Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 1195/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1195
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Curtea de Conturi a României B cu sediul în mun. B, Sector 1,--24, împotriva sentinței nr.899 din 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr- -.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtei-recurente Curtea de Conturi a României B, reprezentantul chematului în garanție Ministerul Finanțelor Publice B și reclamanții intimați, C,
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța, constatând recursul în stare de judecată a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani la data de 7 mai 2009 reclamanții, -, C, au chemat în judecată pârâta Curtea de Conturi a României solicitând ca prin hotărâre să fie obligată la plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre indemnizațiile brute lunare cuvenite în baza OUG nr. 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiar din cadrul Curții de conturi și indemnizațiile efectiv achitate în perioada 1 aprilie 2008 - 30 aprilie 2009 și în continuare astfel:
-pentru perioada 1 aprilie 2008 - 30 septembrie 2008 la valoarea de referință sectorială corectată de 411, 64 lei conform OG 10/2008,
- pentru perioada 1 octombrie 2008 - 30 aprilie 2009 și în continuare la valoarea de referință sectorială corectată de 434,32 lei conform OG 10/2008.
Totodată au solicitat plata diferențelor calculate între premiul anual cuvenit conform prevederilor legale și premiul anual efectiv acordat pentru anul 2008 și în continuare și actualizarea cu indicii de inflație a diferențelor salariale cuvenite până la executarea hotărârii judecătorești și corectarea încadrărilor salariale și înscrierea în carnetele de muncă a diferențelor salariale rezultate aferente perioadelor menționate.
În motivare au arătat că și-au desfășurat activitatea la Curtea de Conturi a României în funcția de controlori financiari în perioada 1 ianuarie 2002 și până în prezent fiind salariați potrivit OUG 160/2000 aprobată prin Legea 711/2001.
Salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi se face conform art. 1 din acest act normativ printr-o indemnizație lunară prevăzută de anexa la OUG nr. 160 /2000.
Potrivit art. 2 alineatul 1 din acest act normativ baza de calcul a indemnizației o constituie valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexă, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
Au mai susținut reclamanții că, drepturile solicitate sunt prevăzute de legea specială de salarizare a controlorilor financiari și recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, respectiv sentința civilă 573 din 4 octombrie 2004, decizia 62 din 18 ianuarie 2007 Curții de Apel Suceava, sentința civilă nr. 1230 din 17 septembrie 2008 Tribunalului Botoșani irevocabilă prin decizia din 12 martie 2009 Curții de Apel Suceava, că indemnizațiile le-au fost diminuate în condițiile în care OUG 160 /2000 aprobată prin Lege 711 /2001 menține aceleași drepturi salariale în continuare.
Astfel, la 31 martie 2008, urmare a punerii în aplicare a sentințelor invocate, situația încadrărilor salariale corespunde prevederilor legilor speciale de salarizare.
Ulterior acestor hotărâri judecătorești, respectiv în perioadele 1 aprilie 2008 - 30 septembrie 2008 și 1 octombrie 2008 -31.12.2009 prin apariția OG 14/2008 s-a stabilit în anexă o valoare de referință sectorială mai mică decât cea prevăzută de legea specială de salarizare.
Dispozițiile din anexele la OG nr. 14/2008 stabilesc în mod discriminatoriu și neconstituțional prin încălcarea art. 2 din OUG 160/2000 și articolului 16 alin. 1 din Constituția României o valoare de referință sectorială care diminuează indemnizațiile brute ale reclamanților.
Aceste prevederi încalcă dispozițiile art. 2 alin. 1 din OUG 160/2000, articol care nu a fost abrogat prin nici un alt act normativ și prin care se dispune corectarea periodică a valorii de referință sectorială în condițiile stabilite de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință pentru funcțiile de demnitate publică, iar corecția acestei valori s-a realizat pentru funcțiile de demnitate publică prin OG nr. 10/2008.
În afara prevederilor legale privind determinarea și corecția valorii de referință pentru funcțiile de demnitate publică ( OG 10/2008) nu se mai impunea un alt act normativ care să reglementeze creșteri salariale pentru controlorii financiari, cât timp dispozițiile art. 2 din OUG 160/2000 privind mecanismul de actualizare la inflație a indemnizației sunt în vigoare.
Totodată, premiul anual a fost diminuat ca urmare a diminuării indemnizației brute lunare a controlorilor financiari, invocându-se în acest sens art. 11 alin. 1 din Legea 50/1995 în baza căruia s-a determinat indemnizația din luna decembrie 2008.
În drept, reclamanții au invocat art. 1 și 2 din OUG 160/2000, art. 11 din Legea 50/1995, art. 1, 3 din OG 10/2008, art. 164, 166, 248 alineatele 2 și 3, 269, 281 - 291 din Codul Muncii.
Prin întâmpinarea formulată pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice pentru ca, în eventualitatea în care se admite cererea de chemare în judecată, acesta să asigure fondurile necesare pentru plata sumelor solicitate în cauza de față, invocând art. 1 alin. 1 din Legea 500 /2002.
Prin sentința civilă nr.899 din 26.06.2009 a Tribunalului Botoșani - Secția civilă - s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanți și a fost obligată pârâta Curtea de Conturi a României să le plătească diferențele dintre indemnizațiile brute lunare cuvenite în baza art. 2 alin. 1 din OUG nr. 160/2000 și indemnizațiile efectiv plătite după cum urmează:
- pentru perioada 01.04.2008 -30.09.2008, la valoare de referință sectorială corectată, de 411,33 lei,
- pentru perioada 01.10.2008 -26.06.2009 la valoarea de referință sectorială corectată, de 433,95 lei.
Aceiași pârâtă a fost obligată să plătească reclamanților diferența de premiu anual pentru anul 2008 rezultată în urma recalculării salariilor conform prevederilor susmenționate.
A fost obligată pârâta Curtea de Conturi a României să plătească actualizarea în funcție de indicii de inflație a sumelor prevăzute prin prezenta sentință, calculată de la data scadenței fiecărei sume în parte și până la data plății lor efective și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
S-a respins, ca prematur, capătul de cerere privind acordarea diferențelor de drepturi salariale în continuare.
S-a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice formulată de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Drepturile salariale cuvenite reclamanților sunt cele prevăzute de OUG nr.160/2000 privind salarizarea controlorilor din cadrul Curții de Conturi, aprobată prin Legea nr.711/2001.
Potrivit art. 2 alin.1 din OUG nr. 160/2000 "valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexă, constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a controlorilor financiari, corectată periodic în raport cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică".
Pârâta Curtea de Conturi a României a susținut că această dispoziție normativă ar fi inaplicabilă prin intervenirea prevederilor nr.OG 14/2008 aprobată prin Legea nr. 237/2008.
Această apărare nu a fost reținută întrucât în cauză nu poate fi vorba despre o abrogare, Legea nr.237/2008 neprevăzând abrogarea vreunui text din OUG nr.160/2000.
Nu se poate considera nici că dispozițiile OUG nr. 160 /2000 ar fi inaplicabile deoarece abrogarea ar fi implicită, întrucât cele două texte normative nu sunt incompatibile.
În plus, așa cum în mod corect au arătat reclamanții, conform art.65 alin.3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă "Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziții nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementare generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres".
Ori, OUG nr.160/2000 aprobată prin Legea nr.711/2001 este legea specială de salarizare a controlorilor financiari, astfel încât aceasta nu putea fi abrogată implicit de reglementările privind creșterile salariale anuale reprezentate de Legea nr.237/2008.
Rezultă, așadar, că dispozițiile art. 2 alin.1 din OUG nr.160/2000 erau în vigoare în perioada din petit, așa încât se impuneau cu putere de lege tuturor destinatarilor normei, inclusiv pârâtei Curtea de Conturi.
În ceea ce privește apărarea aceleiași pârâte în sensul inexistenței pentru perioada 01.04.2008 - 30.04.2009 a unei valori de referință sectorială "prevăzută de lege" pentru funcțiile de demnitate publică, tribunalul va reține că potrivit art. 5 din Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, salariile de bază în sectorul bugetar se stabilesc pe baza următoarelor elemente:
valoarea de referință universală;
1. indicatorii de prioritate intersectorială, exprimați în procente, diferențiați pe domenii de activitate;
2. valori de referință sectoriale, exprimate în lei, rezultate din înmulțirea valorii de referință universală cu indicatorii de prioritate intersectorială;
3. grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază, pentru funcțiile fiecărui sector de activitate.
Or, acest text de lege era în vigoare în perioada din acțiune - cum este și în prezent, de altfel - astfel încât faptul că în OG nr.10/2007 și OG 10/2008 creșterile indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică s-au realizat prin indicarea directă a indemnizațiilor majorate și nu prin raportarea la elementele prevăzute de lege pe baza cărora se stabilesc acestea (respectiv valoare de referință sectorială și coeficienți de multiplicare) nu poate fi imputabil reclamanților.
În consecință, tribunalul a constatat că la stabilirea indemnizațiilor lunare ale reclamanților pentru perioada 01.04.2008 -30.04.2009 nu au fost respectate dispozițiile în vigoare ale art.2 alin.1 din OUG nr.160/2000 aprobată prin Legea nr.711/2001, așa încât nu se pune în cauză problema depășirii de către instanță a atribuțiilor puterii judecătorești și a imixtiunii în activitatea legiuitorului.
Drept urmare, în baza prevederilor legale anterior menționate, acțiunea reclamanților a fost admisă, însă în parte, ca urmare a corecțiilor valorilor de referință sectoriale indicate în petit prin păstrarea modalității lor de determinare (prin raportarea indemnizațiilor pentru funcțiile de demnitate publică prevăzute de OG nr.3/2006 și OG nr.10/2007 și nr.OG 10/2008 la coeficienții de multiplicare prevăzuți în anexa a - II-a a Legii nr.154/1998).
Întrucât, conform art.11 alin.1 din Legea nr.50/1995, reclamanții "beneficiază la sfârșitul anului calendaristic de un premiu corespunzător salariului de bază realizat în ultima lună din anul pentru care se acordă premiul", a fost admisă și cererea acestora de obligare a pârâtei la plata actualizată a diferenței de premiu anual pentru anul 2008, rezultat în urma recalculării salariilor pe baza valorilor de referință sectorială stabilite în prezenta sentință.
Ca urmare a admiterii pretențiilor salariale ale reclamanților, în baza art.1 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă, pârâta a fost obligată la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă ale acestora.
În ce privește cererea pârâtei de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice aceasta a fost respinsă motivat de faptul că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60 Cod procedură civilă prevăzute de lege pentru posibilitatea chemării în garanție a unei alte persoane. Între Ministerul Finanțelor Publice și Curtea de Conturi nu există un raport în baza căruia să fie instituită vreo obligație de garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru situația în care pârâta ar cădea în pretenții.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, întemeiat pe dispozițiile art. 304 alin.1 pct.9 și art. 3041Cod procedură civilă, solicitând, în principal, admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca netemeinică și nelegală, sau în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice cu obligarea acestuia la asigurarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale.
În dezvoltarea motivelor de recurs au fost evocate dispozițiile Legii nr.500/2002 care reglementează atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor, în raport de care greșit instanța respins cererea de chemare în garanție a acestuia.
Pe fondul cauzei s-a susținut că actul normativ cadru în baza căruia sunt stabilite drepturile salariale ale auditorilor publici din cadrul Curții de Conturi este OUG 160/2000 aprobată prin Legea nr.711/2001 și nu Legea nr.188/1999 care reglementează salarizarea funcționarilor publici, reclamanții nefăcând parte din această categorie de personal.
Creșterile salariale solicitate de reclamanți se cuvin persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică și chiar dacă OUG 160/2000 stabilește în art.3 că reclamanții beneficiază pentru activitatea depusă de o indemnizație lunară, acest fapt nu transformă funcțiile pe care le ocupă în funcții de demnitate publică.
În anul 2008, drepturile salariale ale reclamanților au fost reglementate de OG 14/2008 aprobată prin Legea 237/2008, care în art.2 prevede că valoarea de referință sectorială prevăzută pentru funcțiile de controlori financiari se majorează în 2 etape:
a) cu 2% începând cu 1 aprilie 2008, față de nivelul lunii martie 2008;
b)-cu 2,12% începând cu 1 octombrie 2008 față de nivelul lunii septembrie 2008, instanța de fond reținând greșit că valoarea de referință sectorială menționată în anexele la acest act normativ este mai mică decât cea menționată în anexa 1 a OUG 160/2000, omițându-se că în anul 2004 a fost adoptată Legea 348 privind denominarea monedei naționale.
Aceleași dispoziții legale sunt aplicabile și pentru anul 2009, conform art.1 lit. c din OUG 1/2009 și art.1 lit. g din OUG 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar.
În consecință, instanțele judecătorești nu au competența de a crea dispoziții legale ci de a aplica legea sens în care a statuat Curtea Constituțională prin deciziile 818 - 821 din 3 iulie 2008 și 1325/2008.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele:
În perioada pentru care se solicită drepturile salariale menționate în acțiune, reclamanții au avut calitatea de salariați ai Curții de Conturi în funcția de controlori financiari, actul normativ care reglementează salarizarea acestora fiind OUG 160/2000 aprobată prin Legea 711/2001 care, în art.2 alin.1 stabilește că valoarea de referință sectorială și coeficientul de multiplicare constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizațiilor lunare a controlorilor financiari, corectată periodic cu evoluția prețurilor de consum în condițiile stabilite de lege pentru determinarea și corecția valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publică.
Așadar indemnizațiile lunare ale controlorilor financiari sunt calculate pe baza valorii de referință sectorială pentru funcțiile de demnitate publică cu aplicarea coeficientului de multiplicare prevăzut de lege, corectate periodic în raport cu rata inflației.
Legea 237/2008 de aprobare a OUG 14/2008 invocată de recurent nu prevede abrogarea unor dispoziții ale reglementărilor anterioare vizând salarizarea acestei categorii de personal, respectiv ale legii speciale de salarizare a reclamanților, dispozițiile art.2 al.1 din OUG 160/2000 fiind în vigoare în perioada din acțiune, așa cum întemeiat a reținut și motivat pe larg prima instanță în considerentele hotărârii atacate, relevând în acest sens dispozițiile art.63 al.3 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.
În consecință susținerile potrivit cărora instanța și-a depășit atribuțiile, acordând drepturi salariale neprevăzute de lege, nu sunt fondate, în speță neavând incidență deciziile pronunțate de Curtea Constituțională invocate de pârâtă în cererea de recurs.
Mai mult prin OUG 1/2009 și OUG 31/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar, se fac referiri exprese la OUG 160/2000 privind salarizarea controlorilor financiari din cadrul Curții de Conturi astfel încât și celelalte susțineri ale recurentei privind salarizarea acestei categorii de personal în anul 2008 - 2009 nu pot fi primite.
Cât privește critica adusă modului de soluționare a cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice și aceasta se constată a fi neîntemeiată deoarece, pe de o parte, reclamanții nu se află în raporturi de serviciu cu acest minister, care nu are calitatea de angajator și nici ordonator de credite, iar pe de altă parte, recurenta nu a dovedit existența unui raport care să instituie o obligație de garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Față de cele reținute, recursul găsindu-se nefondat, va fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art.312 al.1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Conturi a României B cu sediul în mun. B, Sector 1,--24, împotriva sentinței nr.899 din 26 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr- -, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Tehnored.
Ex.2/13.11.2009
Președinte:Ciută EugeniaJudecători:Ciută Eugenia, Maierean Ana, Timofte Cristina
