Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 123/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 123
Ședința publică de la 17 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Sindicală G I - în numele și pentru membrii de sindicat, G, - și împotriva sentinței civile nr. 1609 din 22.10.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind Consiliul Local al Comunei și Școala cu Clasele I-VIII.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenta Sindicală G I - în numele și pentru membrii de sindicat și consilierul juridic pentru intimata Școala cu Clasele I-VIII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că prin fax s-a depus la dosar într-un singur exemplar întâmpinare de către intimatul Consiliul Local al Comunei, necomunicată recurentei. S-a solicitat judecata în lipsă
Avocat pentru recurenta Sindicală G I - în numele și pentru membrii de sindicat arată că nu are de formulat alte cereri.
Consilierul juridic pentru intimata Școala cu Clasele I-VIII arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri
Avocat pentru recurenta Sindicală G I - în numele și pentru membrii de sindicat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Consilierul juridic pentru intimata Școala cu Clasele I-VIII solicită respingerea recursului pentru motivele indicate în întâmpinare.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași cu nr-, SINDICALĂ "G " I, în numele și pentru reclamanții, G, - și, a chemat în judecată pe pârâții CONSILIUL LOCAL și ȘCOALA CU CLASELE I-VIII solicitând obligarea acestora la calcularea și plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând primele de concediu de odihnă pentru perioada 2001-2007, sume ce urmează să fie actualizate în funcție de indicele de inflație la data plății și obligarea consiliului local la virarea fondurilor necesare achitării acestor drepturi.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că reclamanții fac parte din categoria personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic în cadrul unităților școlare pârâte, fiind îndreptățiți la plata primelor de concediu în temeiul dispozițiilor art. 59 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anul 2003 nr. 1116/010/30.01.2003, art. 59 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, art. 37 alin. 1 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anii 2003-2004.
Potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 1 pct. 15 din Legea nr. 128/1997 și art. 37 alin. 1 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anii 2003-2004, personalul didactic, didactic auxiliar și nedidactic trebuia să beneficieze, în perioada 2001-2007, de prima de concediu de odihnă, care trebuia acordată odată cu indemnizația de concediu.
Au fost invocate și dispozițiile art. 2 alin. 1 din OUG nr. 146/2007, prevederile art. 39 alin. 1 lit. d Codul muncii și art. 53 din Constituția României.
Prin întâmpinarea formulată în numele unității școlare pârâte, Inspectoratul Școlar al Județului Iai nvocat excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește drepturile bănești solicitate pentru perioada 2001-2005, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, întrucât actele normative ce reglementează salarizarea reclamanților nu prevăd acordarea unor prime de concediu.
S-a mai susținut că dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anii 2003-2004, în vigoare până la data de 31.12.2007, și ale Contractului de muncă la nivel județean prevedeau acordarea primelor de concediu doar din venituri proprii, ori unitățile de învățământ pârâte nu au realizat asemenea venituri.
La termenul de judecată din data de 22.10.2008, reprezentanta reclamanților a precizat că înțelege să își restrângă pretențiile, în sensul că solicită acordarea drepturilor bănești doar pentru perioada septembrie 2005-septembrie 2008.
Prin sentința civilă nr. 1609 din 22.10.2008, Tribunalului Iașia respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local, precum și acțiunea formulată de SINDICALĂ "G " I, în numele și pentru reclamanții, G, - și, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL și ȘCOALA CU CLASELE I-VIII.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Personalul din învățământ este salarizat în temeiul Legii nr.128/1997, act normativ care nu prevede obligația unităților de învățământ să acorde prime de concediu de odihnă.
S-a mai reținut că, potrivit contractelor colective de muncă invocate prin acțiune, personalul din învățământ beneficiază de prima de vacanță din venituri proprii, potrivit legii.
În cauză, nu s-au făcut dovezi din care să rezulte că unitatea de învățământ a realizat venituri proprii, prezenta cerere privind obligarea acesteia la plata primei de concediu fiind neîntemeiată.
S-a mai reținut că reclamanților nu le sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG 146/2007, prin care s-a aprobat plata primelor de concediu suspendate în perioada 2001-2006, întrucât acestea se aplică doar categoriilor de personal care beneficiază de prima de concediu în baza unor legi speciale.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs, în termen legal, SINDICALĂ "G " I, în numele membrilor de sindicat indicați în acțiune, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod proc. civilă:
Conform dispozițiilor art. 50 alin. 12 din Legea nr.128/1997, personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, astfel încât în mod eronat prima instanță a reținut că dreptul reclamanților la prima de concediu nu este prevăzut prin dispozițiile unei legi speciale.
S-a mai arătat că, avându-se în vedere caracterul obligatoriu al executării contractelor colective de muncă, reclamanții trebuiau să beneficieze de prima de vacanță prevăzută în contractele colective de muncă la nivel de ramură de învățământ.
Recurenta mai arată că prima de vacanță constituie un drept bănesc cuvenit membrilor de sindicat în temeiul contractului individual de muncă, contract încheiat cu respectarea clauzelor prevăzute în contractul colectiv de muncă aplicabil.
În recurs, s-au depus contractele colective de muncă ale căror clauze au fost invocate în cauză.
Prin întâmpinările formulate, Inspectoratul Școlar al Județului I, în numele unității școlare, și Consiliul Local au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurenți, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Legea nr. 128/1997 este o lege specială, în accepțiunea art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007, însă acest act normativ nu conferă personalului didactic, al cărui statut îl reglementează, calitatea de beneficiar al primei de concediu de odihnă, pentru a fi aplicabile dispozițiile OUG nr. 146/2007.
Prevederile art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, invocate de recurenți, nu recunosc personalului didactic dreptul la o primă de concediu de odihnă, ci dreptul de a beneficia de premii sau alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă.
Prin urmare, dreptul la prima de concediu nu este prevăzut prin lege specială, a cărei aplicare să fi fost suspendată prin legile bugetare anuale succesive și actele normative anuale de salarizare, în perioada 2001-2006, așa cum prevede art. 1 alin. 1 din OUG nr. 146/2007.
Dreptul personalului didactic la prima de concediu de odihnă a fost prevăzut în contractele colective de muncă unice la nivel de ramură de învățământ.
Conform dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. g din Contractele colective unice de muncă la nivel de ramură de învățământ pe anii 2003-2004 și 2007-2008, personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Aceleași prevederi se regăsesc și în art. 34 lit. g din Contractul colectiv de muncă la nivelul județului I- de învățământ, înregistrat la I la nr. 87/2004.
Nu s-a făcut dovada că intimata pârâtă Școala cu clasele I-VIII a realizat venituri proprii.
Este adevărat că, potrivit art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, iar potrivit dispozițiilor art. 243 Codul muncii, executarea clauzelor contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, însă dreptul la primă de concediu al personalului din învățământ a fost negociat, prin clauzele contractuale enunțate anterior, nu ca un drept pur și simplu, ci ca un drept afectat de condiția existenței unor venituri proprii ale unităților școlare. Acesta este și motivul pentru care clauzele contractelor colective de muncă la nivel de ramură de învățământ nici nu prevăd cuantumul în care se va acorda prima de concediu personalului din învățământ.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a reținut ca fiind neîntemeiată acțiunea formulată de către SINDICALĂ "G " I, în numele membrilor de sindicat recurenți, privind obligarea intimaților la plata primelor de concediu pentru perioada septembrie 2005-septembrie 2008.
Pentru aceste considerente, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 din Cod proc. civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Sindicatul Sindicală "Gh. " I, în numele membrilor de sindicat, împotriva sentinței civile nr. 1609/22.10.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored. /
Tribunalul Iași:,
26.02.2009
2 ex.-
Asupra recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 17 Februarie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
20 Februarie 2009
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Smaranda Pipernea, Nelida Cristina
