Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1449/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia nr.1449
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Dana
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Bratu
Grefier
Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamantul Sindicatul B în numele reclamantului G - prin ,-, jud. B, împotriva sentinței nr. 769 din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns reprezentant - președinte - pentru reclamantul recurent, lipsă fiind reclamantul recurent G și reprezentanții pârâților intimați Primăria comunei prin primar, Consiliul Localal comunei și Primarul comunei -.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul reclamantului recurent a solicitat admiterea recursului modificarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii cu obligarea pârâtei și la plata sumei de 516 lei actualizată, reprezentând sporul pentru zilele de sărbători legale.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Botoșani - secția civilă la data de 31.12.2008, Sindicatul "" B - Prin Reprezentant: -o al reclamantului Gac hemat în judecată pârâții Primăria - prin Primar:, Consiliul Local - prin Primar:, Primarul Comunei -, solicitând obligarea acestora, în solidar:
1. la plata despăgubirilor bănești pentru prejudiciul suferit de asistentul personal menționat, urmare a neacordării, din motive neimputabile acestuia, a salariului de bază în cuantum cuvenit începând cu luna decembrie 2005, despăgubiri egale cu:
- diferența între salariul de bază acordat și cel cuvenit, în raport de perioada efectiv lucrată, începând cu luna decembrie 2005, precum și cu;
- actualizarea sumelor susmenționate, în funcție de indicii de inflație, începând cu luna cuvenirii drepturilor, până la data plății efective;
2. la plata unor despăgubiri către reclamant, pentru acoperirea prejudiciului cauzat de neîndeplinirea corectă și în termen legal a obligațiilor stabilite de lege, și CCM, privind acordarea premiului anual ( al 13-lea salariu) pentru anii 2005, 2006, respectiv 2007;
3. la plata despăgubirilor bănești pentru prejudiciul suferit urmare a neacordării, din motive neimputabile acestuia, a sporului de vechime cuvenit începând cu luna decembrie 2005, precum și cu actualizarea sumelor susmenționate, în funcție de indicii de inflație, începând cu luna cuvenirii drepturilor, până la data plății efective;
4. la plata despăgubirilor bănești pentru prejudiciul suferit urmare a neacordării, din motive neimputabile acestuia, a sporului pentru munca prestată în zilele de legală, cuvenit începând cu luna decembrie 2005, despăgubiri egale cu:
- sporul de 100 % din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru, pentru munca prestată în zilele de legală începând cu luna decembrie 2005, precum și cu
- actualizarea sumelor susmenționate, în funcție de indicii de inflație, începând cu luna cuvenirii drepturilor, până la data plății efective;
5. la plata despăgubirilor bănești pentru prejudiciul suferit urmare a neefectuării în natură, din motive neimputabile acestuia, a concediului de odihnă aferent anilor 2005, 2006, respectiv 2007, despăgubiri egale cu:
- indemnizațiile de concediu de odihnă cuvenite fiecăruia dintre ei, în raport de perioada efectiv lucrată în anul 2005, 2006, respectiv 2007, cu luarea în considerare ca bază de calcul, a veniturilor salariale aferente lunii decembrie 2005, decembrie 2006, respectiv decembrie 2007 ( salariul de bază și spor de vechime) precum și cu
- actualizarea indemnizațiilor susmenționate, în funcție de indicii de inflație, începând cu decembrie 2005, decembrie 2006, respectiv decembrie 2007, până la data plății efective;
6. la plata cheltuielilor de judecată conform art.274 Cod proc. civ.
În motivare a arătat că, așa cum este prevăzut în Legea 448/2006, asistentul personal al persoanei cu handicap este personal bugetar și ca atare are aceleași drepturi ca orice salariat din sistemul bugetar. Coroborând aceste prevederi cu cele prev. de art.16 alin.3 Codul Muncii, rezultă că munca prestată de asistenții personali în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului atât dreptul de a-și dezvolta cariera profesională, cât și dreptul de a beneficia de premiul anual, de spor pentru vechime în muncă, de spor pentru munca prestată în zilele de sărbători legale și de concediu de odihnă efectuat în natură. A făcut trimitere la art.12,13 și 18 din Ordonanța nr.9/21.01.2005, art.17, 18 și 21 din Ordonanța nr.3 din 12.01.2006, art. 17,18 și 22 din Ordonanța nr.10/31.01.2007, art.14 din Hotărârea nr.281 din 17.06.1993, art.31,32 din OUG nr.102/29.06.1999, art.3,5 din Normele metodologice privind condițiile de încadrare, drepturile și obligațiile asistentului personal al persoanei cu handicap, aprobate prin, nr.427 din 25.04.2001, art.37, 39 din Legea nr.448/6.12.2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
În drept, și-au întemeiat acțiunea pe disp. art.248 alin.3, art.283 alin.1 lit.c din Legea 53/2004 - Codul Muncii, art.67 și 68 lit.a din Legea 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, coroborat cu prevederile art.28 din Legea nr.54/2003 cu privire la sindicate și Statutul Sindicatului ", pe preved. art.37 -38, art.139 din Legea 53/2004 - Codul Muncii și preved. art.41 din Constituția României; Directiva nr.93/104/CE privind protecția și securitatea lucrătorilor și directivele ulterioare în acest sens și celelalte prevederi legale de reglementare în materie de legislație națională și internațională.
Legal citați pârâții nu au depus întâmpinare și nici nu au trimis reprezentant în fața instanței.
La solicitarea instanței au atașat,în copie, statele de plată,fișele de pontaj, contractul de muncă și carnetul de muncă.
În baza art.129 Cod proc.civ. instanța a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă cu următoarele obiective:
1.Dacă există salarii de bază sub nivelul minim menționat în precizările la acțiune de la fila 23 dosar, iar în caz afirmativ care ar fi diferența actualizată cu indicele de inflație între salariul de bază cuvenit și cel efectiv acordat.
2. Dacă a fost acordat al 13-lea salariu pentru anii 2005,2006 și 2007, în caz contrar care ar fi cuantumul acestui salariu pe care reclamantul ar trebui să-l primească actualizat în funcție cu indicii de inflație de la data scadenței până la data efectuării expertizei,
3.Dacă reclamantului i-a fost acordat sporul de vechime începând cu luna decembrie 2005 și în ce cuantum, iar în caz contrar care ar fi fost procentul pe care ar fi trebuit să-l primească în raport cu Carnetul de Muncă și respectiv să fie cuantificat acest spor în raport de dispozițiile legale aplicabile.
4. Să se verifice dacă a fost pontat reclamantul, în zilele de legală, ca desfășurând activitate sau ca zi liberă.
5. Dacă din actele depuse la dosar și documentele aflate la angajator rezultă că reclamantul beneficiat efectiv (în natură)de concediu de odihnă în anii 2005,2006 și 2007.
6. Pentru anul 2005 care este perioada în care reclamantul a fost pontat ori s-a aflat efectiv în concediu de odihnă.
La data de 14.05.2009 la dosarul cauzei a fost depusă lucrarea întocmită în cauză, în aceasta expertul autorizat consemnând că reclamantul are dreptul să primească o diferență de salariu aferentă perioadelor 1.03.2006 -31.08.2006 și 1.01.2007 -31.12.2007 decurgând din aplicarea greșită a prevederilor legale ce determinau salariul minim pentru un asistent social și respectiv diferențe salariale pentru premiu anual și indemnizația de concediu de odihnă în totalitate sau parțial pentru anii 206 sau 2007.
Prin sentința civilă nr. 769/11.06.2009 a Tribunalului Botoșani - secția civilă, pronunțată în dosarul nr- (astfel cum a fost îndreptată prin încheierea nr. 297/07.07.2009, pronunțată în dosarul nr-), s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G prin Sindicatul, B, cu sediul în B,-, jud. B în contradictoriu cu pârâții Primăria comunei, jud. B și Consiliul Local, jud.
Pârâții Primăria comunei și Consiliul Local au fost obligați să plătească reclamantului diferențe salariale cu următoarea componență:
- 699 lei brut diferență dintre salariul încasat și cel cuvenit în perioadele 1.03.2006-31.08.2006 și 1.01.2007-31.12.2007;
- 809 lei brut reprezentând al 13-lea salariu pentru anii 2006 și 2007;
- 409 lei brut reprezentând despăgubirea egală cu indemnizația de concediu de odihnă pentru anul 2006 și parțial pentru anul 2007
- 34 lei brut reprezentând diferență indemnizație concediu de odihnă pentru anul 2007,
sumele urmând a fi actualizate în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Pârâții au fost obligați să plătească Sindicatului, B suma de 700 lei reprezentând onorariu expert.
S-au respins ca nefondate capetele de cerere având ca obiect:
- sporul de vechime pentru intervalul 1.03.2006-31.03.2009;
- indemnizația de concediu de odihnă pentru anul 2005;
- diferență salarii pentru anul 2008.
- sporul de 100% pentru zilele de sărbători legale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul are calitatea de asistent social fiind angajat la 1.03.2006 salariul stabilit fiind de 330 lei. Mențiunile se regăsesc în carnetul de muncă aflat în copie la dosar la fila 100-101.
La 1.09.2006 salariul acestuia a fost de 409 lei, la 1.01.2007 de 430 lei, la 1.04.2007 de 439 lei și respectiv 489 lei începând cu 1.10.2007. La începutul anului 2008 salariul reclamantului de bază a ajuns la 500 lei.
În ceea ce privește evoluția drepturilor salariale reclamantul a precizat că potrivit OG 3/2006 acesta trebuia să aibă un salariu de 366 lei. În continuare în baza aceleiași OUG la 1.01.2006 ar fi trebuit să aibă 365 lei și respectiv la 1.09.2006 de 409 lei.
Expertul desemnat în cauză a stabilit prin raportul de expertiză efectuat că numitul G avea dreptul la 1.03.2006 la un salariu de 385 lei față de cel de 330 stabilit de către angajator prin înscrisurile depuse la dosar.
Acest salariu i se cuvenea reclamantului până la 31.08.2006 iar în perioada 1.01.2007 -31.12.2007 i s-a calculat și acordat un salariu de 430 lei, 439 lei și 487 lei în loc de 459 lei, 469 lei și respectiv 521 lei. Ca urmare, acestuia i se cuvine o diferență de 629 lei cu titlu de diferență între salariul încasat și cel cuvenit în perioadele arătate.
În anul 2008 salariul de bază a fost corect stabilit astfel că reclamantului nu i se cuvine vreo diferență.
În ceea ce privește cel de-al 13-lea salariu pentru anii 2006 și 2007 instanța constată că potrivit HG291/1993 salariații din sistemul unităților bugetare au dreptul la acordarea unei prime anuale echivalentă cu salariul mediu brut pe care l-au primit în anul anterior. Această prevedere se aplică și asistenților personali deoarece OUG 102/1999 inițial și apoi Legea 448/2006 au stabilit că drepturile cuvenite acestora sunt echivalente celor acordate asistenților sociali din unitățile fără paturi.În plus prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură asistență socială publicat în Monitorul Oficial nr. 19 din 08.12.2007,aplicabil începând cu 1.01.2007, s-a stabilit în mod expres că asistenții sociali beneficiază de acest premiu anual. Sumele au fost cuantificate de către expert prin raportul de expertiză ajungând la valoarea de 809 lei brut.
În ceea ce privește indemnizația de concediu se constată că pentru anul 2006 reclamantului nu i s-a calculat concediul legal de odihnă, suma brută neachitată fiind de 409 lei conform raportului de expertiză.
Pentru anul 2007 reclamantul a beneficiat de concediu în luna noiembrie, dar întrucât indemnizația de concediu s-a stabilit în raport cu salariul de bază determinat eronat de angajator, acestuia i se cuvine o diferență, calculată de expert la suma brută de 34 lei.
Atâta timp cât Gaî nceput activitatea la 1.03.2007 acesta nu avea dreptul la spor de vechime.
Expertul desemnat în cauză a mai stabilit că în fișele de pontaj nu au fost evidențiate zile de sărbători legale, în care reclamantul să-și fi desfășurat activitatea. Ca urmare, a fost respinsă solicitarea privind acordarea diferențelor salariale reprezentând sporul de 100% pentru zilele de sărbători legale.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâții au fost obligați să plătească Sindicatului " B" suma de 700 lei reprezentând onorariu expert.
Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat recurs Sindicatul "" B, în numele și pentru reclamantul G, solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul obligării pârâtelor intimate la plata, în solidar, a despăgubirilor bănești pentru prejudiciul suferit de asistentul personal G, urmare a neacordării, din motive neimputabile acestora, a sporului pentru munca prestată în zilele de legală, cuvenit începând cu luna angajării (martie 2006), despăgubiri egale cu: suma de 516 lei reprezentând sporul de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru, pentru munca prestată în zilele de legală de către fiecare dintre ei, începând cu luna martie 2006, actualizată în funcție de indicii de inflație, începând cu luna cuvenirii drepturilor, până la data plății efective.
În motivarea acestei căi de atac, recurentul a arătat, în esență, că instanța și-a motivat sentința la acest capăt de cerere exclusiv pe baza unor înscrisuri întocmite de angajator, fără a avea în vedere celelalte înscrisuri care reflectă activitatea desfășurată de un asistent personal. De asemenea, a solicitat să se constate că reclamantul - recurent nu a desfășurat activitate în zilele de sărbători legale (cum eronat a interpretat instanța de fond), ci doar că această activitate nu a fost evidențiată în foile de pontaj și că nu s-a acordat sporul cuvenit, pe care însuși expertul l-a cuantificat la suma de 516 lei, astfel cum este expres menționat atât în raportul de expertiză propriu - zis, cât și în anexa 4 la raport.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe prevederile art. 304 - 304/1, coroborat cu prevederile art. 312 și art. 316 Cod procedură civilă.
Analizând sentința recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Articolul 119 din Legea nr. 53/2003 ( Codul Muncii ), prevede că:
"(1) Munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia.
(2) În aceste condiții salariatul beneficiază de salariul corespunzător pentru orele prestate peste programul normal de lucru.", iar articolul 120 din aceeași lege, prevede:
(1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut deart. 119alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adăugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
(2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. (1), se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de muncă, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de bază.
Articolul 137 din aceeași lege, prevede:
"(1) Salariaților care lucrează în unitățile prevăzute laart. 135, precum și la locurile de muncă prevăzute laart. 136li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile.
(2) În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru."
De asemenea, articolul 18 alin. 1 din nr.OG 10 din 31 ianuarie 2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivitOrdonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivitanexelor nr. IIșiIIIla Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, invocată de către reclamant, prevede:
"(1) Munca prestată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul contractual încadrat în funcții de execuție sau de conducere este considerată muncă suplimentară și se compensează cu timp liber corespunzător. În cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti, în luna următoare, cu un spor aplicat la salariul de bază, după cum urmează:
a) 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru;
b) 100% din salariul de bază pentru orele următoare și pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.
(2) Munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată și sporurile prevăzute la alin. (1) se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă de șeful ierarhic, fără a se depăși 360 de ore anual.
(3) La locurile de muncă la care durata normală a timpului de lucru a fost redusă potrivit legii sub 8 ore pe zi, depășirea programului de lucru astfel aprobat se poate face numai temporar, în situații cu totul deosebite, fiind obligatorie compensarea cu timp liber corespunzător."
Articolul 41 al. 3 lit. c din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național valabil pentru perioada 2007 - 2010, prevede că pentru orele suplimentare ce nu au fost compensate corespunzător cu ore libere plătite se acordă un spor de 100% din salariul de bază.
Din dispozițiile legale sus-menționate, rezultă că munca prestată în zilele de legală se plătește salariatului doar în situația în care compensarea cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia.
Or, în speță, reclamantul nu a dovedit faptul că i-ar fi solicitat angajatorului, iar acesta ar fi refuzat să compenseze munca prestată în zilele de legală cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia. Doar în această situație, munca prestată în zilele de legală ar fi putut fi plătită conform dispozițiilor legale menționate.
Prin urmare, nefiind dovedită imposibilitatea compensării muncii prestate în zilele de legală cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, Curtea constată că solicitarea privind acordarea sporului de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru, pentru munca prestată în zilele de legală, este neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, constatând că sentința recurată este legală, în temeiul disp. art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele Legii
DISPUNE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Sindicatul B în numele reclamantului G - prin ,-, jud. B, împotriva sentinței nr. 769 din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 17 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
-pt.jud.- aflată în
-semnează președ.instanței,
Red.
Jud.fond:
Ex.2/16.12.2009
Președinte:Mitrea Muntean DanaJudecători:Mitrea Muntean Dana, Sas Laura, Bratu
