Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1304/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1304/2009
Ședința publică de la 10 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Vesa JUDECĂTOR 2: Carmen Fiț
- - - JUDECĂTOR 3: Victor Crețoiu
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de pârâta " " SRL D împotriva sentinței civile nr. 871/LM din 08.04.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă avocat pentru pârâta recurentă și reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar două declarații, autentificate la notar, date pe proprie răspundere de numitele și, care au lucrat în aceeași perioadă cu intimata la societatea recurentă.
Cauza s-a lăsat la a doua strigare pentru ca intimata să ia cunoștință de conținutul declarațiilor.
După reluarea cauzei, ambele părți declară că nu au chestiuni prealabile de discutat ori cereri de formulat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, desființarea în parte a sentinței pronunțate de instanța de fond și rejudecând cauza să se dispună respingerea capătului de cerere prin care s-a admis obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale în cuantum de 1147 lei, reprezentând orele suplimentare efectuate de către reclamantă. Reiterează în esență că aceste ore suplimentare nu au fost dovedite. Solicită a se avea în vedere declarațiile pe proprie răspundere depuse la dosar, ale altor doi angajați ai societății, din care rezultă că se lucrau 16 ore pe zi, urmate de 2 zile libere, orele suplimentare fiind achitate de administratorul societății, iar în lipsa acestuia de angajata. Referitor la cuantumul sumei la care au fost obligați, învederează că nu au cunoștință cum a ajuns instanța de fond la acea sumă de bani, nerezultând de niciunde cu cât se plăteau orele suplimentare și nici formula prin care s-a calculat cuantumul, împrejurare recunoscută chiar de intimată. Susține că efectiv nu se lucrau 16 ore pe zi, de multe ori barul închizându-se cu câteva ore mai devreme. Soluția instanței de fond conduce la o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei, întrucât banii pentru orele suplimentare i-au fost plătiți. Învederează că timp de 4 ani cât au lucrat nu au solicitat aceste ore suplimentare, fiind mulțumiți, această situație creându-se doar după ce li s-a solicitat să lucreze în altă locație pe perioada renovării barului.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului formulat de societatea pârâtă, susținerile acesteia fiind nefondate. Învederează instanței următoarele aspecte: cu privire la martora din dosar arată că este fosta cumnată a administratorului, referitor la statele de plată precizează că a semnat maxim 10 state de plată la 168 ore lucrate, iar în ceea ce privește zeturile de la casa de marcat depuse la dosar susține că sunt cele din ajunul crăciunului și paștelui când li se permitea să plece mai devreme. Față de declarația dată de, precizează că aceasta nu are contract de muncă la societatea pârâtă.
Cu cheltuieli de judecată, transportul la instanță.
În replică, reprezentanta pârâtei recurente precizează că statele de plată au fost semnate și depuse la ITM, reclamanta nefăcând la instanța de fond nicio înscriere în fals cu privire la acele state de plată
Instanța, având în vedere lucrările dosarului și concluziile expuse în dezbateri, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată la această instanță sub nr-, formulată și precizată (24,134), reclamanta a chemat în judecată pe SC SRL D cât și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ D (222) solicitând ca cea de-a doua pârâtă să anuleze înscrisurile din carnetul de muncă poziția 40 privind încetarea contractului individual de muncă în baza art.61 al.1 lit.a din Codul Muncii cu data de 01.07.2008 și să fie notată încetarea contractului de muncă cu aceeași dată dar în baza art.55 lit.b din Codul Muncii.
S-a mai solicitat de asemenea și anularea înscrierii actului adițional nr.3/07.02.2007 la contractul individual de muncă nr.6735/01.08.2004 și înscrierea acestui act adițional cu data de 11.11.2006, prin care s- modificat durata de muncă de la 4 la 8 ore pe zi.
Cât privește prima pârâtă, respectiv SC SRL D, s-a solicitat să fie obligată la plata unei despăgubiri egale cu salariul ce l-ar fi primit reclamanta pe perioada 01.07.2008 - 23.07.2008, respectiv suma de 291 lei, cât și contravaloarea orelor suplimentare în sumă de 5563 lei pentru perioada 11.11.2006 - 30.06.2008, conform cu salariile înscrise în carnetul de muncă. S-au mai solicitat și daune morale în sumă de 4.000 lei și plata cheltuielilor de judecată.
Față de decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă s-a solicitat atât prin acțiunea principală formulată cât și ulterior prin precizările de acțiune depuse să se constate nulitatea absolută a acestei decizii, nefiind îndeplinite cerințele prev.de art.263-268 din Codul Muncii. Cum aceste cerințe nu au fost respectate s-a solicitat constatarea nulității absolute a acesteia și astfel anularea deciziei.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că înscrierea din carnetul de muncă de la poziția 40 este nulă, atâta timp cât s-a notat încetarea contractului de muncă în baza art.61 al.1 lit.a din Codul Muncii, iar decizia de desfacere disciplinară nu îndeplinește cerințele absolut obligatorii prev.la art.263-269 Codul Muncii. Astfel s-a desfăcut contractul de muncă în timpul concediului de odihnă, iar decizia nu cuprinde faptele pentru care s-a dispus desfacerea disciplinară și nici nu s-a făcut comunicarea în scris cu arătarea datei și a orei de prezentare pentru cercetarea disciplinară prealabilă.
În condițiile în care concedierea s-a făcut în mod nelegal, s-a arătat că în baza art.78 din Codul Muncii pârâta este obligată la plata unor despăgubiri, respectiv pentru perioada 01.07.2008 - 23.07.2008, de la data desfacerii contractului de muncă și până la data comunicării deciziei de concediere.
Referitor la actul adițional nr.3/07.02.2007, reclamanta a arătat că acest act prin care s-a modificat durata de muncă de la programul de 4 h/zi la normă întreagă s-a înregistrat în carnetul de muncă cu data de 01.02.2007 când în realitate a lucrat în aceste condiții din data de 11.11.2006.
În ceea ce privește plata sumei de 5.563 lei reprezentând contravaloarea orelor suplimentare prestate în perioada 11.11.2006 - 30.06.2008 s-a arătat că acestea sunt datorate de pârâtă, atâta timp cât lucra 17 ore/zi, 15 zile pe lună, localul în care își desfășura activitatea fiind închis doar în zilele de sărbători.
În motivarea orelor suplimentare, reclamanta a făcut referire la prev.art.109-111 din Codul Muncii și a arătat că nu a fost compensat nici cu timp liber și nici nu i-au fost plătite orele suplimentare lucrate.
S-a arătat de asemenea că este îndreptățită și la plata daunelor morale, întrucât nu s-a putut angaja într-o altă unitate fiindu-i desfăcut disciplinar contractul de muncă și astfel a fost lipsită de resursele financiare necesare traiului.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru, conform disp.art.285 Codul Muncii.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat în principal respingerea ca inadmisibilă a capetelor 3,4,5 și 6 ale acțiunii precizate și ca nefondate celelalte capete de cerere, iar în subsidiar s-a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii precizate în ceea ce privește încetarea contractului de muncă al reclamantei prin acordul părților, în baza art.55 lit.b din Codul Muncii, începând cu data de 01.07.2008. Au fost solicitate cheltuieli de judecată.
S-a arătat de către pârâtă că în ceea ce privește decizia de desfacere a contractului de muncă, reclamanta nu a solicitat anularea acesteia, acest lucru fiind făcut doar la dezbaterea pe fond a cauzei, astfel această solicitare este tardiv formulată și din acest motiv sunt inadmisibile capetele 3,4,5 și 6 din acțiunea formulată și legate direct de desfacerea disciplinară a contractului de muncă. Cum reclamanta a solicitat și ca desfacerea contractului de muncă să fie făcută în baza art.55 lit.b din Codul Muncii, cu data de 01.07.2008, pârâta a arătat că este de acord cu acest mod de încetare a contractului de muncă. S-a arătat că plata sumei de 291 lei solicitată de reclamantă nu este datorată, atâta timp cât aceasta nu s-a mai prezentat la lucru începând cu data de 01.07.2008, astfel că pentru perioada 01.07.-23.07.2008 suma solicitată nu este datorată.
Cât privește actul adițional la contractul de muncă, pârâta a arătat că acest act nr.3/2007 este datat cu 07.02.2007 fiind înregistrat și la. și doar cu această dată reclamanta a fost trecută la program de lucru de 8 ore pe zi, până la această dată, conform contractului individual de muncă a lucrat încă din anul 2004 cu program de 4 ore pe zi. Referitor la plata orelor suplimentare, pârâta a arătat că din fișele de pontaj rezultă că reclamanta lucra 16 ore pe zi, dar mai rezultă și faptul că fie după o tură de 16 ore era liberă, fie lucra 2 ture de câte 16 ore, după care era 3 zile liberă. S-a mai arătat și că uneori, reclamanta mai făcea ore suplimentare, însă, totdeauna acestea erau plătite, ca de altfel fiecărui angajat, lunar, câte 200-300 lei la salariu însă nu pe stat de plată, ci din mână, astfel că orele suplimentare s-au plătit. Mai mult, s-a arătat că perioada 2007-2008 la care face referire reclamanta, raportat la suma de 200-300 lei plătită lunar, aceasta a încasat cu mult mai mult decât a solicitat, iar pe parcursul acestei perioade nu și-a manifestat nemulțumirea și nici nu a solicitat plata acestor ore suplimentare.
Solicitarea reclamantei privind plata de daune morale, a arătat pârâta este neîntemeiată, atâta timp cât i s-a oferit și posibilitatea să lucreze în continuare la unitate, dar la un alt local, însă a refuzat acest lucru.
Prin sentința civilă 871/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea în conflict de drepturi formulată și precizată de reclamanta având domiciliul în loc. D,-, jud. împotriva pârâților SC SRL cu sediul din loc. D, str.-, -.21, jud.H și INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ H cu sediul în mun. D, Al. nr.2, jud. H și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei de concediere nr.5/20.07.2008 emisă de conducerea pârâtei SC SRL.
S-a constat că raporturile de muncă dintre reclamantă și pârâta SC SRL au încetat cu data de 01.07.2008, în temeiul art.55 lit.b Codul Muncii.
A fost obligată pe pârâta SC SRL să plătească reclamantei drepturile salariale în sumă de 1147 lei net, reprezentând orele suplimentare efectuate în perioada 01.02.2007 - 31.05.2008, respectiv 635 lei net pentru anul 2007 și 512 lei net pentru anul 2008.
S-a respins în rest acțiunea precizată a reclamantei față de pârâta SC SRL.
A fost obligată pârâta INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ H să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei, cu privire la încetarea contractului individual de muncă.
A fost obligată pârâta SC SRL să plătească reclamantei suma de 952 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtei din anul 2004, la început cu program de 4 ore, iar începând cu 1.02.2007 cu normă întreagă.
Decizia de concediere nr. 5/2008 emisă în temeiul art. 61 lit.a Codul Munciis -a dispus a fi anulată de instanța de fond, în condițiile în care reclamanta și-a manifestat intenția de încetare a în temeiul art. 55 lit.b Codul Muncii, iar pârâta a acceptat această cerere.
Pentru că raporturile de muncă în aceste condiții au încetat la 1.07.2008, iar reclamanta nu a solicitat reintegrarea, obligarea pârâtei la plata sumei de 291 lei pentru perioada de 1.07. - 23.07.2008 s-a apreciat ca nefondată.
În privința pârâtului acțiunea a fost admisă în privința obligării sale la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
În privința orelor suplimentare s-a apreciat că acestea nu au fost achitate reclamantului și nici nu au fost compensate cu timp liber corespunzător, aspect reținut din fișele de pontaj, statele de plată, actul de control al și întâmpinarea depusă în cauză, așa încât s-a făcut aplicațiunea disp. art. 119 Codul Muncii.
Declarațiile martorelor și au fost înlăturate întrucât dovada plății drepturilor salariale se face potrivit art. 163. muncii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta " " SRL D, solicitând admiterea acestuia și casarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii capătului de cerere prin care s-a admis obligarea sa la plata drepturilor salariale în cuantum de 1147 lei reprezentând orele suplimentare efectuate de către reclamantă.
În expunerea de motive arată că orele suplimentare au fost plătite, așa cum rezultă din declarația martorelor și. Din zeturile de la casa de marcat rezultă că reclamanta nu respecta de multe ori programul de lucru, plecând chiar cu două-trei ore mai repede.
Prima instanță arată că nu există certitudinea numărului de ore suplimentare efectuate, cât și perioada în care acestea au fost prestate de reclamantă, astfel că poate fi pusă la îndoială corectitudinea calculului făcut de instanță.
Prin hotărârea instanței de fond, orele suplimentare ar fi plătite reclamantei pentru a doua oară, ceea ce semnifică o îmbogățire fără justă cauză a acesteia.
Reclamanta intimată nu a depus întâmpinare ci doar concluzii scrise.
Deliberând asupra recursului de față funcție de criticile formulate și din oficiu, potrivit prevederilor art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Prin sentința atacată s-a dispus, printre altele, obligarea pârâtei " " SRL D, în calitate de angajator, să plătească reclamantei, în calitate de angajată, drepturile salariale în sumă de 1147 lei net, reprezentând orele suplimentare efectuate în perioada 1.02.207 - 31.05.2008, respectiv 635 lei net pentru anul 2007, și 512 lei net pentru anul 2008.
Pârâta a formulat recurs împotriva acestei sentințe solicitând respingerea capătului de cerere prin care s-a admis obligarea sa la plata drepturilor salariale în cuantum de 1147 lei reprezentând orele suplimentare efectuate de către reclamantă.
Potrivit dispozițiilor art. 287 din Codul Muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa la prima zi de înfățișare.
În acest sens, în mod corect a reținut prima instanță că, potrivit art. 163 alin.1 din Codul Muncii, plata drepturilor salariale se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Cum pârâta nu a putut face dovada îndeplinirii acestor dispoziții legale imperative, în mod corect prima instanță a procedat la înlăturarea depoziției martorei și admițând în parte pretențiile reclamantei.
În acest context nu poate fi primită susținerea pârâtei în sensul că prin hotărârea recurată ar fi obligată să plătească reclamantei pentru a doua oară contravaloarea orelor suplimentare prestate în perioada 2007-2008.
În mod corect a reținut instanța de fond și faptul că, deși reclamantul a prestat ore suplimentare, din probatoriul administrat în cauză nu rezultă cu certitudine numărul acestora și perioada exactă în care au fost efectuate. Drept urmare, nu s-a reținut calculul extrajudiciar întocmit de către reclamant la stabilirea cuantumului orelor suplimentare, instanța luând în calcul exclusiv recunoașterea pârâtei prin înscrisul de la fila 240 din dosarul instanței de fond.
Față de cele ce preced, constatând că sentința instanței de fond este legală și temeinică, fiind la adăpost de criticile formulate, potrivit prevederilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă " " SRL împotriva sentinței nr. 871/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosar nr-.
Obligă recurenta la plata sumei de 50 lei cu titlu cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.12.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored. /V/5 ex.
Jud. fond./
Președinte:Nicoleta VesaJudecători:Nicoleta Vesa, Carmen Fiț, Victor Crețoiu
