Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1463/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1463
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de către reclamantul-recurent Sindicatul Învățământului Preuniversitar T și de pârâtul Ministerului Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 1423/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții-intimați Școala cu clasele I-VIII nr. 5 L, Primăria L - Instituția Primarului, Consiliul Local L și Inspectoratul Școlar al Județului T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal La apelul nominal se prezintă pentru reclamantul recurent Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, avocat, pentru pârâtul intimat Inspectoratul Școlar Județean T, consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se reprezentanta pârâtului-intimat Inspectoratul Școlar al Județului T depune la dosar delegația de reprezentare.
Instanța procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinărilor depuse de pârâții Inspectoratul Școlar Județean T, Consiliul Local al Municipiului L și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul de a fi obligați toți pârâții la plata drepturilor salariale solicitate, fără cheltuieli de judecată. În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Inspectoratul Școlar Județean T, susține că în mod corect a fost respinsă de prima instanță, fiind reținut în mod just că acesta are calitate procesuală pasivă. Cu privire la venituri, susține că acestea există însă datorită managementului defectuos nu sunt redistribuite corect.
Reprezentanta pârâtului intimat Inspectoratul Școlar Județean T solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, respingerea recursului ca nefondat, potrivit motivelor arătate în întâmpinare și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică. Arată că în Contractul colectiv de muncă este specificat clar cine trebuie să plătească aceste drepturi și care este sursa de venituri, ca atare, titularul obligației de plată fiind doar unitatea de învățământ, solicitând exonerarea lor de plata acestor drepturi. Mai arată că veniturile proprii sunt distincte de fondurile de salarii și se realizează de către unitățile de învățământ din închirieri sau sponsorizări.
Susține că Tribunalul Timișs -a pronunțat în alte cauze similare prin respingerea unor astfel de acțiuni.
Reprezentantul reclamantului recurent susține că deține hotărâri care au și fost executate.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiune, reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar în numele și pentru membri de sindicat, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII nr. 5 L, Primăria L - Instituția Primarului, Consiliul Local L și Inspectoratul Școlar al Județului T și Ministerul Economiei și Finanțelor, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care aceștia din urmă să fie obligați să achite membrilor sindicatului angajați ai pârâtului 1 drepturile bănești cuvenite și neachitate acestora, reprezentând - primă concediu de odihnă ultimilor trei ani anterior depunerii cererii de chemare in judecata, sume actualizate în funcție de rata inflației, până la data efectuării plății efective.
În motivare reclamantul a arătat că membrii săi de sindicat sunt îndreptățiți la primirea primele de concediu de odihnă însă pârâții refuză acordarea acestora.
Reclamantul a invocat dispozițiile art. 48 - 50 din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic, precum și dispozițiile contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ, dispoziții reluate și în contractul colectiv de muncă la nivelul județului T, art. 37, respectiv art. 36.
Pârâții, legal citați prin întâmpinare, s-au opus admiterii acțiunii, ca neîntemeiată, susținând că personalul contractual din instituțiile de învățământ din sectorul bugetar, este salarizat potrivit Legii 128/1997, în care nu este prevăzută acordarea primei de vacanță.
Prin sentința civilă nr. 1423/27.05.2009 Tribunalului Timișs -a admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membrii de sindicat, în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII nr. 5 L, Primăria L - Instituția Primarului, Consiliul Local L, Inspectoratul Școlar al Județului T și Ministerul Economiei și Finanțelor, pârâta de I unitate de învățământ, fiind obligată la plata primelor de vacanta, cuvenite si neacordate membrilor sindicatului reclamant, pe perioada ultimilor trei ani, anterior depunerii cererii de chemare in judecata, prime ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație pana la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2007, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu", dreptul invocat de către reclamanți fiind recunoscut prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2007. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege (căci clauzele actului menționat au putere de lege, conferită de către părțile semnatare).
În consecință, instanța a apreciat că acțiunea promovată este întemeiată, în ciuda faptului că Legea nr. 128/1997 nu prevede dreptul la prima de vacanță, acesta putând fi recunoscut direct în baza convenției adoptate în temeiul Legii nr. 130/1996.
Împotriva sentinței au declarat recurs, în termenul legal, reclamanții, reprezentați prin Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței supusă reformării, în sensul obligării la plata drepturilor salariale ce au făcut obiectul acțiunii principale și a pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Inspectoratul Școlar Județean T, Consiliul Local L și Primăria L - Instituția Primarului.
Reclamanții au susținut că în mod greșit instanța de fond, deși a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâții Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Inspectoratul Școlar Județean T, Consiliul Local al Municipiului L și Primăria Municipiului L - Instituția Primarului și a admis in totalitate acțiunea, în dispozitivul sentinței a obligat doar pârâta unitate de învățământ la plata primelor de concediu solicitate.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.304 Cod de procedură civilă.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu recurs și de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, care a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca inadmisibilă, netemeinică și nelegală. S-a solicitat în principal modificarea parțială a hotărârii de fond prin admiterea excepției lipsei calității procesual pasive a acestuia, iar în subsidiar, respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Recurentul susține că între membrii sindicatului reclamant și minister nu există nici un raport juridic de muncă, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului, în limitele competențelor conferite prin prevederile art. 18 alin.2 lit.b) și art. 28 lit. e) din Legea nr. 500 /2002 privind finanțele publice.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 3041Cod de procedură civilă.
Pârâtul-intimat Inspectoratul Școlar al Județului Tad epus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că, potrivit art.167 din Legea nr. 128/1997, art.16 din nr.HG2192/2004 și art. 13 din G nr. 32/2001, Inspectoratul Școlar al Județului T nu are atribuții și competențe în ceea ce privește salarizarea personalului didactic și didactic auxiliar din unitățile de învățământ preuniversitar, această obligație revenind consiliilor locale, în calitate de ordonatori principali de credite, astfel că nu se poate reține o obligație de plată în sarcina Inspectoratul Școlar al Județului
Examinând recursul declarat de către reclamant, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T are, așa cum corect a reținut instanța de fond, calitate procesuală pasivă, calitate ce decurge din atribuțiile pe care acesta le are în ceea ce privește angajarea personalului didactic. Astfel, art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 și Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ dau în sarcina Inspectoratului Școlar atribuția de angajare a cadrelor didactice, angajarea acestora pe post făcându-se prin dispoziția inspectorului școlar general.
Chiar dacă raportul de muncă, supus analizei, este derulat între cadrele didactice și unitatea de învățământ, conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, Curtea reține că, potrivit art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, unitățile de învățământ sunt finanțate in principal prin bugetele locale ale autorităților administrative. În același sens, prevăd și dispozițiile art. XIII din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 32/2001.
Consiliul Local are ca atribut, potrivit art. 36 alin. 4 litera d din Legea nr. 215/2001, aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ preuniversitar.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 500/2002 și art. 63 alin. 4 lit. a raportat la art. 63 alin. 1 lit. c din Legea nr. 215/2001, Primarul îndeplinește funcția de ordonator de credite asupra bugetului Consiliului Local, astfel încât are calitate procesuală pasivă în speță.
Instanța apreciază că, în favoarea legitimării procesual pasive a Consiliului Local L și a Primăriei L - Instituția Primarului, pledează conținutul art. 39 și 40 din Normele metodologice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 2192/2004, prin care a fost atribuit unităților administrativ teritoriale un rol decizional în aprobarea bugetelor de venituri și cheltuieli lunare ale fiecărei unități de învățământ din raza sa teritorială. Altfel spus, repartizarea fondurilor necesare plății către reclamanți a drepturilor salariale solicitate nu este posibilă in lipsa unei decizii de aprobare a proiectelor de buget, întocmite anual de unitățile de învățământ, chiar dacă în speță este vorba numai de veniturile proprii ale angajatorului. Este adevărat că salariile se calculează de către instituția de învățământ la care este angajat membru de sindicat, însă pârâții chemați în judecată au calitate procesuală pasivă, calitate ce decurge din atribuțiile pe care le au în ceea ce privește asigurarea, aprobarea și repartizarea fondurilor necesare plății salariilor.
Întrucât asigurarea fondurilor bănești necesare plății drepturilor salariale ale reclamantului se face de către pârâții Consiliului L și a Primăriei - Instituția Primarului, aceștia au calitate procesuală pasivă, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive a acestor pârâți a fost soluționată în mod corect de către prima instanță, în sensul că nu este întemeiată.
Dacă motivele de fapt și de drept menționate mai sus susțin calitatea procesual pasivă a Inspectoratului Școlar Județean T și a unității administrativ-teritoriale, nu același lucru se întâmplă in privința legitimării Ministerului Finanțelor Publice de a figura ca subiect pasiv in raportul juridic supus analizei.
Asupra calității procesual pasive a recurentului Ministerului Finanțelor Publice, Curtea reține că, intr-adevăr, drepturile solicitate de autorii cererii principale sunt drepturi de natură salarială, potrivit art. 282 Codul Muncii, context în care părți în proces sunt, în principiu, numai reclamanții și pârâții (angajatorul și organele ierarhic superioare), care au atribuții în ceea ce privește salarizarea acestora, având în vedere că, într-un proces, calitatea de pârât poate aparține numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept.
Instanța nu identifică nicio dispoziție legală menită să justifice nașterea unui raport juridic intre reclamanți, pe de o parte, și Ministerul Finanțelor Publice, de cealaltă parte. În afara atribuțiilor de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat, pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, legiuitorul nu a prevăzut, în sarcina acestui minister, atribuții legate de angajarea ori salarizarea personalului didactic, cu atât mai mult cu cât reclamanții invocă drepturi salariale pe care partenerii sociali s-au obligat să le plătească din fondurile proprii ale unităților de învățământ. Prin urmare, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă.
Legea nr. 128/1997 nu prevede expres acordarea unei prime de vacanță, însă, potrivit art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază și de alte drepturi prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, atât cel de la nivel național, cât și cel de la nivel de ramură învățământ.
Contractele colective de muncă la nivel național pe anii 2005-2006 și, respectiv, pe anii 2007-2010 prevăd, la art. 59 alin. 3, că se poate stabili, în raport de posibilitățile economico-financiare ale unității, ca pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță.
Dreptul reclamanților la prima de concediu este consacrat, în mod evident, de art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2008, în care părțile contractante au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv art. 5 alin. 1 din contractul in discuție, norma contractuală sus-citată produce efecte pentru toți salariații din învățământ.
Conform art. 241 alin. 1 din Codul muncii, contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați. Art. 8 alin. 2 din contractul colectiv de muncă la nivel național pe 2007-2010 prevede că, în raporturile de muncă dintre angajați și angajator, se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat, indiferent dacă acestea se găsesc în contractul colectiv de muncă sau în lege.
Din coroborarea prevederilor art. 30 alin. 1 și art. 11 alin.1 lit. c și d din Legea nr. 130/1996 cu cele ale art. 241 și art. 243 alin.1 din Codul muncii rezultă că aplicarea clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, în toate unitățile și instituțiile de învățământ și pentru toți salariații din învățământ este obligatorie.
În strânsă legătură cu cele mai sus-menționate, instanța reține că, în lipsa unei dispoziții legale exprese care să condiționeze în vreun fel acordarea drepturilor salariale sub forma primelor de concediu ori să statueze asupra cuantumului acestora, clauzele contractului individual de muncă încheiate la nivelul ramurii de învățământ nu ar putea fi în vreun fel înlăturate, nici prin apărarea referitoare la lipsa veniturilor proprii ale unității de învățământ, cu atât mai mult cu cât aceasta nu se autofinanțează, iar bugetul ei de venituri și cheltuieli este supus aprobării unității administrativ-teritoriale în a cărei rază teritorială se află.
Din modul de redactare al clauzelor contractelor colective de muncă specifice învățământului rezultă, în mod clar, obligația de a se plăti prima de vacanță, deoarece art. 37 din aceste contracte prevede că: "- convin ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii ", iar nu ca personalul să poată beneficia de astfel de premii dacă se vor realiza venituri proprii.
A interpreta clauza contractuală menționată în sensul că primele de vacanță se acordă condiționat de realizarea unor venituri proprii de către unitatea de învățământ, în condițiile în care unitățile de învățământ au posibilități limitate de a obține venituri proprii, deoarece scopul lor constă în prestarea unui serviciu public educarea elevilor, iar nu în desfășurarea unor activități aducătoare de profit, ar conduce la concluzia că o astfel de clauză a fost inserată în contractele colective de muncă fără intenția de a produce efecte. Or, potrivit art. 977 și art. 978 din Codul civil, o clauză se interpretează după intenția comună a părților, iar nu după sensul literal al termenilor, și în sensul ce poate avea un efect.
Prin urmare, dacă s-ar aprecia că dreptul reclamanților la plata primelor de vacanță este afectat de o condiție, care nu se va putea îndeplini, s-ar ajunge la golirea de conținut a clauzei contractuale ce-l reglementează, interpretare ce contravine dispozițiilor legale incidente în speță.
În ceea ce privește lipsa veniturilor proprii, instanța reține că pârâtei Școala cu clasele I-VIII nr. 5 L, căreia îi revenea sarcina probei, nu a făcut nici o dovadă din care să rezulte că nu realizează venituri proprii.
Văzând și prevederile art. 2 din Hotărârea de Guvern nr. 2192/2004 coroborate cu cele ale Hotărârii de Guvern nr. 1942/2004, potrivit cărora județul T nu se regăsește printre județele ce intră sub incidența Normelor metodologice aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 2192/2004, Curtea constată că tribunalul a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Prin urmare, raportat la cele menționate anterior, la motivele de fapt invocate și la prevederile art. 304 pct. 9 coroborate cu cele ale art. 3041Cod procedură civilă, instanța apreciază că recursul reclamantului este întemeiat și în baza art. 312 alin.1 - alin.3 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de către reclamantul-recurent Sindicatul Independent al Învățământului Preuniversitar din Județul T, în numele membrilor de sindicat, împotriva sentinței civile nr. 1423/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții-intimați Școala cu clasele I-VIII nr. 5 L, Primăria L - Instituția Primarului, Consiliul Local L și Inspectoratul Școlar al Județului T, va modifica în parte sentința civilă menționată mai sus, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, va respinge acțiunea formulată împotriva acestui pârât și va obliga pârâții Primăria L - Instituția Primarului, Consiliul Local L și Inspectoratul Școlar al Județului T la plata primelor de vacanță cuvenite și neacordate membrilor sindicatului reclamant, pe perioada ultimilor trei ani, anterior depunerii cererii de chemare în judecată, prime ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății efective.
Totodată, va menține în rest dispozițiile sentinței recurate, respectiv în ceea ce privește admiterea acțiunii formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar T, în numele și pentru membri de sindicat, în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII nr. 5 L, Primăria L - Instituția Primarului, Consiliul Local L și Inspectoratul Școlar al Județului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de către reclamantul-recurent Sindicatul Învățământului Preuniversitar T și de pârâtul Ministerului Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 1423/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică în parte sentința în sensul că obligă și pârâții Consiliul Local L, Primarul Municipiului L și Inspectoratul Școlar al Județului T, la plata drepturilor pretinse de reclamant.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
Grefier,
Red. /2.11. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./2.11. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
