința publică de către reprezentanta pârâtei, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente asupra recursului.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului sentinței de fond în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 1611 de la 11 martie 2009 respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta Complexul Energetic
A admis acțiunea formulată de reclamantul Mira, în contradictoriu cu pârâta Complexul Energetic
A obligat pârâta la plata către reclamant a diferenței dintre contravaloarea primei de vacanță de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă conform art. 123 din la nivel de ramură cuvenită pe anul 2008 și suma de 1000 lei acordată cu acest titlu în anul 2008 și la plata către reclamant a sumei 50 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă instanța a respins-o cu următoarea motivare:
Din analiza actelor dosarului nr-, respectiv a tabelului nominal cu salariații membrii de sindicat care au împuternicit uniunea sindicală să promoveze în instanță acțiunea cu privire la drepturile bănești reprezentând diferență primă de vacanță 2008,( filele 30-188) instanța a constatat că reclamantul nu se regăsește printre membrii de sindicat beneficiari ai acestor drepturi.
Mai mult decât atât, din lecturarea tabelelor depuse de pârâtă la dosarul cauzei reiese că reclamantul a beneficiat de indemnizați de concediu de 75 % însă pe anul 2007 și nu pe anul 2008.
Prin urmare nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 Cod civil, respectiv tripla identitate de obiect, cauză și părți, obiectul acțiunii fiind primă de vacanță pe anul 2008.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a constatat că potrivit dispozițiilor art.238 din Codul Muncii au fost încălcate aceste prevederi, întrucât toate contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, aceeași reglementare fiind prevăzută și în alin. 2 al aceluiași articol pentru contractele individuale de muncă.
De altfel, s-a constatat că nici contractele colective de muncă la nivel de unitate și nici contractele individuale de muncă încheiate cu fiecare salariat în parte nu conțin cele două drepturi prevăzute de art.186 alin.1 și art.123 din CCM la nivel de ramură pe anii 2005, 2006 și 2007, încălcându-se astfel dispozițiile art.8 din Legea nr.130/1996 și, în consecință, instanța a constatat, conform dispozițiilor art.24 că aceste clauze nu au fost cuprinse în CCM negociate, fiind lovite de nulitate absolută în sensul că acestea nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior și urmează ca până la renegocierea drepturilor, clauzele să fie înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în CCM încheiat la un nivel superior.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă convenția în forma scrisă între angajator și salariați, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art.236 din Codul Muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile titlului IV din Codul Muncii privind salarizarea, respectiv art.154, care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri; astfel că intimata face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, de funcția ocupată și de calificarea acestuia, în funcție de studiile urmate.
În art. 159 din Codul Muncii se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
În al patrulea rând, intimata, a încheiat câte un act adițional în care s-a stabilit salariul de bază brut, la care se adaugă sporurile cu caracter permanent, în cazul de față spor de vechime și fidelitate, precum și sporuri cu caracter nepermanent, precum și alte drepturi de personal, alocația de cărbune, tichete de masă, transport gratuit, tichete cadou în baza Legii nr.193/2006 și prima de vacanță în cursul anului 2008, conform art.142 alin.4 din CCM la nivel de unitate, în care s-a stabilit o sumă fixă de 1000 lei, sumă inferioară celei stabilite prin art.123 din CCM la nivel de ramură, respectiv 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă și care este lovită de nulitatea absolută, în raport de dispozițiile art.24 din Legea nr.130/1996.
Având în vedere că drepturile bănești solicitate de reclamant sunt drepturi câștigate prin încheiat la nivel de ramură, orice convenție a părților negociată cu încălcarea respectivelor prevederi este nulă, sens în care s-a admis acțiunea și a fost obligată pârâta la plata către reclamant a contravalorii primei de vacanță de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă conform art. 123 din la nivel de ramură pentru anul 2008, sume actualizate la data plății.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă instanța a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 50 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Complexul Energetic criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, s-a susținut că hotărârea primei instanțe este nelegal, în mod greșit Tribunalul Gorj admițând acțiunea formulată de reclamant, în condițiile în care, în contractele colective încheiate la nivel de unitate pe anul 2006, nu există nici o clauză expresă privind obligativitatea plății primelor de vacanță, astfel încât s- încălcat principiul libertății de voință care presupune libertatea părților în ceea ce privește condițiile încheierii acestui contract.
Recursul declarat de societatea comercială pârâtă este nefondat.
Sunt neîntemeiate motivele de recurs ce vizează fondul cauzei, singura apărare a unității recurente consta in faptul ca prevederile din contractul colectiv de munca la nivel de ramura nu au fost preluate in contractul colectiv de munca la nivel de unitate si ca atare in situația neprevederii contractuale a primei respective, unitatea nu poate fi obligata la plata dreptului respectiv.
Argumentele sunt neîntemeiate deoarece, in raport de prevederile cuprinse in rt. 11(1) din 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Prin urmare, drepturile stabilite prin contractele colective încheiate la nivel de ramura produc efecte directe cu privire la salariații unităților ce desfășoară activitate in ramura respectiva.
In raport si de obligativitatea executării drepturilor si obligațiilor cuprinse in contractele colective, Curtea constatată ca in mod neîntemeiat unitatea recurenta nu a acordat primele de vacanta salariaților reclamanți, motivele de recurs fiind neîntemeiate si sub acest aspect, recursul urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul SC SA, împotriva sentinței nr. 1611 din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant MIRA.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2010.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Marin Panduru
- - - - - -
Grefier,
- -
19.02.2010
Red.jud.-
2 ex/AS
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea, Marin Panduru
