Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1549/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-(8515/2008)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

Decizia civilă nr.1549/

Ședința publică din data de 12 martie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște

JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș

JUDECĂTOR 3: Elena

GREFIER -

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI afiliat la Federația Educației Naționale ca reprezentant al membrilor de sindicat, împotriva sentinței civile nr.801 LM/AS din 23 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN G, CONSILIUL LOCAL, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII nr.1 și 2, având ca obiect - drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică răspuns intimatul pârât Consiliul Județean G, prin consilier juridic, cu împuternicire atașată la fila 10 dosar, lipsind recurentul reclamant Sindicatul Învățământului G afiliat la Federația Educației Naționale și intimații pârâți Consiliul Local, Școala cu Clasele I-VIII nr.1 și 2.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Consilierul juridic al intimatului pârât Consiliul Județean G, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Constată că prin sentința civilă nr. 801/LM/AS/23.09.2008 a Tribunalului Giurgiu - Secția Civilă, s-a respins ca nefondată acțiunea prin care reclamantul Sindicatul Învățământului G, afiliat, a solicitat obligarea pârâților Consiliul Local al comunei, Școala cu clasele I-VIII nr. 1 și 2, Consiliul Județean G la plata unui spor pentru condiții vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază pentru personalul care, în realizarea sarcinilor de serviciu, lucrează pe calculator cel puțin 50% din programul de lucru, pentru perioada ultimilor 3 ani, dar și în viitor, sume ce vor fi actualizate în funcție de rata inflației la data plății efective.

Reclamantul a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:

- în sistemul de învățământ actual, există o serie de funcții a căror exercitare presupune utilizarea efectivă în procesul muncii a computerului, cel puțin 50% sau 4 ore pe zi din timpul de lucru (de exemplu, informatician, bibliotecar, director, secretar, etc.);

- membrii sindicatului reclamant ce ocupă asemenea funcții, pot dobândi diferite afecțiuni, astfel că se impune asigurarea unui spor salarial pentru condiții de muncă vătămătoare, fiind expuși unui risc de îmbolnăvire profesională;

- pentru a proba existența condițiilor vătămătoare s-a apelat la specialiști în medicina muncii, anexându-se în acest sens la dosar adresa nr. 458/2007 emisă de - Autoritatea de Sănătate Publică a județului I, precum și adresa emisă de Cabinetul Medical Individual dr., specialist autorizat în medicina muncii la nivelul județului G;

- în aceste condiții, este evident că locurile de muncă respective intră în categoria celor cu condiții vătămătoare, dominantă fiind suprasolicitarea vizuală, care poate determina apariția astenopatiei acomodative (recunoscută ca boală profesională) și a altor afecțiuni neuropsihice;

- membrii sindicatului reclamant ar fi trebuit să beneficieze de sporul de 15% pentru condiții vătămătoare, fapt reglementat de nr. 281/1993 (art. 8 lit. a), art. 43 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel ramură învățământ, art. 24 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel național, prevederi normative care fac parte din Legea nr. 128/1997;

- prin atașarea documentelor emise de cabinetele de medicina muncii, s-a demonstrat posibilitatea apariției de boli profesionale, fiind în consonanță cu nr. 1471/2004;

- fiind un anumit grup, membrii sindicatului reclamant se încadrează în prevederile art. 24 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel național și de care instanța nu a ținut cont.

S-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art. 242 alin. ultim proc.civ.

Nu s-au propus noi dovezi în cauză.

Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Criticile exprimate prin motivele de recurs apar ca nefondate, urmând a fi înlăturate ca atare.

Astfel, dat fiind modul de redactare a disp. art. 8 din Hotărârea de Guvern nr. 281/1993, dar și al prevederilor relevante din contractele colective de muncă la nivel național, la nivel de ramură de învățământ și la nivelul G, în nici un caz nu se poate concluziona că membrii sindicatului reclamant, care îndeplinesc funcțiile la care se face referire în motivarea recursului, sunt îndreptățiți să beneficieze de un spor de 15% din salariul lunar de bază, pentru că lucrează în condiții de muncă vătămătoare sau periculoase, respectiv pentru folosirea calculatorului peste 50% din programul normal de lucru sau mai mult de 4 ore pe zi.

Art. 8 alin. 1 lit. a din nr. 281/1993 prevede că poate fi acordat un spor de până la 15% din salariul de bază pentru condiții periculoase sau vătămătoare, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective. Totodată, la lit. baa celuiași text se statuează că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Muncii și Ministerul Sănătății.

În cuprinsul clauzelor contractelor colective de muncă la care se face referire în motivarea acțiunii, se arată că pentru prestarea de activități în condiții de muncă periculoase sau vătămătoare, salariații primesc sporuri la salariul de bază, fără a se menționa în concret, însă, cuantumul în procente al acestui spor, categoriile de personal beneficiare, condițiile de acordare și locurile de muncă.

În raport de conținutul art. 8 alin. 1 lit. a și b din nr. 281/1993 și de cel al clauzelor contractelor colective de muncă de care se prevalează recurentul-reclamant, este evident că membrii acestuia nu îndeplinesc condițiile pentru a li se acorda un spor de 15% din salariul de bază pentru lucrul în condiții periculoase sau vătămătoare.

Această concluzie se sprijină pe mai multe argumente.

În primul rând, art. 8 din Hotărârea de Guvern nr. 281/1993 prevede că se poate acorda un spor de până la 15%. Or, această formulare rezumată în expresia "pot fi acordate" creează doar o posibilitate, o virtualitate, pentru recunoașterea respectivului drept salarial, dar nu generează însuși dreptul salarial în discuție și obligația corelativă corespunzătoare pentru angajator de a respecta acest drept.

Având în vedere acest mod de redactare a textului și faptul că sporul respectiv este unul ce poate între o limită minimă neprecizată și una maximă de 15%, este evident că membrii sindicatului reclamant nu pot pretinde că au dreptul la nivelul maxim al acestui spor. Așa fiind și întrucât nici în contractele colective de muncă nu există o concretizare a respectivei posibilități, prin statuarea într-un procent exact a cuantumului respectivului spor, apare cu claritate că nici în trecut și nici la momentul actual membrii sindicatului reclamant nu au dreptul la sporul salarial de 15% pretins prin cererea de chemare în judecată.

În al doilea rând, pentru recunoașterea dreptului la un asemenea spor trebuie respectate și disp. art. 8 lit. b din Hotărârea de Guvern nr. 281/1993, potrivit cu care locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Muncii și Ministerul Sănătății.

Or, în cauză nu s-a făcut dovada că ar exista un asemenea regulament, în care membrii recurentului-reclamant care lucrează peste 50% din timpul normal de muncă la calculator, să fie considerați că ar presta o activitate în condiții de muncă vătămătoare sau periculoase. Singurul document în acest sens este o adeverință emisă de un medic specialist în medicina muncii, înscris care însă este absolut insuficient și irelevant ca material probator, câtă vreme un asemenea medic nu are competența să determine ce înseamnă condiții periculoase sau vătămătoare de muncă. Doar Ministerul Sănătății și cel al sunt abilitate legal să acționeze în acest sens, așa cum prevede art. 8 lit. b din nr. 281/1993.

Cât privește adresa nr. 458/2007 emisă de Ministerul Sănătății - Autoritatea de Sănătate Publică a Județului I, acest act nu poate constitui un temei suficient pentru admiterea acțiunii, față de împrejurarea că el nu se referă la unitatea de învățământ ce are calitatea de intimat-pârât, ci vizează unități de învățământ de pe raza unui alt județ decât Ca atare, acest document de care se prevalează recurentul nu are nici valoare probatorie și nici relevanță în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant Sindicatul Învățământului G, afiliat, în contradictoriu cu intimații-pârâți Consiliul Local al comunei, Școala cu clasele I-VIII nr. 1 și 2, Consiliul Județean G, împotriva sentinței civile nr. 801/LM/AS/23.09.2008 a Tribunalului Giurgiu - Secția Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 12.03.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER

TEHNORED//2 ex./27.03.2009.

Jud.fond: Fl.Gh.

Președinte:Liviu Cornel Dobraniște
Judecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1549/2009. Curtea de Apel Bucuresti