Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 14/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 14
Ședința publică de la 08 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I împotriva sentinței civile nr. 1607 din 16.10.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimați fiind intimat Sindicatul " Protecția Copilului I " - în numele și pentru membrii de sindicat și Consiliul Județean
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru recurenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I și consilierul juridic pentru intimatul Sindicatul " Protecția Copilului I " - în numele și pentru membrii de sindicat, lipsă fiind reprezentantul intimatului Consiliul Județean
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat.
Consilierul juridic pentru recurenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I arată că nu are de formulat alte cereri.
Consilierul juridic pentru intimatul Sindicatul " Protecția Copilului I " - în numele și pentru membrii de sindicat arată că nu are de formulat alte cereri.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic pentru recurenta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Consilierul juridic pentru intimatul Sindicatul " Protecția Copilului I " - în numele și pentru membrii de sindicat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond. Depune concluzii scrise la dosar.
Declarând dezbaterile închise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași sub nr. 3914/99/16.06.2009, Sindicatul "Protecția Copilului I", în numele și pentru reclamanții G și, a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Județean I și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale reprezentând tranșele suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 ani de activitate în învățământ, începând cu 3 ani anteriori introducerii acțiunii (respectiv de la data îndeplinirii criteriilor de acordare) și până la data pronunțării sentinței în prezenta cauză, sume reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că din cuprinsul prevederilor Legii nr. 128/1997 (art. 50 alin. 2) rezultă în mod clar faptul că salariații din învățământ - personal didactic, trebuiau să beneficieze de cele trei tranșe suplimentare de vechime care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ, iar pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime trebuia să li se acorde o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime. Cu toate acestea, deși îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute expres de art. 50 alin. 1, astfel cum rezultă și din adeverințele emise de unitatea de învățământ, nu au beneficiat de salarizarea corespunzătoare celor trei tranșe de vechime. Această creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare nu li s-a acordat, ceea ce a determinat ca toate drepturile salariale care se stabilesc conform Legii nr. 128/1997 să fie greșit calculate, astfel încât, în mod netemeinic și nelegal, au fost prejudiciați în drepturile salariale care li se cuvin, datorită greșitei calculări a acestora. O altă consecință a neacordării acestor tranșe suplimentare a fost efectuarea de înscrieri eronate în carnetele de muncă, ceea ce va conduce la calcularea greșită a pensiilor.
Reclamanții au mai arătat faptul că, deși Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic a suferit, până în prezent, numeroase modificări dar și abrogări ale unor alineate, totuși prevederile art. 50 alin. 1 și 2 din aceasta nu au fost modificate sau abrogate. Mai mult, Legea nr. 128/1997 nu prevede că cele trei tranșe suplimentare se includ în coeficienții de salarizare prevăzuți în actele normative ce reglementează salarizarea; în consecință, conform principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, ei trebuie adăugați celorlalți coeficienți, conform dispozițiilor legii speciale (Statutul personalului didactic). Practic, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit prin art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 un drept suplimentar însoțit de o creștere a coeficientul de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime, în favoarea personalului didactic cu activitate în învățământ de 30, 35 și peste 40 ani.
În drept, reclamanții au invocat art. 112 Cod procedură civilă art. 283 alin. c din Codul muncii, art. 67 din Legea nr. 168/1999, art. 28 din Legea nr. 54/2003 și art. 48-50 din Legea nr. 128/1997, nr.OUG 68/2004, nr.OUG 18/2005, nr.OG 4/2006, nr.OG 11/2007, nr. 4848bis/01.10.2004, nr. 3541/04.04.2006 și nr. 1350/20.06.2007.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri.
Pârâtul Consiliul Județean Iaf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. În motivarea acestei excepții, pârâtul a susținut că nu este parte semnatară a contractului colectiv de muncă, că nu există raporturi de muncă între această instituție și reclamanți și că nu are atribuții privind calculul și plata drepturilor salariale cuvenite membrilor sindicatului reclamant. Calculul și plata drepturilor salariale se realizează de către angajator - Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. În motivarea poziției sale procesuale, pârâta a susținut că drepturile salariale nu pot fi solicitate de către reclamanți decât până la data de 31.12.2007 întrucât prin art. 5 alin. 2 din nr.OG 15/2008 s-a prevăzut că "în coeficienții de multiplicare din anexa 2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 de ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin. 2 din legea nr. 128/1997 cu modificările și completările ulterioare".
A mai susținut pârâta că anterior Legii nr. 128/1997, salarizarea personalului didactic era reglementată de nr.HG 281/1993 care, în anexa I alin. 2 prevedea tranșele de vechime în învățământ în funcție de care era salarizat personalul didactic. suplimentare au fost introduse prin Legea nr. 158/1998, începând cu data de 16 iulie 1998, iar de la acea dată și până în prezent personalul didactic beneficiază de tranșele suplimentare de vechime. În consecință, cererea reclamanților de acordare a tranșelor suplimentare este lipsită de obiect.
În ceea ce privește creșterea coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul corespunzător tranșei anterioare, mai susține pârâta că legiuitorul a asigurat o diferențiere a tranșelor suplimentare. Astfel, începând cu luna martie 2005 coeficienții de ierarhizare s-au stabilit pentru personalul din învățământ prin nr.OG 9/2005, prin care s-a asigurat diferențierea de cel puțin 1/25 a tranșelor suplimentare de vechime. De asemenea, începând cu data de 01.09.2006, coeficienții de ierarhizare s-au stabilit prin nr.OG 4/2006, act normativ prin care s-a asigurat o diferențiere a tranșelor suplimentare superioară celei prevăzută de Legea nr. 128/1997. În același sens sunt și dispozițiile nr.OG 11/2007 care stabilesc coeficienții pentru anul 2007 și dispozițiile nr.OG 15/2008 care stabilesc coeficienții pentru anul 2008. Astfel, din analiza grilelor de salarizare se observă că s-au respectat prevederile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 în sensul că s-au acordat tranșele suplimentare de vechime în învățământ și s-a asigurat diferențierea de cel puțin 1/25 (0,04) între tranșe. Mai mult, personalul didactic a beneficiat de o majorare mai mare a tranșelor suplimentare decât cea de 0,04 stabilită prin lege.
Pârâta a mai învederat faptul că susținerile reclamanților sunt neîntemeiate întrucât la data intrării în vigoare a Legii nr. 128/1997 nu existau tranșe suplimentare și, pentru introducerea acestora, legiuitorul a stabilit modalitatea de constituire/diferențiere, adică fiecare tranșă suplimentară să fie mai mare decât cea anterioară cu 1/25 (0,04).
În dovedirea susținerilor sale, pârâta a solicitat proba cu înscrisuri.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean I, instanța de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată având în vedere prevederile art. 4 din nr.HG 1434/2004 potrivit cărora Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului se înființează prin hotărâre a consiliului județean și prevederile art. 8 potrivit cărora finanțarea Direcției generale se asigură din bugetele locale ale județelor.
De asemenea, instanța a reținut și dispozițiile art. 105 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, potrivit cărora direcția generală de asistență socială și protecția copilului este instituție publică cu personalitate juridică, înființată în subordinea consiliului județean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului
Totodată, instanța de fond a constatat că este neîntemeiată și excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, invocată de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I, având în vedere faptul că obiectul cererii de chemare în judecată a fost formulat clar de către reclamanți.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
Conform dispozițiilor art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani activitate în învățământ", iar potrivit alin. 2 "pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
Prin urmare, personalul didactic din învățământul preuniversitar este remunerat atât în funcție de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege, cât și de cele trei tranșe suplimentare de vechime acordate la 30, 35 și 40 ani de activitate în învățământ.
Până la apariția Legii nr. 128/1997, este adevărat că toate cadrele didactice erau salarizate în funcție de opt tranșe de vechime în învățământ care se opreau la vechimea de peste 25 ani - anexa 1 alin. 2 din HG281/1993.
Ulterior apariției Legii nr. 128/1997, prin Legea 154/1998 anexa 7/1B, au fost introduse încă trei tranșe de vechime în învățământ, respectiv 30 - 35 ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani. Aceste tranșe au fost menținute prin OG9/1995, OG4/1996 și OG11/1997, acte normative care stabilesc coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic diferențiat în funcție de vechime și grad didactic.
În lipsa unei mențiuni exprese a legiuitorului nu se poate spune că aceste trei tranșe de vechime nou introduse reprezentau chiar tranșele suplimentare prevăzute de art. 50 din Legea nr. 128/1997, știut fiind că unde legea nu distinge nici interpretul nu poate distinge. Astfel, instanța a reținut că cele trei tranșe introduse prin Legea nr. 154/1998 reprezintă noi tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege în sensul art. 50 alin. 1 teza I și nu tranșele suplimentare prevăzute în teza a II-a a art. 50 alin. 1.
În consecință, apare ca întemeiată cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând tranșele suplimentare pentru vechimea în învățământ de 30 ani, 35 ani și peste 40 ani, pentru perioada 01.06.2006 - 16.10.2009, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În ceea ce privește susținerile pârâtei referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor art. 5 alin. 2 din nr.OG 15/2008, prima instanța a reținut că acestea sunt neîntemeiate, având în vedere faptul că prin decizia Curții Constituționale nr. 983/2009 dispozițiile art. 5 au fost declarate neconstituționale.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, s-a constatat că este întemeiată acțiunea formulată de Sindicatul "Protecția Copilului I", în numele și pentru reclamanții G și, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I și Consiliul Județean I, fiind obligați pârâții să achite reclamanților drepturile salariale reprezentând tranșele suplimentare pentru vechimea în învățământ de 30 ani, 35 ani și peste 40 ani, pentru perioada 01.06.2006 - 16.10.2009, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului I, invocând greșita interpretare si aplicare a legii prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Pârâta recurenta a susținut că drepturile salariale nu pot fi solicitate de către reclamanți decât până la data de 31.12.2007 întrucât prin art. 5 alin. 2 din nr.OG 15/2008 s-a prevăzut că "în coeficienții de multiplicare din anexa 2, prevăzuți la ultimele trei tranșe de vechime recunoscută de 30 - 35 de ani, 35 - 40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime, prevăzute de art. 50 alin. 2 din legea nr. 128/1997 cu modificările și completările ulterioare".
A mai susținut că anterior Legii nr. 128/1997, salarizarea personalului didactic era reglementată de nr.HG 281/1993 care, în anexa I alin. 2 prevedea tranșele de vechime în învățământ în funcție de care era salarizat personalul didactic. suplimentare au fost introduse prin Legea nr. 158/1998, începând cu data de 16 iulie 1998, iar de la acea dată și până în prezent personalul didactic beneficiază de tranșele suplimentare de vechime. În consecință, cererea reclamanților de acordare a tranșelor suplimentare este lipsită de obiect.
În ceea ce privește creșterea coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul corespunzător tranșei anterioare, legiuitorul a asigurat o diferențiere a tranșelor suplimentare. Astfel, începând cu luna martie 2005 coeficienții de ierarhizare s-au stabilit pentru personalul din învățământ prin nr.OG 9/2005, prin care s-a asigurat diferențierea de cel puțin 1/25 a tranșelor suplimentare de vechime. De asemenea, începând cu data de 01.09.2006, coeficienții de ierarhizare s-au stabilit prin nr.OG 4/2006, act normativ prin care s-a asigurat o diferențiere a tranșelor suplimentare superioară celei prevăzută de Legea nr. 128/1997. În același sens sunt și dispozițiile nr.OG 11/2007 care stabilesc coeficienții pentru anul 2007 și dispozițiile nr.OG 15/2008 care stabilesc coeficienții pentru anul 2008. Astfel, din analiza grilelor de salarizare se observă că s-au respectat prevederile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 în sensul că s-au acordat tranșele suplimentare de vechime în învățământ și s-a asigurat diferențierea de cel puțin 1/25 (0,04) între tranșe. Mai mult, personalul didactic a beneficiat de o majorare mai mare a tranșelor suplimentare decât cea de 0,04 stabilită prin lege.
Recurenta a mai învederat faptul că susținerile reclamanților sunt neîntemeiate întrucât la data intrării în vigoare a Legii nr. 128/1997 nu existau tranșe suplimentare și, pentru introducerea acestora, legiuitorul a stabilit modalitatea de constituire/diferențiere, adică fiecare tranșă suplimentară să fie mai mare decât cea anterioară cu 1/25 (0,04).
Recursul este nefondat.
Astfel, conform prevederilor art. 50 alin. 1 din Legea 128/1997 "personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ", iar potrivit alin. 2 "pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".
Ca atare, personalul didactic din învățământul preuniversitar este remunerat atât în funcție de tranșele de vechime la școlarizare stabilite de lege, cât și de cele 3 tranșe suplimentare acordate la 30, 35 și 40 ani de activitate în învățământ.
Până la apariția Legii nr. 128/1997, cadrele didactice erau salarizate în funcție de 8 tranșe de vechime în învățământ, care se opreau la vechimea de peste 25 ani (Anexa I alin. 2 din HG281/1993).
Ulterior apariției Legii 128/1997, prin Legea 154/1998 (Anexa 7/1 B) a fost introduse încă 3 tranșe de vechime în învățământ, respectiv 30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 ani. Aceste tranșe au fost menținute prin OG9/2005, OG4/2006 și OG11/2007, acte normative care stabilesc coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic diferențiat în funcție de vechime și grad didactic.
În lipsa unei mențiuni exprese a legiuitorului, nu se poate considera că aceste trei tranșe de vechime nou introduse reprezentau chiar tranșele suplimentare prevăzute de art. 50 din Legea 128/1997, știut fiind că unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate distinge.
În consecință, Curtea reține că cele 3 tranșe introduse prin Legea 154/1998 reprezintă noi tranșe de vechime la salarizare stabilite de lege în sensul art. 50 alin. 1 teza întâi, și nu tranșele suplimentare prevăzute în teza a doua a art. 50 alin. 1.
și necorelarea legislativă a actelor normative de salarizare au fost înlăturate prin OG15/2008 (aplicabilă cu data de 1.01.2008). Aceasta, la art. 5 alin. 2, prevede expres că: "În coeficienții de multiplicare din anexa nr. 2, prevăzută la ultimele 3 tranșe de vechime recunoscută de 30-35 ani, 35-40 ani și peste 40 ani în învățământ, sunt cuprinse și creșterile de 1/25 din coeficientul de multiplicare corespunzător tranșei anterioare de vechime prevăzute la art. 50 alin. 2 din Legea 128/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Față de toate considerentele expuse, Curtea de Apel constată că prima instanță a interpretat corect dispozițiile legale incidente în cauză, astfel încât, conform art.312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, menținând ca legală și temeinică sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului împotriva sentinței civile 1607/16.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 08 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
11.01.2010- 2 ex.-
Tribunalul Iași:;
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Carmen Bancu, Daniela Pruteanu
