Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1552/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1552/R/2009
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Doina Măduța | - - | - JUDECĂTOR 2: Dana Cigan |
- - | - JUDECĂTOR 3: Felicia Toader | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de reclamanții, C, I, -, EL, -, G, G reprezentați de SINDICATUL LIBER O cu sediul in O,--6, județul B prin lichidator judiciar cu sediul in O,-, județul B în contradictoriu cu intimata cu sediul in O,--6, județul B împotriva sentinței civile nr. 268 /LM din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor; având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că părțile prezente în ședința publică din 28 octombrie au pus concluzii asupra recursului, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de 4 noiembrie 2009, apoi 11 noiembrie 2009, 13 noiembrie 2009, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Bihor la data de 11 decembrie 2007 reclamantul SINDICATUL LIBER Oas olicitat in contradictoriu cu pârâta O, obligarea pârâtei la plata către toți salariații, membrii de sindicat, disponibilizați prin concediere colectivă a plăților compensatorii reprezentând echivalentul a 18 salarii brute la nivelul de la data desfacerii contractelor individuale de muncă,
În motivarea cererii s-a arătat în esență că, urmare a hotărârii din 18 iulie 2007, Adunării Generale a Acționarilor SC SA, s-a întocmit un proiect de concediere colectivă potrivit căruia salariații urmau să primească un pachet compensatoriu de 6 salarii nete, cu excepția salariaților pensionabili care urmau să primească 18 salarii brute, pachetul de plăți compensatorii fiind stipulat ca atare și în pct. 8 alin. 2 din Intenția de concediere colectivă emisă de SC SA și înregistrată la AJOFN sub nr. 4106/2007 și la ITM B sub nr. 75958/2007.
S-a susținut că această prevedere din proiectul de concediere răspundea doar parțial și discriminatoriu solicitărilor făcute de sindicat și comunicate societății, prin acea propunere sindicatul solicitând acordarea unui pachet de 24 de salarii compensatorii pentru toți salariații.
A mai arătat reclamantul că acordarea unui pachet compensatoriu echivalent cu 18 salarii brute pentru angajații pensionabili in 2007, față de 6 salarii compensatorii individuale nete pentru ceilalți angajați, constituie o încălcare flagrantă a principiului nediscriminării consacrat în art. 5 din Codul Muncii, precum și principiul egalității de tratament.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii ca netemeinică și nelegală.
Prin sentința civilă nr. 268 /LM din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții, C, I, -, EL, -, G, G reprezentati de Sindicatul Liber O prin lichidator judiciar în contradictoriu cu intimata
Din considerentele sentinței se reține că, reclamanții au beneficiat de măsuri compensatorii acordate de pârâtă ca urmare a concedierilor colective. Astfel din probele administrate, respectiv adresele depuse la dosar, rezultă că s-au comunicat instituțiilor statului și Sindicatului intenția de concediere colectivă și tabelul nominal al angajaților ce urmează a fi disponibilizați.
Potrivit art. 77 din Contractul colectiv de muncă înregistrat la Direcția de Muncă și Solidaritate Sociala a Județului B sub nr. 75/03.05.2007 parata a acordat plăți compensatorii, respectiv 6 salarii nete individuale fapt necontestat de către reclamanți, iar pentru persoanele pensionabile ca o măsura protecționistă parata a acordat 18 salarii brute.
Prin proiectul de concediere colectivă pârâta a stabilit că pachetul compensatoriu individual este echivalentul a 6 salarii individuale nete de bază lunare iar angajații pensionabili în anul 2007 vor beneficia de un pachet compensatoriu de 18 salarii brute, fapt adus la cunoștința sindicatului prin intenția de concediere colectivă din 19.07.2007.
Instanța apreciază că față de prevederile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 nu orice diferență de tratament semnifică discriminare, iar pentru a fi reținut tratamentul diferențiat, injust, este necesar să se stabilească că persoane aflate în situații analoage sau comparabile în materie, beneficiază de un tratament diferențiat.
În acest sens, Curtea Constituțională, în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că principiul egalității în drepturi și al nediscriminării se aplică doar situațiilor egale ori analoage. De asemenea, s-a reținut că sporurile, premiile, stimulentele,plățile compensatoriiacordate reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de constituție.
Diferențierea numărului de plăți compensatorii reprezintă opțiunea liberă a angajatorului ținând seama de anumite criterii obiective, în speță îndeplinirea vârstei legale de pensionare.
Astfel, pentru acordarea unui număr diferit de plăți compensatorii angajatorul a avut în vedere numai anumite categorii de personal și a limitat strict sfera acestora, la cei pensionabili care datorită vârstei se află în situația găsirii cu greutate a unui loc de muncă tocmai prin prisma vârstei înaintate.
Prin urmare, situațiile de discriminare invocate de reclamanți nu sunt comparabile, întrucât prin acordarea plăților compensatorii în număr mai mare numai unei anumite categorii de personal nu se realizează un tratament diferențiat care are ca efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii unor drepturi ale reclamanților, iar recunoașterea unui astfel de venit nereglementat expres în proiectul de concediere, ar echivala cu o modificare ori adăugare la acesta, atribut exclusiv al angajatorului.
Principiul egalitatii nu presupune uniformitate, asa incat toate situatiile sa fie tratate in acelasi fel, ci presupune ca la situatii egale să corespunda un tratament egal, iar la situatii diferite sa
existe un tratament diferit.
Dealtfel masurile protectioniste luate de catre pârăta sunt mijloace potrivite si necesare de protectie sociala fiind conforme cu legislatia interna si cu regulamentele din UE.
Se mai retine că pârâta a respectat Convenția nr. 111/1958 emis de M ratificată de România în anul 1973 care stabilește la art.5.1 că măsurile speciale de protecție sau de asistență prevăzute de alte convenții sau recomandări adoptate de către Internaționala a nu sunt considerate discriminări precum și Directiva Uniunii Europene din 27 noiembrie 2000 care la art.6 stabilește justificarea unui tratament diferențiat pe criterii de vârsta fără ca aceasta să constituie o discriminare atunci când este justificat în mod obiectiv și rezonabil, de un obiectiv legitim, în special de obiective legitime de politica ocupării forței de muncă, a pieții muncii iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt corespunzătoare.
Față de toate cele de mai sus instanța apreciază ca neîntemeiată acțiunea formulată, urmând a fi respinsă ca atare.
Referitor la excepția de prescripție dreptului la acțiune instanța în baza art. 283 alin 1 lit.c din Codul Muncii, a respins-
Având în vedere că dreptul la acțiune a fost exercitat de un grup Sindicatul Liber care a acționat fără să urmărească valorificarea unor drepturi proprii ci a unor grupuri ale aderenților, instanța a respins excepția lipsei calității procesual active invocată de pârâtă.
S-a reținut că după promovarea prezentei acțiuni, prin sentința civilă nr. 3/s/2008 dată de Judecătoria Oradeas -a constatat dizolvarea de drept a Sindicatul Liber, însă acțiunea formulată inițial de către Sindicatul Liber a fost însușită de către membrii de sindicat- deveniți reclamanți în cauză, astfel că cererea de intervenție formulată de către aceștia a rămas fără obiect.
Împotriva sentinței reclamanții au declarat recurs, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii lor, așa cum a fost aceasta formulată și precizată.
În motivarea cererii lor, recurenții au precizat că hotărârea instanței de fond este nelegală deoarece instanța de fond a apreciat greșit că diferențierea numărului de plăți compensatorii reprezintă o opțiune liberă a angajatorului cu condiția ca acesta să țină seama de anumite criterii obiective, ori împlinirea vârstei legale de pensionare este un astfel de criteriu obiectiv.
Recurenții apreciază că ei s-au aflat în aceeași situație cu colegii lor care au primit plăți compensatorii în cuantum mai mare și că împlinirea vârstei legale de pensionare nu este un criteriu obiectiv care să justifice un tratament diferențiat în stabilirea cuantumului unor astfel de plăți.
Se mai arată în motivarea recursului că plățile compensatorii au regimul juridic al drepturilor de natură salarială, motiv pentru care trebuie să se supună reglementărilor și principiilor care guvernează dreptul muncii, iar unul dintre principiile fundamentale ale acestei materii este cel al nediscriminării, potrivit art. 5 din Codul Muncii.
Prin întâmpinarea depusă, SA Oas olicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând inclusiv faptul că pachetul compensatoriu mai favorabil nu a fost acordat pensionabililor ci persoanelor care mai aveau 3 ani până la data la care ar fi îndeplinit condițiile normale de pensionare, aspect pentru prima dată invocat în apărare de către intimata care în fața instanței de fond confirma faptul că acest pachet a fost acordat persoanelor pensionabile, aspect care rezultă și din intenția de concediere colectivă din 18 iulie 2007, element care a fost avut în vedere și de către instanță în considerente.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că prima condiție care trebuie verificată este acea a situației identice existente în egală măsură atât în cazul persoanei pretins discriminată cât și a subiectului de drept avut în vedere ca termen de comparație. În prezenta cauză, situația comună în care se află atât reclamanții cât și salariații care au primit un pachet compensatoriu mai favorabil este cea a concedierii și nu faptul că unul dintre cei concediați este pensionabil sau nu.
În al doilea rând Directiva 2000/78/CE stabilește atunci când definește domeniul său de aplicare( art. 3) faptul că intră sub incidența sa atât sectorul public cât și cel privat și sunt vizate condițiile de încadrare și de muncă, inclusiv condițiile de concediere și de remunerare.
Intimata a făcut trimitere în apărarea sa la prevederile art. 6 din Directivă, iar instanța de fond a preluat această idee scoțând, însă, spiritul normei din context, deoarece prevederile art. 4, 5 si 6 se referă la măsuri pe care statul le poate lua ca măsură de protecție, situație în care obiectivul trebuie să fie legitim iar cerința să fie proporțională.
În speță, chiar dacă textul invocat ar fi aplicabil se constată că nu este respectată cerința proporționalității deoarece discutăm de o diferență dintre 6 salarii nete și 18 salarii brute, adică o diferență nejustificat de mare între drepturile stabilite în favoarea celor două categorii de angajați. În aceste condiții, instanța apreciază că societatea intimată a încălcat prevederile art. 5 din Codul Muncii, situație în care acțiunea este întemeiată impunându-se admiterea ei.
Față de cele reținute, făcând aplicarea dispozițiilor art. 304 ind 1 combinat cu cele ale art 312 alin 1-2, instanța va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată în sensul că va admite acțiunea reclamanților și va obliga pârâta să le achite acestora despăgubiri reprezentând echivalentul diferenței de 12 salarii brute, la nivelul de la data desfacerii contractelor individuale de muncă ale reclamanților, constând în plăți compensatorii.
În baza art 274 cod procedură civilă va obliga pârâta la 4680 lei(RON), cheltuieli de judecată în fond în favoarea reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurenții reclamanți, C, I, -, EL, -, G, G în contradictoriu cu intimata cu sediul in O,--6, județul B împotriva sentinței civile nr. 268 /LM din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în parte, în sensul că:
ADMITE acțiunea reclamanților, C, I, -, EL, -, G, G în contradictoriu cu pârâta cu sediul in O,--6, județul B și, în consecință:
OBLIGĂ pârâta să le achite reclamanților despăgubiri reprezentând echivalentul diferenței de 12 salarii brute, la nivelul de la data desfacerii contractelor individuale de muncă ale reclamanților, constând în plăți compensatorii.
MENȚINE restul dispozițiilor sentinței recurate.
OBLIGĂ pârâta la 4680 lei(RON), cheltuieli de judecată în fond în favoarea reclamanților.
DEFINITIVĂ ȘI IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 13 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - -
Red dcz
7.12.2009
Jud fond,
Dact CC
4ex/11.12.2009
2 com/
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: | - - | - judecător |
- - | - judecător | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de reclamanții, C, I, -, EL, -, G, G reprezentați de SINDICATUL LIBER O cu sediul in O,--6, județul B prin lichidator judiciar cu sediul in O,-, județul B în contradictoriu cu intimata cu sediul in O,--6, județul B împotriva sentinței civile nr. 268 /LM din 4 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor; având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă în reprezentarea reclamanților avocat, în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care:
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii lor, așa cum a fost aceasta formulată și precizată.
CURTEA DE APEL
Pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise și în vederea deliberării,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de4 noiembrie2009, cam. 39, ora 9.00
Pentru când părțile au termen în cunoștință.
Dată în ședința publică din 28 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător, Grefier
- - - - -
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 4 noiembrie 2009
Instanța,
Formată din același complet de judecată
și pentru aceleași motive
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de11 noiembrie 2009, cam. 39, ora 9.00
Pentru când părțile au termen în cunoștință.
Dată în ședința publică din 4 noiembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător, Grefier
- - - - -
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
Instanța,
Formată din același complet de judecată
și pentru aceleași motive
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de13 noiembrie 2009, cam. 39, ora 9.00
Pentru când părțile au termen în cunoștință.
Dată în ședința publică din 11 noiembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător, Grefier
- - - - -
Președinte:Doina MăduțaJudecători:Doina Măduța, Dana Cigan, Felicia Toader
