Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1385/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(8521/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1385/
Ședința publică din data de 05 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-pârât CONSILIUL JUDEȚEAN, împotriva sentinței civile nr.798/LM din 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI afiliat la Federația Educației Naționale și intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL al COMUNEI și ȘCOALA, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul pârât Consiliul Județean G, prin consilier juridic, cu împuternicire atașată la fila 10 dosar, intimatul reclamant Sindicatul Învățământului G afiliat la Federația Educației Naționale, prin consilier juridic, cu împuternicire de reprezentare juridică nr.12/04.03.2009 atașată la fila 11 dosar, lipsind intimații pârâți Consiliul Local al Comunei și Școala.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Consilierul juridic al recurentului pârât Consiliul Județean G, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate.
Consilierul juridic al intimatului reclamant Sindicatul Învățământului G, depune la dosar note scrise și solicită respingerea ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.798/LM din data de 19.09.2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, a fost admisă prescripția dreptului la acțiune, invocată din oficiu, a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului G, afiliat la, împotriva pârâților Consiliul Județean G, Consiliul Local și Școala și a fost obligată pârâta Școala să calculeze și să plătească membrilor sindicatului reclamant - personalul din învățământ drepturile bănești reprezentând prime de vacanță pentru anii 2006-2008, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data stabilirii dreptului și până la data plății efective; au fost obligați pârâții Consiliul Județean G și Consiliul Local să vireze pârâtei Școala fondurile necesare plății drepturilor anterior menționate către membrii sindicatului reclamant; a constatat prescris dreptul la acțiune al reclamantului pentru perioada 2001- 2004 și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuielile de judecată
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, perioada 2001-2004, inclusiv, invocată de instanță din oficiu că, otrivit p. prevederilor art.166 din Codul muncii dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Acțiunea de față are natura juridică a unei acțiuni în pretenții prin care reclamantul solicită obligarea unității școlare la plata drepturilor bănești, reprezentând prime de concediu pe perioada 2001-2007, drepturi prescriptibile potrivit legii.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că, potrivit tabelului nominal depus de reclamant, membrii de sindicat ai acestuia sunt încadrați în Școala în funcțiile de personal didactic, personal didactic auxiliar și personal nedidactic.
Drepturile salariale de care beneficiază aceste categorii de personal sunt reglementate, în principal, de prevederile art.48-50 din Legea nr.128/1997 care prevede că salariul se compune din: salariul de bază, stabilit conform legii; o parte variabilă, constând în sporuri, adaosuri și alte drepturi salariale suplimentare.
S-au avut în vedere prevederile art.50 alin.12 din menționatul act normativ, care arată că: "Personalul didactic beneficiază de prime și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
S-a reținut că, n aplicarea acestui text de lege, prin Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de de învățământ pentru anul școlar 2003-2004, încheiat între Ministerul Educației, Cercetării și T și federațiile sindicale reprezentative din învățământ s-a prevăzut prin art.37 alin.1 lit.g plata unei prime de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, prima urmând să se acorde odată cu indemnizația de concediu.
Astfel, prin Contractul Colectiv de muncă Unic la Nivelul Județului G învățământ înregistrat sub nr.10374/03.09.2004 la G, încheiat între Inspectoratul Școlar Județean G și sindicatele reprezentative din județul G, dispozițiile din contractul menționat în alineatul precedent au fost reluate ( art.36 lit.g), în sensul plății unei prime de vacanță.
Așadar, exigența prevăzută în art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997 este satisfăcută, în sensul prevederii dreptului salarial suplimentar constând în primă de vacanță în contractele colective de muncă încheiate între părțile semnatare, contractele colective încheiate reprezentând legea părților (art.969 alin.1 Cod civil) și, deci, obligatoriu între ele, reprezentând rodul acordului lor de voință.
A apreciat tribunalul că deși aceste drepturi aveau o consacrare legislativă, cât și contractuală, membrilor sindicatului reclamant, personal din învățământ, nu li s-au plătit primele de vacanță datorate de către angajator, astfel încât acțiunea acestora a fost apreciată întemeiată și admisă, drepturile fiind actualizate cu indicele de inflație, pentru considerentul devalorizării monedei naționale de la momentul când drepturile erau datorate și până la data plății lor efective, cât și pentru motivul asigurării unei reparații integrale a prejudiciului suferit de membrii sindicatului reclamant prin neplata drepturilor la timpul cuvenit.
În ceea ce privește aspectul cuantificării dreptului la prima de vacanță la care sunt îndreptățiți membrii sindicatului reclamant, tribunalul a observat că atât legea, cât și contractele colective de muncă amintite sunt lacunare, reglementând doar dreptul ca atare și acordarea lui odată cu indemnizația de concediu.
S-a considerat însă că, potrivit art.3 din Codul civil "Judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate".
Astfel, s-a statuat raportat la dispozițiile sus menționate, n materia plății primelor de vacanță pentru salariații care își desfășoară activitatea pe teritoriul național, regula este a cuantificării dreptului la primă de vacanță ca fiind egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
n acest mod este cuantificat dreptul la primă de vacanță pentru alte categorii socio-profesionale:magistrați (art.241din OUG nr.27/2006), funcționarii publici ( art.35 alin.2 din Legea nr.188/1999), etc.
Printr-un argument de analogie, s-a concluzionat aplicarea și pentru personalul din învățământ a regulii calculării primei de vacanță ca fiind egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
S-a constatat astfel că, o altă interpretare este de natură să prejudicieze grav pe membrii de sindicat - personal din învățământ care, deși au dreptul la primă de vacanță, nu și-l pot materializa din lipsa unui criteriu de cuantificare, situație care echivalează cu însăși negarea existenței lui, a lipsirii de substanță a dreptului ( golire de conținut).
Tribunalul a avut în vedere și aspectul că la ora actuală ministerul d e resort a lansat în dezbatere publică un proiect de act normativ privind statutul personalului din învățământ în cuprinsul căruia se reglementează expres prin lege dreptul la primă de vacanță, pentru această categorie socio-profesională, criteriul de stabilire al primei de vacanță este în cuantumul salariului de bază din luna anterioară plecării în concediul de odihnă (art.21 alin.1 lit.a) din Proiect).
În fine, cât privește aplicarea dispozițiilor OUG nr.146/2007 membrilor sindicatului-reclamant, tribunalul a apreciaat că situația acestora nu face obiectul reglementării menționatului act normativ, acesta având o arie de aplicare strict determinată de categoriile profesionale care au beneficiat de prime de vacanțe, prin actele normative ce reglementează profesia, însă plata dreptului a fost suspendată prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, ceea ce nu este cazul membrilor sindicatului reclamant.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu, a admis în parte acțiunea și a fost obligată pârâta să calculeze și să plătească membrilor sindicatului reclamant - personalul din învățământ drepturile bănești reprezentând prime de vacanță pentru anii 2006-2008, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data stabilirii dreptului și până la data plății efective. Totodată au fost obligați pârâții Consiliul Județean G și Consiliul Local să vireze pârâtei Școala fondurile necesare plății drepturilor anterior menționate către membrii sindicatului reclamant; a constatat prescris dreptul la acțiune al reclamantului pentru perioada 2001- 2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Consiliul Județean G, criticând-o pentru nelegalitate. . criticile formulate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, se constată că recurentul susține în esență, pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii, întrucât nu are calitate procesuală pasivă în cauză, în ceea ce privește plata sumelor solicitate de către reclamanți. Dimpotrivă, potrivit art.6 lit.b și art.7 alin.4 și 5 din Legea bugetului pe stat pe anul 2009 nr.388/2007 sumele pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor și municipiului B și sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la art.6 lit.b sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
De asemenea, același act normativ precizează că repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la art.7 alin.4 pe comune,orașe, municipii, sectoare și municipiul B, după caz, se face prin decizie a Directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice județene, respectiv a municipiului B, după consultarea Consiliului Județean și a primarilor și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective și de criterii specifice și nu din sau prin bugetul Consiliului Județean. Ori, raportat la aceste dispoziții, se pretinde că recurenta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
În baza art.312 alin.1 teza I și art.304 pct.9 Cod pr.civilă, făcând aplicațiunea corespunzătoare a dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, respectiv analizând cauza sub toate aspectele, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul deciziei, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În mod greșit tribunalul a admis în parte pretențiile deduse judecății și a dispus să se acorde prima de vacanță pe anii 2005-2008 pentru membrii sindicatului reclamant - personal din învățământ, această categorie profesională având doar o vocație în acest sens, nu un drept efectiv și concret, care să izvorască dintr-o reglementare legală ori convențională.
Această concluzie se impune întrucât, în raport de conținutul dispozițiilor art.48-50 din Legea nr.128/1997 și de prevederile relevante ale contractelor colective de muncă aplicabile în domeniu,personalul din învățământ poate beneficia de prima de concediu doar dacă bugetul angajatorului (unitate școlară) s-au prevăzut sume cu această destinație, cerință neîndeplinită în speță, ori dacă există venituri proprii ale angajatorului din care să se poată suporta asemenea plăți - condiție, de asemenea, inexistentă în cauză, câtă vreme nu s-a administrat nici o dovadă în acest sens.
La toate acestea se adaugă și împrejurarea că nu există nici un criteriu legal în funcție de care să se determine în concret, cuantumul primei de vacanță pentru personalul din învățământ.
Astfel, inexistența fondurilor financiare necesare raportării primei de vacanță pentru membrii sindicatului reclamant și imposibilitatea stabilirii în concret a cuantumului bănesc al acestui drept nu poate conduce decât la concluzia că pretențiile bănești admise de prima instanță nu sunt întemeiate, sens în care se impune admiterea recursului, evident în baza art.3041Cod pr.civilă, pentru considerentele analizate din oficiu de instanță și schimbarea parțială a sentinței în sensul respingerii acesteia.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate, nefiind criticate de autorul căii de atac exercitată în prezenta cauză.
Nu pot fi primite însă criticile sentinței atacate pe aspectul legitimării procesuale a recurentului în speța dedusă judecății.
Se va avea în vedere că, în concret Consiliul Județean are, conform art.167 din Legea nr.84/1995, art.13 din OUG nr.32/2001 și art.38 din Legea nr.251/2001, atribuții în ceea ce privește finanțarea unităților din învățământul preuniversitar de stat și repartizarea fondurilor financiare către acestea. Tocmai pentru că are asemenea competențe legale în domeniul repartizării fondurilor financiare, către unitățile de învățământ preuniversitar de stat, hotărârea judecătorească din prezenta cauză trebuie să fie opozabilă și acestui pârât, căci nici calcularea nici plata drepturilor salariale pretinse prin acțiune nu s-ar putea realiza în lipsa finanțării învățământului preuniversitar de către instituția abilitată anterior menționării.
Ca atare,nu are relevanță în cauză că repartizarea sumelor defalcate pentru finanțarea cheltuielilor unităților de învățământ se realizează prin Directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice județene,după consultarea Consiliului Județean, atâta vreme cât recurentul are atribuții în finanțarea unităților de învățământ și așa cum s-a mai arătat, plata drepturilor salariale pretinse nu se poate realiza în lipsa unei astfel de finanțări de către recurentul în cauză.
Dar, admiterea recursului se impune pentru considerentele analizate din oficiu de instanța de control judiciar, în baza art.3041cpc, respectiv netemeinicia pretențiilor deduse judecății, sens în care Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă va dispune în consecință.
Se va admite recursul, se va modifica în parte sentința atacată, în sensul că se vor respinge ca neîntemeiate pretențiile bănești aferente perioadei 2005-2008. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât CONSILIUL JUDEȚEAN, împotriva sentinței civile nr.798/LM din 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI afiliat la Federația Educației Naționale și intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL al COMUNEI și ȘCOALA.
Modifică în parte sentința atacată.
Respinge ca neîntemeiate pretențiile bănești aferente perioadei 2005.2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./31.03.2009
Jud.fond:;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
