Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1193/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1193
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și B cu sediul în mun. B, Sector 1,--30, împotriva sentinței nr. 756 din 09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului-recurent, pârâții-intimați Inspectoratul Școlar Județean B, Școala cu clasele I-VII nr. 10 B, Consiliul Local B și reclamanții-intimați -,.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată a lăsat cauza în pronunțare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani, reclamanții -, și, prin Sindicatul învățământului preuniversitar B, au chemat în judecată pârâții Ministerul educației, cercetării și tineretului, Inspectoratul școlar județean B, Consiliul local B și Școala cu clasele I - VIII nr. 10 B, solicitând obligarea acestora atât la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale decurgând din aplicarea salariului minim brut pe țară stabilit prin art. 40 din Contractul colectiv de muncă la nivel național nr. 2895/29.11.2006 (la care urmează să se facă referire ca fiind ), cât și la plata de daune interese pentru întârzierea achitării acestor drepturi, reprezentând actualizarea sumelor în funcție de indicii de inflație, precum și a dobânzii legale aferente, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au precizat că potrivit art. 40 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, începând cu 1 ianuarie 2007, salariul minim brut negociat pentru un program complet de lucru este de 440 lei, fiind prevăzuți și coeficienții de ierarhizare ce urmau a fi aplicați fiecărei categorii de salariați în raport cu nivelul studiilor avute pentru funcția deținută.
Or, conform art. 3 alin. 1 lit. a, contractul la nivel național este aplicabil salariaților din toate unitățile din țară indiferent de forma de capital social, cu atât mai mult cu cât Ministerul educației, cercetării și inovării este parte semnatară a contractului. Cu toate acestea, clauzele contractului unic nu au fost aplicate. S-a mai arătat că prin neplata la timp a diferențelor salariale au fost prejudiciați pe de o parte, prin acțiunea de devalorizare a inflației, iar pe de altă parte prin lipsirea de folosință a banilor.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 28 alin. 2 din Legea sindicatelor, art. 40 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național încheiat la 29 noiembrie 2006 și dispozițiile art. 161 alin. 4 din Codul muncii.
Pârâtul Ministerul educației, cercetării și tineretului a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată conform art. 133 alin. 1 Cod procedură civilă și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivând că nu are calitatea de angajator a reclamanților. Pe fondul cauzei, a considerat că prevederile art. 3 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național sunt în acord cu dispozițiile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit cărora prin contractele colective nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale. Din acest motiv, salariul de bază minim brut negociat stabilit pentru anul 2007 prin contractul unic la 440 lei, ar fi utilizabil doar ca bază a salariului personalului contractual care își negociază drepturile salariale, nu și pentru salariații din sectorul bugetar. De altfel, în sectorul bugetar, pentru anul 2007 salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată a fost stabilit prin nr.HG 1825/2006 la nivelul de 390 lei lunar.
Prin sentința civilă nr. 756 din 9 iunie 2009, Tribunalul Botoșaniar espins excepția nulității cererii invocată de pârâtul Ministerul educației, cercetării și inovării B și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a aceluiași pârât. A admis în parte acțiunea reclamanților, obligând pârâții Consiliul local B și Școala cu clasele I - VIII nr. 10 B să plătească reclamanților diferența de drepturi salariale dintre salariul de bază brut de 528 lei și salariul de bază brut efectiv acordat, pentru perioada 1.01.2007 - 1.04.2008. A obligat pârâții Consiliul local B și Școala cu clasele I - VIII nr. 10 B să plătească reclamanților actualizarea acestor sume în raport de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective, cât și dobânda legală prevăzută de nr.OG 9/2000, până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că excepțiile invocate în cauză, respectiv nulitatea cererii de chemare în judecată și lipsa calității procesuale pasive a Ministerului educației, cercetării și inovării, nu sunt date, deoarece această instituție are atribuții în procedura de finanțare a învățământului, iar reclamanții au semnat cererea de chemare în judecată la termenul din 12 mai 2009, prin apărătorul ales.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996 privind contractele colective, clauzele Contractului colectiv de muncă unic la nivel național își produc efectele pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară. Prin urmare, acestea sunt aplicabile inclusiv salariaților din sectorul bugetar. Această concluzie este confirmată de altfel și de dispozițiile art. 12 alin. 1 teza 1 din aceeași lege care permite în mod expres personalului din sectorul bugetar încheierea de contracte colective la nivelele inferioare.
Deși, într-adevăr, în continuare, la teza a II-a, se menționează că prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, această regulă nu se aplică și în cazul pârâtului Ministerul educației, cercetării și inovării întrucât acesta se află într-o situație de excepție, negociind și semnând Contractul colectiv de muncă unic la nivel național (anexa 7 la contract).
Practic, prin semnarea contractului unic, Ministerul educației, cercetării și inovării a concretizat art. 95 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, care nu exclude aplicarea Contractului colectiv de muncă, unic la nivel național ci, dimpotrivă, dispune că "personalul didactic de la toate nivelurile învățământului are drepturi și obligații care decurg din prevederile contractului colectiv de muncă". De altfel, nu în ultimul rând, cu privire la pretenția dedusă judecății, reprezentantul reclamanților Sindicatul învățământului preuniversitar Bas esizat și Consiliul național pentru combaterea discriminării. Acesta, prin Hotărârea nr. 168/16.04.2007 - a stabilit că faptele prezentate în petiție, cu privire la instituirea unui salariu minim brut pentru personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic în cuantum inferior față de salariul minim brut pe țară stabilit prin Contractul colectiv de muncă, unic la nivel național pentru anii 2007 - 2010 pentru alte categorii de salariați, reprezintă un tratament diferențiat. Totodată, s-a recomandat Ministerului educației, cercetării și inovării să elimine tratamentul diferențiat aplicat personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic cu privire la cuantumul salariului minim brut, având în vedere prevederile legale în vigoare.
În concluzie, tribunalul a constatat că reclamanților le sunt aplicabile prevederile Contractului colectiv de muncă, unic la nivel național.
Or, conform art. 40 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă, unic la nivel național nr. 2895/21 din 29 decembrie 2006, valabil pentru anii 2007 - 2010 "salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie este de 440 lei începând cu 1 ianuarie 2007". 1 al acestui articol prevede și coeficienții minimi de ierarhizare pe categorii de salariați în raport de nivelul studiilor pentru funcția deținută astfel:
a) muncitori:
1. necalificați = 0,7,
2. calificați = 1,2;
b) personal administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este:
1. liceală = 1,2,
2. postliceală = 1,25;
Prin urmare, conform art. 40 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă, unic la nivel național susmenționat, reclamanții ar fi trebuit să aibă un salariu de bază brut de cel puțin 528 lei (440 x 1,2). Din adresa nr. 102 din 13 februarie 2009, pârâtei Școala cu clasele I - VIII nr. 10 B, rezultă că reclamanții au avut la data de 1.01.2007 un salariu de bază brut de 451 lei și că la datele de 1.04.2007, 1.10.2007, 1.01.2008, 1.04.2008 și 1.10.2008 acesta a fost majorat.
Așadar, întrucât din adresa depusă la dosar de unitatea școlară, rezultă că reclamanților li s-a acordat salariul de bază brut mai mic decât cel prevăzut de Contractul colectiv de muncă, unic la nivel național, tribunalul a admis acțiunea acestora, însă numai până la data la care salariile de bază brute au devenit mai mari decât minimul prevăzut de art. 40 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă, unic la nivel național, respectiv 1.04.2008.
Pentru a se asigura îndeplinirea exactă a obligației de plată a diferențelor salariale cuvenite, avându-se în vedere deprecierea monedei naționale prin inflație, instanța de fond a admis și cererea de actualizare a diferențelor de salariu rezultate în raport cu indicii de inflație, de la data scadenței până la data plății efective.
Întrucât prin întârzierea plății acestor sume, aceștia au fost lipsiți de folosința banilor, tribunalul în baza art. 161 alin. 4 coroborat cu art. 295 alin. 1 Codul muncii și art. 1088 Cod civil, a obligat pârâții și la plata dobânzii legale prevăzută de nr.OG 9/2000 aplicată la suma datorată, începând cu data punerii în întârziere, respectiv 25 martie 2009, până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul educației, cercetării și inovării B criticând-o pentru nelegalitate. Prin cererea de recurs, pârâtul a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, în condițiile în care nu există raporturi de muncă între acest pârât și reclamanți, neavând obligații în ceea ce privește plata salariilor acestora. Pârâtul a invocat și nelegala soluționare a fondului cauzei, susținând că prin contractele colective de muncă nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin lege, în temeiul art. 12 al. 1 din Legea nr. 130/1996, clauzele contractuale invocate de reclamanți neavând aplicabilitate cu privire la salariul acestora. Salariul reclamanților este stabilit conform dispozițiilor Legii nr. 128/1997, salariul minim pentru anul 2007 în sectorul bugetar fiind cel stabilit de HG nr. 1825/2006, de 390 lei lunar.
Analizând recursul pârâtului, ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța îl constată ca fiind neîntemeiat.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului Ministerul educației, cercetării și inovării B în mod corect a apreciat prima instanță că această instituție justifică calitatea procesuală pasivă. Potrivit dispozițiilor nr.HG 538/2001, ministerul pârât are atribuții în ceea ce privește finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, fiind astfel necesară desfășurarea procedurii judiciare în contradictoriu și cu acesta pentru opozabilitatea hotărârii.
Pe fondul cauzei, se reține că acțiunea reclamanților privind plata unor drepturi salariale a fost întemeiată pe art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul muncii, solidarității sociale și familiei cu nr. 2895/29.XI.2006, dispoziție prin care se stabilesc coeficienții minimi de ierarhizare care se aplică la salariul minim negociat pe unitate, având în vedere încadrarea, calificarea și condiția de pregătire profesională a salariaților, precum și standardele ocupaționale corespunzătoare ocupației respective. Trebuie reținut faptul că reclamanții fac parte din categoria personalului nedidactic din învățământ. Personalul didactic și didactic auxiliar este retribuit conform Legii nr. 128/1997, modificată prin nr.OG 11/2007, aprobată prin Legea nr. 220/2007, iar în cazul personalului nedidactic din învățământ salarizarea se face conform nr.OG 10/2007, aprobată prin Legea nr. 231/2007. Conform dispozițiilor art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, în situația instituțiilor bugetare, prin contracte colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale.
Legea nu stabilește în mod expres toate clauzele pe care trebuie să le cuprindă contractele colective la diferite niveluri, deci inclusiv cel la nivel național. Există din acest punct de vedere principiul libertății depline a părților privind stabilirea conținutului contractului de care îl încheie, singurele limite fiind cele prevăzute la art. 238 din Codul muncii și art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind clauzele interzise.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la respectarea clauzelor contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național, salariul calculat în conformitate cu dispozițiile art. 40 din Contractul colectiv de muncă la nivel național nr. 2895/29.11.2006, intrat în vigoare la 01.01.2007, fiind superior celui calculat și plătit pentru activitatea desfășurată în calitate de personal nedidactic în cadrul Școlii cu clasele I - VIII nr. 10
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 4 din Legea nr. 130/1996, la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal, fără a se distinge dacă aceștia provin din sectorul particular sau din instituții publice. Acest act normativ trebuie interpretat și prin raportare la prevederile Legii nr. 53/2003, potrivit cărora contractul colectiv de muncă unic la nivel național produce efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării și de afilierea lor la organizații sindicale. Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 130/1996, părțile semnatare au obligația de a preciza în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și de ramură de activitate unitățile în cadrul cărora se aplică clauzele negociate. Or, în Anexa 7 Contractului colectiv de muncă, sindicatul ce reprezintă interesele reclamanților figurează ca parte semnatară, iar la Anexa 4 la punctul 27 figurează ramura de învățământ între cele pentru care se vor încheia contracte colective de muncă. De asemenea, Ministerul Educației și Învățământului este semnatar al Contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010.
În cuprinsul Legii nr. 128/1997 și OUG nr. 24/2000 nu există prevederi exprese privind cuantumul salariului minim de bază brut garantat în plată la nivelul ramurii învățământ, încât trebuie apreciat că nu sunt incidente în cauză dispoziții legale cu caracter obligatoriu de natură a atrage aplicabilitatea dispozițiilor din art. 12 din Legea nr. 130/1996. Această interpretare este în acord cu clauzele Convenției internaționale privind promovarea negocierilor colective, nr. 154 din 1981, ratificată de România prin legea nr. 112 din 9 noiembrie 1992, publicată în Monitorul Oficial nr. 302 din 25 noiembrie 1992. Potrivit dispozițiilor art. 5 din această convenție, statele semnatare "trebuie să ia măsuriadaptate circumstanțelor naționale, în vederea promovării negocierii colective", la art. 8 menționându-se că "măsurile luate în vederea promovării negocierii colectivenu vor putea fi concepute și aplicate de o manieră care să împiedice libertatea negocierii colective".
efectului benefic sau favorabil salariaților, indiferent de locul de muncă ocupat sau sursa de finanțare din care este asigurată salarizarea, nu poate fi apreciată decât ca o măsură de natură a împiedica negocierea colectivă, lipsirea de efecte a contractului colectiv de muncă fiind de natură a submina încrederea lucrătorilor în negocierile colective libere și voluntare. Aplicarea rezultatelor acestor negocieri, negocieri la care participă reprezentanții ministerelor și ale organizațiilor sindicale, doar unei părți dintre lucrători, deși în cuprinsul contractului colectiv se stipulează aplicabilitatea generală a acestuia, nu poate fi considerată în acord cu dispozițiile convenției citate anterior, instanțele având obligația de a face, în aceste cazuri, aplicarea dispozițiilor art. 20 al. 2 din Constituție, privind aplicarea directă și prioritară a clauzelor convenției internaționale.
Față de aceste considerente, constatând ca neîntemeiate susținerile din recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și împotriva sentinței nr. 756 din 9 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, instanța îl va respinge ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul educației, cercetării și inovării B, cu sediul în municipiul B, str. -. -, nr. 28-30, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 756 din 9 iunie 2009 Tribunalului Botoșani - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
2 ex. /06.11.2009
Președinte:Ciută EugeniaJudecători:Ciută Eugenia, Maierean Ana, Timofte Cristina
