Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1165/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 1165
Ședința publică de la 16 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA B, împotriva sentinței civile nr.2911/07.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE " CFR " SA PRIN SUCURSALA REGIONALĂ DE FERATE C și intimata reclamantă SINDICALĂ C PENTRU Ș A, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic, pentru intimata pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE " CFR " SA PRIN SUCURSALA REGIONALĂ DE FERATE C, și pentru intimata reclamantă SINDICALĂ C PENTRU Ș A, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților prezente asupra recursului
Consilier juridic, pentru intimata pârâtă, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței de fond în sensul respingerii acțiunii.
, pentru intimata reclamantă, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța cu privire la acest aspect.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Tribunalul Dolj prin sentința nr.2911 de la 07 octombrie 2009 respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției, invocate de pârâta Sucursala Regionala CF
A admis acțiunea precizată privind pe reclamanta SINDICALĂ C, în contradictoriu cu pârâții COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA B, SUCURSALA REGIONALĂ CF
A obligat pârâții să plătească reclamanților, G, G, membrii de sindicat, ajutorul material cuvenit cu ocazia Zilei pentru anii 2006 și 2008, în cuantum de un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare pentru anii 2006 si 2008, iar pentru anul 2007, diferența dintre ajutorul material cuvenit, la nivelul clasei unu de salarizare pentru anul 2007 si cel efectiv încasat, sume actualizate de la data nașterii dreptului la acțiune până la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că reclamanții sunt salariații unității pârâte Sucursala Regionala CF C cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Potrivit art. 64 din M la nivel de unitate, pe anii 2005, 2006, respectiv art. 65 din M, la nivel de unitate pe anii 2007, 2008, era prevăzut că, salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști, de C și de Ziua feroviarilor de un ajutor material, al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care in cursul anului respectiv au absentat nemotivat de la serviciu, mai mult de o zi, au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice sau la data acordării ajutorului se aflau in concediu fără plată, pentru o perioadă de un an.
Acordarea acestui ajutor material este condiționată doar de conduita salariaților sau de prestarea muncii într-un interval de un an anterior acordării acestuia.
Asupra excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă instanța o va respinge ca neîntemeiată apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 283 alin.1 lit. e din codul muncii ci dispozițiile art. 283 alin.1 lit. c din codul muncii potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani în cazul în care obiectul cererilor de chemare în judecată îl constituie drepturi de natură salarială.
Or, potrivit art. 22 din OG nr. 7/2001 sunt considerate venituri din salarii denumite în continuare salarii toate veniturile în bani și/sau în natură, obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă și indiferent de denumirea veniturilor sau sub forma care ele se acordă.
În speță nu are relevanță că suma primită este adaos, ajutor material, pentru că denumirile date nu exclud calificarea dată de legiuitor ca fiind venituri din salarii conform art. 22 din OG nr. 7/2001, iar potrivit art. 155 codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri" astfel că incidente cu privire la prescripție sunt prevederile art. 283 alin 1 lit. c din codul muncii, în raport de care acțiunea este formulată în termenul de 3 ani.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Sucursala Regională Ferate C instanța a respins-o, deoarece reclamanții sunt angajații săi și are față de aceștia obligația plății salariului, indiferent de unde vin fondurile și cine asigură banii pentru plata salariilor.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
De la intrarea in vigoare a contractului individual de muncă, care este data înregistrării, conform dispozițiilor art. 25 din Legea 130/1996, reclamanții ar fi trebuit să beneficieze de acordarea acestui ajutor material cu ocazia zilei feroviarului.
În anul 2006 reclamanții trebuiau să beneficieze de primele de Paște, de C și de Ziua, fiecare în cuantum de câte un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, respectiv câte 310 lei fiecare (cuantum ce rezultă din anexa la contractul colectiv de muncă), în total 930 lei pentru fiecare salariat.
Pârâtele au făcut dovada cu state de plată că au plătit în luna aprilie și decembrie primele cuvenite reclamanților pentru Paști și C, rămânând de achitat prima pentru Ziua.
În anul 2007 reclamanții trebuiau să beneficieze de primele de Paște, de C și de Ziua, fiecare în cuantum de câte un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, respectiv câte 407 lei fiecare (cuantum ce rezultă din anexa la contractul colectiv de muncă).
Pârâtele au făcut dovada cu state de plată că au plătit în luna aprilie suma de 507 lei și în luna decembrie 450 lei, sume ce nu acoperă în întregime primele cuvenite reclamanților. Suma plătită în luna aprilie acoperă prima de Paști (407 lei) și o parte din prima pentru ziua feroviarului (100 lei) așa cum susțin pârâtele.
În anul 2008 reclamanții trebuiau să beneficieze de primele de Paște, de C și de Ziua, fiecare în cuantum de câte un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, respectiv câte 500 lei fiecare (cuantum ce rezultă din anexa la contractul colectiv de muncă).
Pârâtele au făcut dovada cu state de plată că au plătit în luna aprilie suma de 500 lei și în luna decembrie 540 lei, sume ce nu acoperă în întregime primele cuvenite reclamanților. Suma plătită în luna aprilie acoperă doar prima de Paști (500 lei) așa cum recunosc și pârâtele.
Ca urmare prima de ziua feroviarului nu a fost plătită decât parțial în anul 2007 (100 lei în loc de 407 lei) și nu a fost plătită deloc în anul 2006 în cuantum de un salariu de bază la nivelul clasei I de salarizare, respectiv 310 lei, iar în anul 2008, pârâtele făcându-se vinovate de încălcarea prevederilor contractului colectiv de muncă, precum și prevederile art. 40 alin 2 lit. c din codul muncii potrivit cărora "angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă".
De asemenea au încălcat și prevederile art. 156 din codul muncii potrivit cărora "salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor", salariul cuprinzând salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri așa cum prevede art. 155 din codul muncii.
In acest fel, au produs reclamanților un prejudiciu material constând in contravaloarea ajutorului material de ziua feroviarului pentru anii: 2006 suma de 310 lei, 2007 diferența de 307 lei și integral pentru 2008 suma de 500 lei.
Având în vedere prevederile art. 269 din codul muncii potrivit cărora " ngajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul" instanța a obligat pârâtele să acopere prejudiciul produs reclamanților prin neacordarea ajutorului material de Ziua pe anii 2006 - 2008 și parțial 2007.
Potrivit art. art. 236 alin. 4 codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, astfel că pârâta avea obligația să respecte drepturile reglementate cu caracter minimal în dispozițiile mai sus enunțate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Compania Națională de Ferate "CFR"SA B criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat recurenta că obligația angajatorului de a achita drepturile pretinse de reclamantă era și este condiționată de încadrarea în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat, fondul alocat drepturilor salariale fiind limitat, deoarece prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar, aprobată cu modificări prin Legea nr.59/2002, cu completările ulterioare, s-au stabilit măsuri pentru nerespectarea obiectivelor stabilite agenților economici monitorizați, privind fondul de salarii și numărul mediu de personal.
A mai arătat recurenta că, Compania Națională de Ferate "CFR" SA a fost agent economic monitorizat în sensul prevederilor din OUG nr.79/2001, în vigoare și în perioada anilor 2006-2008, fiind companie națională la care statul este acționar majoritar.
În conformitate cu prevederile art.11 alin.(3) din OUG nr.79/2001 - lista cuprinzând agenții economici se stabilește prin hotărâre a Guvernului, cu consultarea comisiilor de dialog social constituite". Astfel au fost emise mai multe hotărâri de guvern care cuprindeau listele agenților economici monitorizați, CNCF "CFR" SA fiind monitorizată încă de la început și este în continuare în lista cuprinzând operatorii economici care se încadrează în prevederile arft.11 alin.(3) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare și alte dispoziții cu caracter financiar, aprobată prin HG nr.134/2007.
Prin HG nr.142/2005 și HG nr.50/2006 s-a prevăzut pentru agenții economici monitorizați fondul de salarii și numărul mediu de personal, precum și reducerile efective de personal, defalcate pe trimestre, la nivelul fiecărui minister și autoritate publică centrală. trimestriale referitoare la fondul de salarii și la numărul mediu de personal reprezintă limite maxime, iar valorile referitoare la reducerea efectivă de personal reprezintă limite minime.
În același scop s-a prevăzut că drepturile salariale ocazionale prevăzute în contractele colective de muncă, sau după caz, în contractele individuale de muncă, încheiate la nivelul agenților economici monitorizați, reprezentând prima de vacanță, prima acordată cu ocazia sărbătorilor de Paști, prima acordată cu ocazia zilei festive a unităților și altele de această natură, denumite bonusuri, se vor plăti astfel încât, cumulat de la începutul fiecărui an, să reprezinte pe primele trimestre ale anilor respectivi cel mult 65% și, respectiv, cel mult 35 %, în trimestrul IV, din suma anuală corespunzătoare bonusurilor cuprinse în fondul de salarii aprobate. Totodată pentru a exista garanția că nu va fi depășit fondul de salarii s-a stabilit că în fiecare trimestru agenții economici monitorizați vor reține din fondul de salarii o sumă reprezentând 4 % din fondul de salarii aferent trimestrului respectiv, care se va utiliza numai cu avizul ministerului, sau, după caz, al conducătorului autorității publice centrale.
A mai arătat recurenta că suma acordată salariaților de la CNCF "CFR" SA pe anul 2006, este de 2,9 ori mai mare decât cea la care aveau dreptul, iar în anii următori au fost de asemenea acordate ajutoare salariaților în sume mai mari decât prevederile contractului colectiv de muncă.
D e asemenea obligația asumată de angajator nu mai este susceptibilă de executare intervenind o cauză care a modificat împrejurările care au fost avute în vedere la încheierea CCM.
Având în vedere fondul limitat de salarii CFR SA a fost în imposibilitate de a acorda ajutoare, altele decât cele sus menționate și care au fost efectiv plătite salariaților.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor de recurs precum și în raport de prevederile art. 3041Cod pr. civilă se constată că este fondat pentru următoarele considerente;
Instanța de fond a obligat pârâtele la plata ajutorului material cuvenit fiecărui membru de sindicat pentru ziua feroviarului, aferente anilor 2006-2008, mai puțin suma de 100 lei pentru anul 2007.
La data de 07.10.2009 reprezentantul salariaților membri de sindicat, Sindicală Feroviară C, a făcut o precizare de acțiune în care arăta concret sumele ce trebuiau acordate fiecărui salariat pentru fiecare an în parte.
Instanța de fond nu a ținut cont de aceste precizări, și nici nu a motivat în concret de ce nu a acordat în concret sumele respective.
Pe de altă parte prevederea din CCM este în sensul acordării unui ajutor material și nu al unuia bănesc, fapt neanalizat de către instanța de fond.
De asemenea prin cererea de recurs, ca de altfel și prin întâmpinarea formulată, Compania Națională de Ferate CFR SA a arătat că pe parcursul anilor a acordat salariaților ajutoare care depășesc suma stabilită prin CCM, apărare neanalizată de către instanța de fond.
În aceste condiții se impune verificarea susținerilor respective, verificare care nu se poate face decât printr-o expertiză contabilă.
De asemenea instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Sucursalei Regionale CF.C, reținând că aceasta are calitatea de angajator, în condițiile în care nu există o dovadă în acest sens la dosar.
Aceasta cu atât mai mult cu cât drepturile solicitate derivă din contractul colectiv de muncă, contract semnat doar de pârâta Compania Națională de Ferate CFR SA.
Este motivul pentru care în baza art.304 pct. 9, și art. 312 pct. 3 Cod pr. civilă se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, urmând ca în rejudecare instanța să pună în discuția părților efectuarea unei expertize de specialitate pentru verificarea celor susținute de către recurentă.
De asemenea instanța va dispune administrarea de probe și cu privire la calitatea procesuală pasivă a recurentelor, și va avea în vedere și susținerile acestora cu privire la prevederile bugetare aferente fondurilor de salarii ale pârâtelor, stabilind dacă lipsa prevederilor bugetare nu exclude culpa acestora cu privire la o eventuală nerespectare a CCM.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA B, împotriva sentinței civile nr.2911/07.10.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE " CFR " SA PRIN SUCURSALA REGIONALĂ DE FERATE C și intimata reclamantă SINDICALĂ C PENTRU
Casează sentința civilă și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2010.
PREȘEDINTE: Ioana Moțățăianu - - | JUDECĂTOR 2: Camelia Șelea - - | JUDECĂTOR 3: Marin Panduru - - |
Grefier, - - |
18.02.2010
Red.jud.-
3 ex/AS
Președinte:Ioana MoțățăianuJudecători:Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea, Marin Panduru
