Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 1547/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(7684/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1547/
Ședința publică din data de 12 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă SC - B (SC service -), împotriva sentinței civile nr. 1819 din 04 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-(138/2009), în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimata pârâtă SC -, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă SC - ( fostă SC service -) B, prin avocat, cu împuternicire avocațială atașată la fila 10 dosar, lipsind intimatul reclamant și intimata pârâtă SC -.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Din oficiu, Curtea invocă excepția inadmisibilității formulării cererii de recurs având în vedere că SC -, nu a fost parte în proces la instanța de fond.
Avocatul recurentei pârâte SC - B(SC service -), solicită admiterea excepției.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA,
Constată că prin acțiunea înregistrată sub numărul - pe rolul Tribunalului Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SNP ""-, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata sumei de 9330 lei reprezentând drepturile salariale cuvenite și neacordate, precum și a sumei de 533,52 lei reprezentând daune pentru neachitarea la termen a obligațiilor menționate.
Prin sentința civilă nr.1819/4.04.2008, Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei SC - și a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști pe anul 2005,2006,2007 în cuantum de 850 lei, 1047 lei și respectiv 1260 lei și de C pe anii 2005,2006 în cuantum de 927 lei și 1160 lei, actualizate cu indicele de inflație la data plății.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Articolul 168 aliniatul 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății pentru anii 2003 - 2006 are aceeași formulare, în toate contractele, prevăzând că salariații, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale egală în cuantum cu salariul de bază mediu pe unitate.
Potrivit aceluiași articol, "cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
De asemenea, articolul 168 aliniatul 2 din contractele colective de muncă pentru anii 2003 - 2004 prevede că "pentru anii 2003 suplimentările de la, aliniatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu, iar pentru anii 2005 - 2006, același articol prevede că "în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Din cele expuse, rezultă că drepturile salariale prevăzute de articolul 168 aliniatul 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003 - 2007, au fost incluse în salariile salariaților societăți pârâte, doar pentru anul 2003, întrucât, în ipoteza în care nu ar fi intenționat să acorde aceste drepturi pentru anii următori, nu le-ar fi prevăzut la articolul 168 aliniatul 1.
Împrejurarea că prin adresa Comisiei Paritare se arată că "părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea articolului 168 aliniatele 1 și 2. la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea că începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie incluse în salariile de bază ale fiecărui angajat " nu confirmă susținerea pârâtei în sensul că s-ar fi acordat toate drepturile salariale.
Astfel, acest înscris vizează o reinterpretare a clauzei cuprinsă în articolul 168 aliniatele 1 și 2, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, respectiv în anul 2007, ceea ce nu poate fi admis, atâta timp cât dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamantul își întemeiază acțiunea nu au fost desființate și prin urmare, conform articolului 969 cod civil au căpătat putere de lege între părțile contractante, astfel că trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Pe de altă parte, adresa nr. 3793 din data de 18 iunie 2007, emisă de Comisia Paritară, nu susține concluzia includerii drepturilor solicitate în salariul de bază, întrucât din examinarea acesteia nu rezultă dacă persoanele semnatare ale acesteia au avut calitatea de reprezentant legal al părților și mandatul necesar pentru aos emna.
Absența acestor data nu poate susține decât concluzia că prin modificarea retroactivă a clauzelor contractelor de muncă pe perioada 2004 - 2007 nu s-a urmărit decât interesul societății, cu atât mai mult cu cât nu s-a făcut dovada că suplimentările salariale au fost incluse în salarii, deși sarcina probei îi revenea conform art. 287 din Codul muncii.
Referitor la celelalte apărări ale pârâtei s-a constatat că aceasta a invocat atât prematuritatea formulării cererii de chemare în judecată, aspect ce se analizează în raport de data nașterii dreptului, cât și prescripția dreptului la acțiune care se analizează în raport de data scadenței fiecărui drept solicitat, excepții respinse de instanță.
Însă prin invocarea prevederilor art.283 litera e din Codul muncii în susținerea excepției de prescripție a dreptului la acțiune, pârâta implicit a recunoscut că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel că nu se putea susține că acțiunea este prematur formulată.
De altfel, prematuritatea formulării acțiunii este întemeiată pe absența negocierilor dintre patronat și sindicat, împrejurare ce nu poate fi imputată reclamantului și nu poate nega dreptul acestora de a beneficia de suplimentările salariale prevăzute în contractele colective de muncă.
În ceea ce privește cuantumul drepturilor reprezentând suplimentările salariale, se constată că acestea se raportează la salariul de bază mediu pe unitate, și nu la salariul brut care a fost avut în vedere de către reclamant la calculul sumelor solicitate.
În consecință, cum pârâta, prin probele administrate nu a făcut dovada susținerilor din întâmpinare, în sensul că suplimentările salariale au fost incluse în salariu și după anul 2003, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști 2005, 2006 și 2007 și C 2005, 2006, calculat la nivelul salariului mediu pe unitate și actualizate, conform art. 161 alin.4 din Codul muncii, cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat, recurenta - B (fosta SC sercice -), criticând sentința pentru rezolvarea profund greșită a cererii introductive.
La termenul de astăzi 12.03.2009, luând în dezbatere recursul declarat, Curtea a invocat din oficiu, conform art.137 Cod procedură civilă, excepția inadmisibilității formulării cererii de recurs, având în vedere, că la instanța de fond, pricina s-a judecat între reclamantul și pârâta SC -, recurenta - nefiind parte în acest proces.
Ca atare, Curtea constată că recursul declarat de este inadmisibil.
Pe cale de consecință, Curtea va admite excepția inadmisibilității formulării cererii de recurs și va respinge recursul formulat de ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta - B (fostă SC -) împotriva sentinței civile nr. 1819/4.4.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal în Complet Specializat pentru Litigii de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.- (138/2008), în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
30.03.2009
Jud.fond.:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
