Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 136/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 10/2001 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 136
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda
Grefier - -
Pe rol, pronunțarea asupra apelului formulat de pârâta "" - prin lichidator, cu sediul în municipiul B,-,. 14 A,. A,. 1,. 1, județul B, împotriva sentinței civile nr. 353 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra apelului de față au avut loc în ședința publică din 4 noiembrie 20009, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, pentru a da posibilitatea reclamant-intimatului să formuleze note de concluzii scrise, la cererea acestuia, a amânat pronunțarea la 11 noiembrie 2009, dată la care, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 18 noiembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
La data de 13 iulie 2001 a notificat, județul B și a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a suprafeței de 13,4 ha teren, parc și grădini, a unui - locuință, clădire administrație, locuințe personal și anexe gospodărești, imobile situate în comuna, județul B, fostă proprietate a fraților, și, preluate de stat la 2 - 3 martie 1949.
, prin decizia nr. 2 din 2 iulie 2002, respins notificarea.
La data de 2.08.2002, pe rolul Tribunalului Botoșania fost înregistrată plângerea formulată de reclamanții, și împotriva decizie sus menționate.
În motivare, reclamanții au precizat că imobilele solicitate a fi restituite, aflate în posesia, au fost în proprietatea indiviză a autorilor lor, frații, și, fiind preluate în proprietatea statului prin Decretul nr. 83/1949 și terenul în administrarea fostului, patrimoniul acesteia fiind preluat de pârâta.
În dovedirea cererii, s-au depus înscrisuri în justificarea calității reclamanților de moștenitori ai autorilor deposedați și a dreptului de proprietate al acestora, precum și decizia nr. 2 din 2 iulie 2002.
Pârâta, prin lichidator judiciar, pe calea cererii reconvenționale, a solicitat obligarea reclamanților la plata sporului de valoare adus la conacul fostei proprietăți, prin construirea unui corp nou de clădire în suprafață de 352,8 mp, precum și să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor baie (în suprafață de 100 mp), cantină (în suprafață de 165,5 mp), cabină poartă (în suprafață de 12 mp) și magazie lapte (în suprafață de 264,5 mp), pe care le-a edificat pe terenul solicitat a fi restituit.
În drept, a invocat dispozițiile art. 494 Cod civil, precum și ale Legii nr. 10/2001.
Deoarece în cursul procesului au decedat și, în locul acestora au fost introduși moștenitorii de, - reprezentanți prin mandatar - și, alături de și, respectiv și.
Pe de altă parte, la termenul de judecată din 15 aprilie 2004 s-a dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți a Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice B și a Comunei, prin primar.
Prin încheierea de ședință din 1 februarie 2006 fost disjunsă acțiunea în daune formulată de la data de 18 martie 2004, înființându-se un nou dosar.
Prin sentința civilă nr. 1344 din 27.09.2006, Tribunalul Botoșania admis acțiunea, precum și cererea reconvențională formulată de, societate în lichidare, prin lichidator și, în consecință, a anulat decizia nr. 2 din 2 iulie 2002 emisă de societate menționată și a dispus restituirea către reclamanți a suprafeței de 139.665 mp teren intravilan sat, comuna, județul B, precum și a construcțiilor proprietatea autorilor reclamanților existente în prezente pe terenul menționat.
Au fost obligați reclamanții, în solidar, să plătească pârâtei suma de 68.596,10 lei, cu titlu de despăgubiri, reprezentând valoarea de piață a construcțiilor constând în grup sanitar, cabină poartă, centrală termică, cantină cu dormitor, baie, grajd, punct colectare lapte și locuință anexă - corp administrativ.
A fost obligat primarul comunei, județul B să emită dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri în favoarea reclamanților, pentru imobilele construcții identificate în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert, demolate, ori modificate, cu înaintarea documentației necesare către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin decizia civilă nr. 205 din 19.06.2007, Curtea de Apel Suceavaa respins apelurile declarate de Statul Român și reclamantul ca nefondate, iar apelul declarat de reclamantul atât în nume propriu, cât și ca reprezentant al reclamanților de, și a fost respins ca tardiv formulat.
Prin decizia civilă nr. 2137 din 1.04.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursurile declarate de reclamanții, și Statului Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice B, a casat hotărârile primelor instanțe și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Botoșani, cu indicația de a se verifica dacă și, și au formulat în nume propriu notificare sau dacă există procură specială prin care aceștia l-au împuternicit pe să-i reprezinte în procedura prealabilă arătată în Legea nr. 10/2001.
De asemenea, s-a indicat a se stabili dacă are calitatea de reprezentant al reclamantei și al reclamantului .
În fine, instanța supremă a indicat necesitatea clarificării efectelor juridice ale declarației autentice din 15 martie 2004 de revocare a procurii conferite lui .
Reinvestit cu rejudecarea cauzei, Tribunalul Botoșani, în considerarea dispozițiilor art. 315 Cod procedură civilă, a solicitat reclamanților precizări atât în legătură cu calitatea de reprezentant a numitului (la rândul său reclamant), cât și cu privire la existența unor notificări formulate în baza Legii nr. 10/2001, personal sau prin reprezentant, de numiții, și.
Prin adresele trimise la dosar, cât și succesorii și și au adus la cunoștință instanței că singura notificare prin care s-a solicitat restituirea imobilelor arătate în petitul acțiunii este cea aflată în copie la fila 32 dosar 4734/C/2002 vol. I, formulată de la data de 9 iulie 2001 și că, din câte cunosc, defuncții și nu au formulat separat o altă notificare prin care să solicite retrocedarea imobilelor.
Prin încheierea de ședință din 29 ianuarie 2009 Tribunalul Botoșania stabilit, în baza procurilor aflate la dosar, nerevocate, că are calitatea de reprezentant al moștenitorilor de, și.
La aceeași dată s-a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a tuturor reclamanților, cu excepția lui, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a comunei, prin primar.
Prin sentința civilă nr. 353 din 12 martie 2009, Tribunalul Botoșania respins acțiunea formulată de reclamanții, continuată de moștenitorii, de, și, continuată de moștenitorii și dată fiind excepția lipsei calității procesuale active.
Acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta comuna - a fost respinsă pentru lipsă calitate procesuală pasivă.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu ceilalți pârâți și, în consecință, a fost anulată decizia nr. 2 din 2 iulie 2002 emisă de, prin lichidator și s-a dispus restituirea în natură către reclamant a suprafeței totale de 139.665 mp. teren, din intravilanul satului, com., jud. B, identificată în raportul de expertiză întocmit de expert, în care se include terenul de sub construcțiile identificate ca fiind edificate după naționalizare, respectiv grup sanitar, cabină poartă, centrală termică, cantină cu dormitor, baie, grajd, punct colectare lapte, locuință anexă - corp administrativ.
S-a dispus restituirea în natură și a construcțiilor fostă proprietate a autorilor reclamantului și existente și în prezent pe terenul de 139.665 mp, construcții identificate în expertiza menționată.
În baza art. 271 Cod procedură civilă a fost consfințită învoiala părților și, prin lichidator, privind soluționarea cererii reconvenționale, în sensul că reclamantul a fost de acord să despăgubească pârâta pentru sporul de valoare adus prin edificarea pe terenul solicitat a fi restituit a construcțiilor sus menționate, cu suma de 685.961.000 lei vechi, iar, în calitate de lichidator al pârâtei, a fost de acord cu predarea acestor bunuri reclamantului.
Prin aceeași sentință pârâta a fost obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri reclamantului, pentru imobilele construcții demolate, identificate în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert.
În baza art. 274 Cod procedură civilă au fost obligați pârâții, prin lichidator și Statul Român să plătească reclamantului cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că potrivit notificării aflată în copie la dosar, reclamantul a fost singurul care a semnat cererea privind retrocedarea, în baza Legii nr. 10/2001, a imobilelor fostă proprietate a autorilor săi, și.
În notificarea înaintată prin executor judecătoresc deși s-a arătat că înțelege să acționeze și în numele celorlalți moștenitori, aceștia nu au fost indicați în mod expres, nefiind consemnate date referitoare la numele, prenumele și domiciliul lor.
Ulterior, a fost atașată o procură autentificată sub nr. 1819 din 31 mai 2002, prin care, și au înțeles să-l delege pe să-i reprezinte cu depline puteri în toate problemele ce decurg din acțiunea de redobândire a averii ce a aparținut fraților. Acest act, conchide prima instanță, nu reprezintă o ratificare a notificării trimisă la 9 iulie 2001, întrucât cei trei puteau să se adreseze unității deținătoare cel mai târziu la data de 14 februarie 2001, termen stabilit de art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
În consecință, Tribunalul Botoșania stabilit că notificarea a fost depusă doar de către reclamantul, care este singurul care a dobândit calitatea de persoană îndreptățită la restituire și care, deci, are calitate procesuală activă în prezentul dosar.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Comunei a fost admisă cu motivarea că aceasta nu are calitatea de unitate deținătoare a imobilelor solicitate în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că pretențiile reclamantului sunt parțial întemeiate.
Astfel, din hotărârea de partaj nr. 143 dată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. 1685/1937, rezultă că după defunctul, descendenții acestuia, și au dobândit prin moștenire în indiviziune, și "locul din parcul conacului din str. - - -, unde se află mormântul defunctului", adică imobilele teren și construcțiile de pe acesta, preluate în patrimoniul statului la data de 2 martie 1949, în baza Decretului nr. 83/1949.
Prin intermediul expertizei întocmită de expert a fost identificat terenul preluat în patrimoniul statului în suprafață de 139.665 mp, precum și construcțiile de pe acesta, care, de asemenea, au trecut în proprietatea statului, construcții care se mai găsesc pe teren fie în aceeași formă, fie în formă modificată.
În legătură cu imobilele noi, unitatea deținătoare a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat ca persoana îndreptățită să preia și aceste imobile cu plata unei despăgubiri, fapt ce a dus la concluzia ca aceste imobile nu mai sunt necesare activității societății, care, de altfel, este în faliment.
În cursul soluționării primului ciclu procesual, reclamantul și pârâtul, au depus la dosar un act prin care au adus la cunoștință că înțeleg să tranzacționeze cu privire la cererea reconvențională formulată de unitatea deținătoare.
În considerarea dispozițiilor art. 271 și 272 Cod procedură civilă, tribunalul a consfințit învoiala părților și a luat act de înțelegerea lor.
Pentru construcțiile preluate de stat din patrimoniul autorilor reclamantului, și care nu se mai regăsesc și în prezent, s-a conchis că se cuvine acordarea de măsuri reparatorii, constând în despăgubiri, sens în care, socotind incidente dispozițiile art. 32 al. 1 din Legea nr. 10/2001 a fost obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri, cu înaintarea acesteia către Secretariatul General al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu documentația necesară, conform art. 16 alin. 2 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Împotriva acestei sentinței a declarat apel pârâta, pe care l-a motivat în termenul legal, respectiv până la prima zi de înfățișare.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit a fost obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri pentru construcțiile demolate, deoarece nu are posibilitatea practică de acordare a acestor despăgubiri. Precizează că incidente în cauză sunt dispozițiile art. 32 al. 1 din Legea nr. 10/2001, în considerarea cărora obligația soluționării notificării revene primarului unității teritorial administrative în a cărei rază s-a află imobilul.
Arată, de asemenea, că obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată nu are acoperire legală, putând fi obligați doar la plata cheltuielilor de judecată făcute în legătură cu construcțiile retrocedate.
Reclamantul a formulat, de asemenea până la prima zi de înfățișare, cerere de aderare la apelul declarat de pârâtă, prin care a arătat că suma de 68596,10 lei stabilită cu titlu de "spor de valoare" adus imobilului ce urmează a fi restituit în natură este rezultatul evaluării făcute în vara anului 2003, ținându-se cont de starea fizică de la acel moment a construcțiilor în discuție. În realitate, ca efect al totalei neglijări a întregului imobil, în intervalul de peste 6 ani scurs de la data evaluării menționate, prin conjugarea acțiunii factorilor naturali, dar și a celui uman, toate construcțiile au suferit degradări accentuate. Ca atare, conchide reclamantul apelant suma de 68.596,10 lei stipulată în sarcina sa prin sentința primei instanțe nu mai are nici un corespondent cu starea actuală a clădirilor ce urmează a-i fi predate, sub acest aspect, sentința fiind inechitabilă. Mai mult, o serie din construcții au durata de viață expirată, figurând în evidențele contabile a cu valoarea zero.
Solicită reclamantul operarea unei compensări între suma ce o are de plătit cu cea pe care o are de primit de la pârâta.
Examinând apelul declarat de pârâta, prin prisma dispozițiilor art. 294 și următoarele Cod procedură civilă, a actelor și lucrărilor dosarului, se rețin următoarele:
În aplicarea prevederile Legii nr. 10/2001, principiul de bază este restituirea pe cât este posibil a imobilelor în natură către foștii proprietari. Acest principiu al legii este în concordanță și cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 din conform căruia orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În speță, în mod just prima instanță, în raport de exigențele impuse în materia probațiunii prin Legea nr. 10/2001, a reținut că reclamantul a dovedit faptul că autorii săi, frații, și, au fost proprietarii suprafeței de 139.665 mp teren, de pe raza comunei -, județul B, precum și a construcțiilor edificate pe acest teren și care mai există și în prezent fie în aceeași formă, fie în formă modificată, imobile identificate prin intermediul expertizei întocmite de expert. De asemenea, corect s-a reținut că s-a făcut dovada deposedări autorilor reclamantului de către stat de imobilele menționate, precum și a calității reclamantului de persoană îndreptățită la restituire în sensul prevederilor actului normativ menționat.
În considerarea dispozițiilor art. 10 al. 5 din Legea nr. 10/2001, apreciind corect că imobilele nou edificate pe terenul restituit de către societatea pârâtă nu mai sunt necesare activității acesteia, prima instanță a luat act de tranzacția intervenită între părți cu privire la aceste imobile, în sensul predării imobilelor reclamantului, în schimbul plății de către acesta a sumei de 68.596,1 lei.
Pentru construcțiile preluate de stat din patrimoniul autorilor reclamantului, construcții care nu se mai regăsesc în prezent, corect prima instanță a obligat pârâta să emită dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri.
Astfel, cu privire la acest aspect de reține că în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 entitatea obligată să primească și să soluționeze notificarea este deținătorul imobilului solicitat.
Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin nr.HG 250/2007, definesc unitatea deținătoare ca fiind entitatea cu personalitate juridică exercitând, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituția prefectului sau orice altă instituție publică), fie entitatea cu personalitate juridică având înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii.
Așa fiind, în considerarea dispozițiilor coroborate ale art. 32. al. 1, art. 10, art. 11 și art. 24 din Legea nr. 10/2001, se reține că pârâta a avut calitatea de entitate deținătoare și a construcțiilor care nu se mai regăsesc în prezent, condiții în care corect a fost obligată la emiterea dispoziției cu propunere de acordare de despăgubiri pentru aceste imobile.
De altfel, în privința acestor imobile, natura și cuantumul măsurilor reparatorii se stabilesc în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001, procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor fiind cele stabilite prin art. 16 din Cap. V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, aceste despăgubiri nefiind, deci, plătite din patrimoniul pârâtei.
Cu privire la obligația de plată cheltuielilor de judecată, a căror cuantum nu a fost contestat, se reține că prima instanță, în baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, corect a obligat pârâta, în calitate de entitate deținătoare a imobilelor teren și construcții retrocedate și emitentă a deciziei nr. 2 iulie 2002, prin care s-a răspuns la notificarea reclamantului, la suportarea acestora, pârâta fiind, deci, parte căzută în pretenții.
În consecință, pentru cele menționate, Curtea, în baza art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul declarat de pârâta ca nefondat.
Examinând cererea de aderarea la apel formulată de reclamantul se rețin următoarele:
Între reclamant și societatea pârâtă a intervenit o tranzacție cu privire la cererea reconvențională formulată de unitatea deținătoare.
Potrivit art. 271 Cod procedură civilă părțile se pot prezenta oricând în cursul judecății, chiar dacă nu au fost citate, pentru a cere pronunțarea unei hotărâri care să consfințească învoiala lor, iar potrivit dispozițiilor art. 272 Cod procedură civilă, învoiala va fi înfățișată în scris și va alcătui dispozitivul hotărârii.
Deci, acest act de dispoziție reprezintă un contract prin care părțile termină un proces sau preîntâmpină un proces ce se poate naște, prin concesii reciproce, constând în renunțări reciproce la pretenții sau în prestații noi săvârșite ori promise de o parte în schimbul renunțării de către cealaltă parte la dreptul care este litigios.
Reglementarea o găsim în art. 1704 - 1717 cod civil și art. 271 - 273 Cod procedură civilă.
Potrivit dispozițiile art. 1712 - 1716 Cod civil, contractul de tranzacție este supus cauzelor de nulitate absolută și relativă cunoscute în dreptul comun.
În speță, cum între părți a intervenit o tranzacție cu privire la cererea reconvențională formulată de unitatea deținătoare, iar instanța a luat act de înțelegerea părților, în baza dispozițiilor art. 271 și 272 Cod procedură civilă, nemulțumirile reclamantului cu privire la cuantumul despăgubirilor pe care trebuie să le plătească pârâtei, care, de altfel, nu se circumscriu cauzelor de nulitate absolută sau relativă, nu pot determina o reanalizare și o nouă determinare pe baza altor criterii a valorii construcțiilor cu privire la care părțile au tranzacționat.
În legătură cu compensarea invocată de reclamant se reține că aceasta nu poate opera deoarece în privința construcțiilor care nu se mai găsesc pe terenul în litigiu, procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor sunt cele stabilite prin art. 16 din Cap. V, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, aceste despăgubiri nefiind plătite, deci, din patrimoniul pârâtei.
Pentru aceste motive, va respinge cererea de aderare la apel ca nefondată.
Așa fiind, în numele Legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de "" prin lichidator -, din mun. B,-.. 14,. A,.1,.1, județul, împotriva sentinței civile nr. 353 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosar nr-, ca nefondat.
Respinge cererea de aderare la apel formulată de reclamantul, domiciliat în mun. B, sector 3,-, -.27,.40, cod -, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored./16.12.2009
Nr. ex. 15
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Frunză Sanda
