Obligație de a face. Decizia 231/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 231
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ A OLTENIA TG. J, pârâta EXPLOATAREA MINIERĂ DE, pârâta COMPLEXUL C împotriva deciziei civile nr. 292 din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2216 din 26 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-, precum și de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 292 din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ A OLTENIA TG. J, prin consilier juridic, recurenta pârâtă EXPLOATAREA MINIERĂ DE, prin consilier juridic, recurenta pârâtă COMPLEXUL C, prin consilier juridic, asistată de avocat și recurenții reclamanți și, prin avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței netimbrarea recursului formulat de recurenta pârâtă EXPLOATAREA MINIERĂ DE cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei; de asemenea, s-a învederat că prin încheierea nr. 2 din 17 februarie 2010, s-a respins cererea de recuzare formulată de apărătorul recurenților reclamanți, după care;
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă EXPLOATAREA MINIERĂ DE, a depus la dosar chitanța nr. -/16.02.2010 prin care a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ A OLTENIA TG. J, a solicitat, în principal, admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, respectiv Tribunalul Gorj - Secția Comercială, întrucât litigiu este de natură comercială și nu civilă; în subsidiar, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate în sensul admiterii apelului formulat de pârâtă și respingerea acțiunii formulată de reclamanți, întrucât nu există legătură de cauzalitate între activitatea minieră de haldare a sterilului și alunecările de teren, astfel că acțiunii acestora este neîntemeiată.
Cu privire la recursurile formulate de pârâtele EXPLOATAREA MINIERĂ DE și COMPLEXUL C, a solicitat admiterea acestora așa cum au fost formulate și respingerea recursului formulat de recurenții reclamanți.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă EXPLOATAREA MINIERĂ DE, a solicitat în admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță la Tribunalul Gorj - Secția Comercială.
Cu privire la recursurile formulate de pârâtele OLTENIA TG. J și COMPLEXUL C, a solicitat admiterea acestora așa cum au fost formulate și respingerea recursului formulat de recurenții reclamanți.
Avocat, pentru recurenta pârâtă COMPLEXUL C, a pus concluzii de admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță la Tribunalul Gorj - Secția Comercială, având în vedere dispozițiile Legii. nr. 265/2006 și art. 4 din Codul Comercial.
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă COMPLEXUL C, achiesează la concluziile puse de avocat, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Cu privire la recursurile formulate de pârâtele OLTENIA TG. J și EXPLOATAREA MINIERĂ DE, avocat și consilier juridic, pentru recurenta pârâtă COMPLEXUL C, având pe rând cuvântul, au solicitat admiterea acestora așa cum au fost formulate și respingerea recursului formulat de recurenții reclamanți.
Avocat, pentru recurenții reclamanți și, a pus concluzii de admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea deciziei civile recurate în sensul obligării pârâtelor, în solidar, la plata sumei de câte 2000 lei pentru fiecare reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată, întrucât prin respingerea apelurilor formulate de pârâte, acestea au căzut în pretenții.
Cu privire la recursurile formulate de recurentele pârâte, a pus concluzii de respingerea acestora ca nefondate și menținerea deciziei civile recurate ca fiind legală și temeinică. A precizat că litigiu este de natură civilă și nu comercială, întrucât între părți nu există raporturi juridice comerciale și nici acte juridice comerciale, astfel că în mod corect cauza a fost soluționată de către o instanță civilă și nu comercială.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința civilă nr. 2216 din data de 26.03.2009 pronunțată de Judecătoria Tg J în dosarul civil nr- a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtele Oltenia, Energetic C - Sucursala Minieră și .
A fost admisă acțiunea în parte formulată de reclamanții și, ambii cu domiciliul în comuna, sat, jud. G în contradictoriu cu pârâții Oltenia, cu sediul în Tg J,--15, jud. G, SC Energetic C - Sucursala Minieră, cu sediul în C,-, jud. D și, cu sediul în comuna, jud.
Au fost obligate pârâtele să predea în proprietate reclamanților câte un teren de casă, în afara perimetrului minier având aceeași suprafață, categorie de folosință și valoare cu cele deținute de reclamanți în comuna sat, jud. G, respectiv reclamantului, teren intravilan în suprafață de 1062 mp. în valoare de 22.503,78 lei și teren extravilan în suprafață de 4458 mp. în valoare de 13.017,36 lei, iar reclamantului, teren intravilan în suprafață 1307 mp. în valoare de 27.695,33 lei și teren extravilan în suprafață de 1045 mp. în valoare de 3051,40 lei, așa cum au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert.
Au fost obligate pârâtele să construiască și să predea reclamanților în stare de folosință, gospodării echivalente din punct de vedere valoric și tehnic, cu cele deținute de reclamanți în comuna sat, jud. G, respectiv: reclamantului - casă de locuit în valoare de 223.990 lei și anexe gospodărești plus împrejmuire în valoare de 71.640 lei, iar reclamantului - casă de locuit în valoare de 217.585 lei, anexe gospodărești și împrejmuire în valoare de 92.015 lei.
A fost respinsă cererea privind daunele de interese formulată de către reclamanți.
Au fost obligate pârâtele în solidar la plata sumei de 10.315 lei cheltuieli de judecată către reclamantul și la 10.214,60 lei către reclamantul.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții și au în proprietate gospodării compuse din case de locuit, anexe gospodărești, teren aferent construcțiilor și arabil, situate în com., sat.,jud..
La rapoartele de expertiză efectuate în cauză, pârâtele au formulat obiecțiuni la care experți au răspuns prin aceea că își mențin punctul de vedere prezentat în rapoartele de expertiză, întrucât acestea se sprijină pe documente concrete prezentate în anexe care nu pot fi contestate.
Instanța a reținut că atâta timp cât această zona este declarată printr-un cadru legal ( Legea 575/2001), zonă cu risc din punct de vedere al alunecărilor de teren, pârâtele trebuia să ia măsuri corespunzătoare de asigurare a stabilității terenului pe care este așezat satul și nu să depună depozitele de haldă fără a respecta tehnologia de haldare, aspecte care au fost neglijate de către pârâte și astfel s-a ajuns la o situație necontrolată în care escesul de umiditate a ajuns prin curgerile subterane în versantul nisipos din aval creându-se goluri subterane cu apariția fenomenelor de scufundare, respectiv de alunecare care au destabilizat zona.
Ceea este cert este faptul că aceste cauze au fost generate de către societățile pârâte prin efectuarea lucrărilor de haldare, deoarece așa cum arată experții în cadrul raportului de expertiză specialitatea mine - geologie și petrol, dacă asupra zonei în cauză pe terenul nederanjat de lucrările miniere, care era stabil ar fi acționat în continuare numai factorii i fără intervenția omului, cu siguranță alunecările de teren nu s-ar fi produs, sau dacă s-ar fi produs acestea nu ar fi avut aceeași amploare și mod de manifestare.
În acest sens, instanța a reținut culpa pârâtelor în alunecările de teren care au destabilizat zona în care se află casele reclamanților, astfel vinovate pentru blocarea cu steril a văi sunt Oltenia și, iar pentru negospodărirea apelor din corpul hălzii este SC Energetic C SA și Sucursala Minieră.
Un alt argument avut în vedere de către instanță la stabilirea culpei pârâtelor în prejudiciile cauzate reclamanților și implicit în admiterea pretențiilor acestora este și faptul că lucrările de haldare efectuate în aceea zonă, experții arată că acestea au fost efectuate de către Exploatarea Minieră de din cadrul fostei care actual aparține de SA și în conformitatea cu legea minelor nr. 85/2003 art.37 alin. 5, titularul licenței rămâne ținut potrivit regulilor răspunderilor civile extracontractuale, la repararea prejudiciilor cauzate altor persoane fizice sau juridice din culpa sa, prin activitățile miniere efectuate până la data expirării sau renunțării, chiar dacă asemenea prejudicii sunt constatate după încetarea concesiunii sau administrării.
Corespunzător legii minelor, concesionarii sau administratorii răspund material și financiar până la refacerea tuturor factorilor de mediu afectați de lucrările miniere în conformitate cu planul de refacere a mediului aprobat de autoritatea competentă.
Cu privire la excepția de fond pârâtelor Oltenia, și SC Energetic C SA, în sensul că nu au calitate procesuală pasivă în cauză,motivând că potrivit HG 103/2004 patrimoniul Companiei Naționale a Oltenia a fost divizat, patrimoniul aferent carierei din cadrul fiind preluat de societatea nou înființată Energetic C, instanța nu poate primi această apărare întrucât, potrivit actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, lucrările de exploatare în halda al fost abandonate în 1997 ori până la intrarea în vigoare a HG nr. 103/ 2004 fosta Oltenia și aveau obligația să ia măsuri tehnice pentru amenajarea terenurilor afectate de lucrările de exploatare executate de nimeni altcineva decât de aceste două societăți comerciale și să se preocupe de gospodărirea apelor, însă aceste instituții au ignorat aceste preocupări.
Este evident că în fața unui total dezinteres din partea acestor două instituții, pe parcursul celor 7 ani scurși de la momentul abandonărilor lucrărilor și până la adoptarea HG 103/2004, și au făcut simțită prezența fenomenele de instabilitate, fenomene datorate tocmai prezenței apei în planurile de alunecare care se formează la contactul dintre straturile de materiale cu compoziții și structuri diferite.
Instanța reține că Energetic C, potrivit art. 5 din HG 103/2004 a preluat în patrimoniul său, la înființare, perimetrul carierei, societatea având obligația să ia măsuri pentru deblocarea, proiectul propus de - C pentru realizarea unor lucrări de colectare, drenare și canalizare a apelor pluviale este tardiv, o astfel de preocupare venind după ce procesul de alunecare a terenurilor a devenit evident, nemaiputând fi ignorat.
În raport de actele și lucrările dosarului instanța a reținut că între faptele ilicite ale celor trei societăți pârâte - Oltenia, și - - și prejudiciul cauzat celor doi reclamanți, ca urmare a degradării imobilelor case de locuit, anexe gospodărești și teren aferent, există o legătură de cauzalitate, în cauză fiind incidente disp. art. 998, 999.civ. pentru repararea prejudiciului cauzat urmând să se angajeze răspunderea civilă delictuală a acestor societăți pârâte.
Cu privire la întinderea prejudiciului produs celor doi reclamanți faptele ilicite ale celor 3 societăți pârâte, potrivit concluziilor rapoartelor de expertiză întocmite de experții și, s-a reținut că proprietățile reclamanților sunt într-o zonă de alunecare -scufundare pe verticală a terenului, care a afectat toate construcțiile, inclusiv drumul județean, casele de locuit prezintă crăpături majore în structura de rezistență, pardoseli umflate, ziduri deplasate, acoperișul deformat, tâmplărie distrusă, ceea ce le face nelocuibile. anexele gospodărești se află în pericol de prăbușire și nu mai pot fi folosite în scopul construirii lor, așa cum reiese și din planșele foto ce atestă starea deplorabilă în care se află construcțiile reclamanților ca urmare a acestor factori.
Instanța a reținut că pentru repararea prejudiciului cauzat reclamanților nu sunt suficiente executarea unor lucrări de reparații la casele de locuit și anexele gospodărești, datorită alunecărilor de teren din zonă aceste construcții în timp se vor prăbușii, singura soluție de reparare integrală a prejudiciului fiind acea de a pune la dispoziția reclamanților gospodării similare din punct de vedere valoric și tehnic cu cele deținute de aceștia în com., sat..
În ceea ce privește construcțiile edificate de stat în satul, aspect invocat în apărare de către pârâte s-a stabilit prin sentința civilă nr. 444/29.01.2008 cu caracter irevocabil intrat în puterea lucrului judecat că acestea nu corespund nici valoric și nici tehnic cu gospodăriile reclamanților din com., diferența între gospodăriile reclamanților și construcțiile edificate de stat în satul este evidentă numai privind fotografiile depuse la dosar, realizate de către experți cu ocazia deplasărilor în teren, observând aceste fotografii chiar și o persoană fără studii tehnice de specialitate evaluări construcții poate concluziona că cele două construcții nu sunt echivalente valoric și tehnic.
În raport de cele expuse anterior, instanța a reținut că locuințele edificate de stat în satul și oferite reclamanților în schimbul bunurilor imobile deținute de aceștia în proprietate în satul, com. nu reprezintă o reparare integrală a prejudiciului produs reclamanților faptele ilicite săvârșite unitățile pârâte, că o satisfacție echitabilă poate fi realizată numai prin obligarea pârâtelor să le edifice reclamanților gospodări similare cu cele deținute în satul, oferirea în folosință a unor locuințe care nu corespund calitativ și valoric cu gospodăriile acestora neputând fi considerată o repunere în situația anterioară în înțelesul practicii Curții Europene a Drepturilor Omului.
Potrivit disp. art. 1 din Protocolul Adițional al Convenției Drepturilor Omului " orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele Societatea Națională a Oltenia SA, Exploatarea Minieră de și Energetic C SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta Oltenia SA Tg- J critica sentința în sensul că în raport de dispozițiile HG nr. 103/2004, instanța greșit a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece, potrivit art. 5 și 6 din actul normativ invocat a operat o subrogație leagă a SC Energetic C SA în drepturile și obligațiile carierei -. Pe fond, arată că instanța de fond nu a ținut seama de expertiza extrajudiciară depusă, aceasta contrazicând-o pe cea a expertului desemnat de instanța de judecată, îndeosebi prin prisma faptului că a fost întocmit de un institut de specialitate, anume Universitatea din P- Centrul de Cercetare Inginerie Mecanică.
Recurenta Energetic C SA critică la rândul său sentința pentru greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive, ca urmare a divizării prin HG 103/2004 a, apelanta preluând cariera -, conform art. 5 din acest act normativ, în nici un caz cariera. Or, nedeținând licență de exploatare, potrivit adreselor nr. -/2007 și nr. -/2008 ale Agenției pentru Resurse Minerale, întrucât a fost înființată în anul 2004, prin preluarea carierei, iar cariera s-a închis în anul 1997, răspunderea întemeiată pe prevederile legii nr. 85/2003 nefiind legal reținută.
Pe fond, critica vizează neanalizarea de către instanța de fond a expertizei extrajudiciare.
Apelanta - Exploatarea Minieră de a criticat sentința sub aspectul greșitei respingeri a aceleiași excepții invocată de celelalte apelante, arătând că nu exista ca entitate juridică înainte de anul 2004, anul emiterii hotărârii de guvern menționate. Pe fond, s-a arătat că nu s-a ținut cont de repararea parțială a prejudiciului prin construirea deja de către stat a locuințelor din satul, deja predate reclamanților intimați. Mai invocă neluarea în seamă a expertizei extrajudiciare, care ar dovedi existența unei cauze care înlătură răspunderea civilă delictuală, anume existența unor fenomene geologice e ce se circumscriu noțiunii de dezastru, termen definit prin art. 9 alin.1 lit.a din Legea nr. 481/2004 privind protecția civilă. Consideră că este vorba despre cazul de forța majoră, care înlătură vinovăția recurentei.
Prin decizia nr.292 din 20 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondate apelurile civile declarate de apelantele pârâte Societatea Națională a Oltenia SA, Exploatarea Minieră de și Energetic C SA, împotriva sentinței civile nr. 2216 din data de 26.03.2009 pronunțată de Judecătoria Tg J în dosarul civil nr-.
S-a reținut că chiar dacă prin HG 103/2004 patrimoniul a fost divizat între pârâtele din prezenta cauză, nu înseamnă că drepturile și obligațiile nu au fost preluate de acestea.
Raportat la HG 103/2004, se reține că blocarea șoimului s-a făcut de către, subunitatea a Oltenia, iar din 2004, în temeiul acestei hotărâri de guvern, subunitatea a intrat în componența. Subrogarea acesteia din urmă în drepturile și obligațiile transmise de la este reglementată de art. 15 alin.2 din HG 103/2004.
De altfel, chiar prin art. 37 alin.5 din legea nr. 85/2003, titularul licenței este ținut de repararea prejudiciilor produse din culpa sa. Suntem în situația unei răspunderi civile delictuale ce are la bază sistemul ideii de garanție față de activitatea desfășurată.
Corect s-a reținut și calitatea procesuală a ui Energetic C de către prima instanță, în condițiile în care această pârâtă a preluat potrivit art. 5 din același act normativ perimetrul carierei, fapt recunoscut de pârâtă, având obligația de a lua măsuri de deblocare a, prin realizarea unor lucrări de colectare, drenare și canalizare a apelor pluviale.
Pe fond, din expertizele efectuate în cauză de experții și rezultă că proprietățile reclamanților sunt situate într-o zonă afectată de alunecarea- scufundarea pe ver4ticală a terenului, care a afectat toate construcțiile, inclusiv drumul județean. Casele prezintă crăpături majore în structura de rezistență, neputând fi locuibile fără riscuri asumate.
Pe de altă parte, experții - specialitatea petrol și gaze- și - specialitatea mine, geologie, au constatat că în zona dealurilor, din care face parte și, este cunoscută ca o zonă cu risc din punct de vedere al alunecărilor de teren, intervenția omului în zonă prin lucrări miniere a afectat echilibrul preexistent, amplificând factorul de risc.
S-a mai arătat de către experți că pârâtele trebuiau să ia măsuri corespunzătoare de asigurare a stabilității terenului din aval pe care este așezat satul și nu să depună depozitele de haldă de sus în jos fără a se respecta tehnologia de haldare și să lase natura să acționeze la întâmplare pe un teren în care au avut loc modificări esențiale de acțiune a factorilor i datorită obturării cu steril a și lipsei drenurilor pe V haldei.
Măsurile corespunzătoare de asigurare a stabilității terenurilor din perimetrul unde se află și satul trebuia luate cu atât mai mult cu cât prin Legea nr. 575/2001 zona în cauză este considerată cu risc în ce privește alunecările de teren, or depozitele de haldă au fost realizate fără respectarea tehnologiei de haldare, ajungându-se la un exces de umiditate, apele ce au curs prin subteran în versantul nisipos din aval creând goluri subterane ce au dus la apariția fenomenelor de scufundare, alunecare a terenurilor, apa nefiind drenată corespunzător.
Nereținerea spre analiză a raportului de expertiză extrajudiciară a fost corectă, întrucât potrivit Legii nr. 575/2001, zona în discuție este catalogată ca fiind cu risc de alunecare și scufundare, iar față de cele reținute de experții desemnați de instanță, aceste fenomene se materializează prin efectele grave ale acțiunii omului, singure neconducând la acest rezultat nefast pentru locuitorii din perimetru.
Relativ la reperarea parțială a prejudiciului prin construcțiile edificate în satul, este de observat că reclamanți sunt îndreptățiți la o reparație totală, edificiile ridicate neputând fi apreciate ca și corespunzătoare din punct valoric și tehnic raportat la gospodăriile actuale ale reclamanților. Pe de altă parte, din procesul verbal de predare primire, s-a restricționat beneficiarilor construcțiilor edificate de către stat ca o perioadă de 5 ani să nu le înstrăineze, ceea ce reprezintă o îngrădire asupra dreptului de proprietate de care reclamanții trebuie să se bucure liniștiți, așa cum se întâmpla anterior relativ la locuințele lor inițiale. Or, repararea integrală a prejudiciului produs reclamanților presupune oferirea acestora de către pârâte a unor imobile de calitate și valoare corespunzătoare celor deținute anterior.
Împotriva deciziei a declarat recurs SA Tg.J, solicitând în principal admiterea recursului, casarea cu trimitere și în subsidiar modificarea hotărârii și pe fond respingerea acțiunii formulată împotriva recurentei și a subunității,întrucât nu există legătură de cauzalitate între activitatea minieră de haldare a sterilului și prejudiciul produs de alunecarea de teren.
S-a invocat excepția necompetenței materiale a instanței de fond în conformitate cu art.2 alin.1 pct.a Cod pr.civilă, în sensul că este competent tribunalul - secția comercială în soluționarea cauzei, care are natură comercială.
S-a invocat excepția necompetenței teritoriale întemeiată pe dispozițiile art.63 din Legea nr.31/1990 în sensul că Tribunalul Dolj - secția comercială este competentă să judece,ca instanță în circumscripția căreia se află sediul principal al - C care a preluat toate drepturile și obligațiile pentru Cariera -, în conformitate cu dispoz.5,6,7 HG nr.103/2004, Legea nr.137/2002, operând prin urmare o subrogare legală a SC - C SA în toate raporturile juridice cu terții, inclusiv în litigiile judecătorești în curs la acea dată, a fortiori în legătură cu litigiile deduse judecății după data înființării, astfel încât eronat a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei și a subunității.
Pe fond a arătat că instanța nu a încuviințat expertiza solicitată de către reclamant, cum din eroare a reținut, întrucât s-a solicitat expres, de fapt o expertiză geotehnică de către un institut de specialitate si nu o expertiza judiciara obusnuita. Nu a ținut seama de expertiza extrajudiciară depusă și care contrazice pe cea a expertului desemnat de către instanță, mai ales prin prisma faptului că a fost întocmit de către un instituit de specialitate, anume Universitatea din P - Centru de Cercetare Inginerie Mecanică și care s-a bazat pe analiza tuturor cauzelor și factorilor care ar fi putut influența alunecările de teren.
De aici rezultă lipsa de vinovăție a recurentei,întrucât alunecările de teren s-au datorat fenomenelor
Apreciază că instanța nu a avut rol activ și le-a fost încălcat dreptul la apărare prin respingerea solicitării de a se efectua o contraexpertiză.
Sentința civilă nr.444/2008 de care instanța a ținut seama nu este irevocabilă, fiind casată prin decizia nr.1050/2008 a Curții de APEL CRAIOVA.
Prin recursul formulat Tg.J - - reiterează aceleași critici formulate de către Tg.jiu, în principiu excepția necompetenței materiale a instanței și a lipsei calității procesuale pasive invocând și HG nr.644/2007, unde în anexa 1 apare la poz.88,Cariera aparținând SC - C SA, titular al licenței miniere.
Pe fond a arătat că nu se poate reține vinovăția recurentei,întrucât alunecările de teren sunt rezultatul unor fenomene geologice de forță majoră care se circumscriu noțiunii de dezastru, definit prin art.9 din Legea nr.481/2004. În acest sens s-au pronunțat încă din anul 2006 în privința cauzelor și naturii alunecărilor de teren produse în zona de -, organismele și autoritățile abilitate prin lege stabilind că aceste evenimente au etiologie pur ă, recurenta emanând hotărâre de grevare la care face referire.
Prin recursul formulat SC Energetic C SA a arătat că deși a invocat excepția necompetenței materiale, cauza fiind de competența secției comerciale a Tribunalului Dolj, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra acesteia.
A invocat excepția prescriptibilității dreptului la acțiune raportat la art.3 coroborat cu art.8 din Decretul 167/1958, întrucât dreptul la acțiune a reclamantelor s-a născut în anul 2002 - când au început alunecările de teren și au afectat imobilele reclamanților și a fost exercitat în anul 2008 depășindu-se termenul de 3 ani prevăzut de actul normativ.
S-a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei, întrucât a preluat Cariera prin art.5 din HG 103/2004, iar licența de exploatare era deținută de Oltenia.
Pe fond a arătat că instanța nu a dat dovadă de rol activ,întrucât trebuia să încuviințeze efectuarea probei cu expertiză judiciară de către un instituit de specialitate și nu au analizat expertiza extrajudiciară depusă la dosar.
A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea completării probatoriului.
Prin recursul promovat reclamanții și au solicitat, în temeiul art.304 pct.9 rap. la art. 274 alin.1 Cod pr.civilă, admiterea recursului, modificarea deciziei civile și obligarea în solidar a reclamanților la plata sumei de 2000 lei,către fiecare reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată, întrucât prin respingerea apelurilor promovate, apelantele au căzut în pretenții.
S-a formulat întâmpinare de către reclamanții recurenți prin care au solicitat respingerea recursului promovat de către intimate, întrucât SC Energetic C SA, nu a invocat în fața instanței de apel excepția necompetenței materiale, instanța nu s-a prevalat de sentința civilă nr.444/2008. Dreptul la acțiune nu este prescris, întrucât luarea la cunoștință de avarierea iremediabilă a gospodăriilor a avut loc în anul 2007. De asemenea, SC Energetic C SA,are calitate procesuală pasivă, făcându-se vinovată de neluarea măsurilor de gospodărire a apelor din corpul hălzii, intimata recunoscând chiar că halda a afectat terenurile cetățenilor din satul.
Potrivit probelor administrate și raportului de expertiză, acțiunea formulată este întemeiată, reclamanții dovedindu-și susținerile, iar raportul extrajudiciar nu poate fi avut în vedere întrucât conține inadvertențe și date care contravin realității.
De asemenea cu privire la excepția necompetenței materiale invocată de către celelalte intimate, instanța corect s-a pronunțat prin respingerea ei, ca și a excepției necompetenței teritoriale care nu este întemeiată, iar intimatele au calitate procesuală pasivă potrivit art.15 alin.2 din HG nr.103/2004 și art.37 alin.5 din Legea nr.85/2003.
S-au depus la dosar: taxă timbru, timbru judiciar, împuternicire avocat, ordin de deplasare, decizia nr.222/2009 a Tribunalului Gorj. Decizia nr.1050/2008.
Recursurile promovate de către SA Tg.J și Tg.J - - cuprind aceleași critici ce se circumscriu acelorași idei, așa încât instanța va analiza împreună aceste recursuri, răspunzând în mod unitar, printr-un considerent comun.
Excepția necompetenței materiale invocată,este neîntemeiată, întrucât cauza are caracter pur civil și nu comercial.
Aceasta întrucât, izvorul raporturilor dintre părți nu îl reprezintă un act sau un fapt comercial, ci rezultă dintr-o obligație cu caracter pur civil.
Pornind de la modul cum sunt definite litigiul comercial, actele sau faptele de comerț și comerciant în Codul Comercial prin art.1, 7 și urm. - se constată că aceste dispoziții nu sunt aplicabile în speță.
Instanța a fost investită cu o acțiune în obligația de a face constând într-o prestație pozitivă a pârâtelor de repararea a pagubelor produse reclamanților, faptul juridic generator al acestei obligații constituindu-l fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, iar împrejurarea că pricina se poartă între o persoană fizică și o societate comercială nu conduce automat la concluzia că litigiul este comercial, atâta timp cât între părți nu a existat vreo convenție de natură comercială.
Ca atare nu sunt incidente în speță dispozițiile art.2 alin.1 pct.a Cod pr.civilă.
Cea de-a doua excepție a necompetenței teritoriale este de fapt circumscrisă în principal tot ideii de necompetență materială, în sensul de a fi înaintat dosarul spre soluționare secției comerciale a Tribunalului Dolj nu
Dincolo de acest aspect se reține că, în cauză este vorba despre o competență teritorială alternativă (facultativă), relativă reglementată de art.9 Cod pr.civilă care prevede că "cererea îndreptată împotriva mai multor pârâți poate fi făcută la instanța competentă pentru oricare dintre ei".
Or, reclamanții în puterea textului de lege au introdus acțiunea la Judecătoria Tg.J unde conform art.7 Cod pr.civilă, își are sediul principal pârâta recurentă SA Tg.
Prin urmare nici această excepție nu este întemeiată.
Neîntemeiată este și excepția lipsei calității procesuale pasive a celor două recurente.
Potrivit actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, lucrările de exploatare în halda au fost abandonate în 1997 ori până la intrarea în vigoare a HG nr. 103/ 2004 fosta Oltenia și aveau obligația să ia măsuri tehnice pentru amenajarea terenurilor afectate de lucrările de exploatare executate de nimeni altcineva decât de aceste două societăți comerciale și să se preocupe de gospodărirea apelor, însă aceste instituții nu au avut astfel de preocupări, dezinteresul acestora datorându-se mai mult ca sigur lipsei obținerii unui profit din aceste lucrări, protecția mediului înconjurător și respectarea dreptului de proprietate privată probabil neintrând în categoria " profit " în înțelesul acestor societăți.
Cert este că în fața unui total dezinteres din partea acestor două instituții, pe parcursul celor 7 ani scurși de la momentul abandonărilor lucrărilor și până la adoptarea HG 103/2004, și au făcut simțită prezența fenomenele de instabilitate fenomene datorate tocmai prezenței apei în planurile de alunecare care se formează la contactul dintre straturile de materiale cu compoziții și structuri diferite.
În ceea ce privește Energetic C, potrivit art. 5 din HG 103/2004 această instituție a preluat în patrimoniul său, la înființare, perimetrul carierei; acest aspect este recunoscut de pârâtă în răspunsul dat în adresa nr. 13642/1.10.2007(fila 38) și completat prin adresa nr. 15539/1.11.2007 ( fila 49 din dosar nr-). În raport de această situație, apreciază instanța că și această societate avea obligația să ia măsuri pentru deblocarea.
Chiar dacă prin HG 103/2004 patrimoniul a fost divizat între pârâtele din prezenta cauză, nu înseamnă că drepturile și obligațiile nu au fost preluate de acestea.
Potrivit HG 103/2004, se reține că blocarea șoimului s-a făcut de către, subunitatea a Oltenia, iar din 2004, în temeiul acestei hotărâri de guvern, subunitatea a intrat în componența. Subrogarea acesteia din urmă în drepturile și obligațiile transmise de la este reglementată de art. 15 alin.2 din HG 103/2004.
Conform art. 37 alin.5 din legea nr. 85/2003, titularul licenței este ținut de repararea prejudiciilor produse din culpa sa. Suntem în situația unei răspunderi civile delictuale ce are la bază sistemul ideii de garanție față de activitatea desfășurată.
Corect s-a reținut și calitatea procesuală a ui Energetic C de către prima instanță, în condițiile în care această pârâtă a preluat potrivit art. 5 din același act normativ perimetrul carierei, fapt recunoscut de pârâtă, având obligația de a lua măsuri de deblocare a, prin realizarea unor lucrări de colectare, drenare și canalizare a apelor pluviale.
Pe fond prin urmare se reține, în raport de actele și lucrările dosarului că între faptele ilicite ale celor trei societăți pârâte - Oltenia, și - - și prejudiciul cauzat celor doi reclamanți, ca urmare a degradării imobilelor case de locuit, anexe gospodărești și teren aferent, există o legătură de cauzalitate, în cauză fiind incidente disp. art. 998, 999.civ. pentru repararea prejudiciului cauzat urmând să se angajeze răspunderea civilă delictuală a acestor societăți pârâte.
Nu poate fi primită apărarea pârâtelor, potrivit cărora locuințele reclamanților au fost afectate de evenimente de forță majoră, întrucât plecându-se de la argumentul că potrivit Legii 575/2001 privind zonele de risc, comuna este unitate administrativ teritorială cu potențial ridicat de producere a alunecărilor de teren, așa cum rezultă din probele administrate în prezenta cauză alunecările de teren din zonă se datorează nu unor fenomene e ci, atitudinii pasive în care au stat Oltenia, și - C.
În această situație neacordarea eficienței raportului de expertiză extrajudiciară a fost corectă atâta vreme cât, conform Legii nr.575/2001, zona în discuție este catalogată ca fiind cu risc de alunecare și scufundare, iar față de cele reținute de experții desemnați de instanță, aceste fenomene se materializează prin efectele grave ale acțiunii omului, singure neconducând la acest rezultat nefast pentru locuitorii din perimetru.
Așa cum rezultă din probele administrate în cauză inclusiv raportul de expertiză întocmit în cursul procesului, proprietățile reclamanților sunt situate într-o zonă afectată de alunecarea- scufundarea pe verticală a terenului, care a afectat toate construcțiile, inclusiv drumul județean. Casele prezintă crăpături majore în structura de rezistență, neputând fi locuibile fără riscuri asumate.
Pârâtele trebuiau să ia măsuri corespunzătoare de asigurare a stabilității terenului din aval pe care este așezat satul și nu să depună depozitele de haldă de sus în jos fără a se respecta tehnologia de haldare și să lase natura să acționeze la întâmplare pe un teren în care au avut loc modificări esențiale de acțiune a factorilor i datorită obturării cu steril a și lipsei drenurilor pe V haldei.
S-a constatat de asemenea de către expert în specialitatea petrol și gaze că
în zona dealurilor, din care face parte și, este cunoscută ca o zonă cu risc din punct de vedere al alunecărilor de teren, intervenția omului în zonă prin lucrări miniere a afectat echilibrul preexistent, amplificând factorul de risc.
Totodată, fătă a minimaliza importanța riscului, acesta însă nu poate fi considerat cauza absolută care produce întotdeauna alunecări de teren în zona.
Soluția pronunțată de către instanță este în conformitate cu legislația și jurisprudența europeană și a principiului consacrat în art.2 CEDO, circumscris sistemului de sănătate publică - care incumbă obligatia de a lua măsurile necesare pentru protejarea efectivă a dreptului la viață.
Într-o hotărâre recentă, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat că "încălcarea dreptului la viață poate fi examinată și în raport cu probleme legate de mediul înconjurător, nu numai cele menționate de diverse aspecte ale dreptului la viață. În această privință ar trebui menționat că dezvoltările recente ale standardelor europene în această privință nu face decât să confirme o conștientizare crescândă a obligațiilor ce revin autorităților publice naționale în domeniul mediului înconjurător. Nu trebuie făcută nici o distincție între actele, omisiunile și "neglijența" autorităților naționale în examinarea îndeplinirii de către acestea a obligației respective. Orice altă abordare ar fi incompatibilă cu obiectul și scopul Convenției, care, ca instrument de protecție a indivizilor, necesită ca prevederile sale să fie interpretate și aplicate astfel încât garanțiile consacrate să fie practice și efective".
Trebuie avute în vedere efectele pe care aceste activități le au asupra vieții reclamantului și ale familiei acestuia, și singura modalitate de reparare a prejudiciului și de restabilire a situației anterioare este obținută prin stabilirea acestor obligații în sarcina recurentelor pârâte, reclamanții trebuind să beneficieze de o reparație totală a prejudiciului.
Față de cele expuse, se reține că instanțele au administrat probe conform legii, în vederea lămuririi pe deplin a cauzei, nefiind încălcat principiul rolului activ al judecătorului consacrat prin art.129 alin.5 Cod pr.civilă și nici dreptul la apărare al recurentelor pârâte.
Cât privește recursul promovat de SC Energetic C, excepția de necompetență materială a fost analizată mai sus, iar în privința faptului că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepției invocate, acesta nu constituie un motiv de recurs de casare din categoria celor prevăzute de art.304 pct. 1-9 Cod pr.civilă, cu atât mai mult cu cât aceasta este o excepție absolută de ordine publică ce poate fi invocată în orice fază a judecății și ca atare instanța de recurs s-a pronunțat asupra acesteia.
Nefondată este și critica privind prescripția dreptului la acțiune.
Este adevărat că potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani dar potrivit art.8 din același decret,acesta începe să curgă, pentru situația reparării pagubei pricinuite, de la data când păgubitul a cunoscut sau păgubitul trebuia să cunoască atâta paguba cât și pe cel care răspunde de ea. Important este să se stabilească momentul de la care curge acest termen, în cauză.
Potrivit probelor administrate, reiese că dreptul la acțiune nu s-a născut în anul 2002 așa cum susține recurenta, când au început alunecările de teren,ci ulterior când accentuarea alunecărilor s-a soldat cu avarierea gospodăriilor, moment ce se situează la nivelul anului 2006 - 2007 (raport expertiză), iar acțiunea a fost promovată în 2008, termenul de prescripție nefiind împlinit.
Nu interesează momentul când au început alunecările de teren, ci momentul când s-au produs efectiv pagubele la gospodăriile reclamanților și când aceștia au putut lua cunoștință de avarierea caselor, întrucât prin simpla alunecare de teren, la momentul inițial 2002, aceste avarieri nu erau vizibile.
Astfel, potrivit raportului de expertiză întocmit în speță, aceste pagube au devenit vizibile și reclamanții au putut lua cunoștință de acestea după anul 2006, intervalul 2006-2007, așa încât dreptul la acțiune al reclamanților nu este prescris.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța a analizat și a răspuns la momentul analizării celorlalte două recursuri de mai sus.
De asemenea și în privința criticilor pe fond care se regăsesc de fapt printre criticile din recursurile Tg.J și a subunității, instanța a răspuns când a analizat aceste două recursuri în considerentele mai sus expuse.
Recursul promovat însă de recurenții reclamanți și este însă fondat.
Singura critică privește neacordarea cheltuielilor de judecată de către instanța de apel.
Potrivit art.274 Cod pr.civilă, partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere să plătească cheltuieli de judecată.
Și cum în speță apelurile intimatelor au fost respinse, iar reclamanții au făcut dovada cheltuielilor de judecată în cuantum de câte 2000 lei fiecare, reprezentând onorariu de avocat (filele 87, 88), pe care le-au solicitat fiind consemnată cererea în încheierea din 6 oct.2009 (fila 89 dosar apel), instanța în mod greșit nu a făcut aplicarea dispoz. art.274 alin.1 Cod pr.civilă.
Prin urmare, conform art.304 pct.9 Cod pr.civilă, rap. la art.312al.1si 2 Cod pr.civilă, instanța va respinge recursurile declarate de pârâte. Va admite recursul declarat de recurenții reclamanți, va modifica decizia civilă în sensul că va obliga apelantele la plata sumei de câte 2000 lei pentru fiecare reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ A OLTENIA TG. J, pârâta EXPLOATAREA MINIERĂ DE, pârâta COMPLEXUL C împotriva deciziei civile nr. 292 din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 2216 din 26 martie 2009, pronunțată de Judecătoria Tg. J în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 292 din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Modifică decizia în sensul că obligă apelantele pârâte la plata sumei de 2000 lei pentru fiecare dintre reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
Tehn.2 ex/10.03.2010
Gh.
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
