Legea 112/1995. Decizia 1516/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1516/R/2009
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Doina Măduța | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții pârâți domiciliat în C N,-,. 1, județul C și domiciliul procesual ales în C N, Calea nr. 112,. 4, județul C, domiciliată în C N,-,. 2, județul C citată și din C N,-,. 51, județul C, și prin mandatar -, domiciliat în C N,-,. 3, județul C, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C cu sediul în C-N,--3, județul C, domiciliată în C N,-,. 2, județul C citată și din C N,-, județul C, domiciliat în C N-, județul C, domiciliat în C N,-,.2,. 17, județul C, ambii domiciliați în C N,-,. 03,. 101, județul C și de intervenienții domiciliat în Mediaș,-, județul S, domiciliată în B, str. -, nr. 3,. 21, județul B N, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în C N, str. C-tin, nr. 172,. 57, județul C, intimata pârâtă SC " "SA- prin lichidator domiciliat în C N,-,. 23, județul C și intimatele interveniente, cu domiciliul ales în C str. C-tin, nr. 172,. 57, județul C și, domiciliată în C N,-,. 1, județul C, împotriva deciziei civile nr. 2570 din 16 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 7633/2004, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 3259 din 26 martie 2004 pronunțată de Judecătoria Cluj N în dosar nr. 5699/2003, având ca obiect: rectificare de carte funciară - Legea nr. 112/1995.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că părțile prezente în ședința publică din 14 octombrie 2009 au concluzii asupra recursului, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de 21 octombrie 2009, apoi 28 octombrie 2009, 4 noiembrie 2009, 11 noiembrie 2009, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 20 august 1998 reclamantul a chemat în judecată Statul Român prin Consiliul Local al municipiului CNs olicitând instanței să constate nulitatea titlului și a înscrierii dreptului de proprietate în favoarea Statului Român asupra imobilului înscris în CF 1666 C, reprezentând în natură casă și teren aferent situat în C N,- și a actului de partaj întocmit ulterior de Statul Român, în urma căruia au fost formate parcelele cu nr. top 168/1 și, respectiv, 168/2; s-a mai solicitat rectificarea înscrierilor în CF 1666 C în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român și repunerii în situația anterioară în favoarea proprietarilor și.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că imobilul a aparținut unchiului și mătușii sale, el fiind unicul moștenitor. În anul 1950 imobilul a fost preluat în temeiul Decretului nr. 92/1950 deși potrivit dispozițiilor legale cei doi proprietari ar fi fost exceptați de la naționalizare.
Reclamantul a anexat cererii sale CF 1666 C N( fila 4 dosar fond), testament prin care l-a instituit pe reclamant legatar particular, contractul prin care a donat șotiei sale cota de parte din imobilul înscris în CF 1666 C, încheiat la 15 aprilie 1938, precum și acte de stare civilă.
S-au mai depus la dosar adeverințe din care rezultă că în perioada 1952-1957 a fost instrumentist al Române din C, iar a fost contabilă la Liceul, precum și certificatul de moștenitor 2086 din 9 noiembrie 1988 ( fila 18 dosar fond) prin care se confirmă calitatea de moștenitor a lui și în calitate de legatar cu titlu universal ai defuncților și.
Prin întâmpinarea depusă, Consiliul Local al municipiului CNa solicitat respingerea acțiunii apreciind că preluarea imobilului s-a făcut în mod legal.
Prin sentința civilă nr. 12141 din 21 decembrie 1998, Judecătoria Cluj Na declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Cluj.
În fața Tribunalului Cluj,la 19 februarie 1999 și formulează o cerere de intervenție în interes propriu prin care formulează aceleași cereri ca și cele ale reclamantului dar precizează că sunt moștenitori colaterali a lui în același grad în care reclamantul este succesor al defunctului, anexând acte de stare civilă care atestă relațiile de rudenie.
Prin întâmpinarea depusă, reclamantul a solicitat respingerea cererii de intervenție precizând că s-a dezbătut succesiunea celor doi defuncți și potrivit certificatului de moștenitor, el și sunt singurii moștenitori acceptanți ai antecesorilor comuni.
Prin sentința civilă nr. 165 din 30 aprilie 1999, pronunțată în dosar nr. 232/1999, Tribunalul Cluj respinge atât acțiunea reclamantului cât și cererea de intervenție în interes propriu al celor doi intervenienți.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că a fost corect aplicat decretul de naționalizare deoarece deținea mai multe imobile în proprietate, o mare parte din acestea fiind închiriate, fiind respectate condițiile prevăzute de Decretul nr. 92/1950.
Trebuie menționat că cererea de intervenție a fost respinsă din aceleași motive, instanța nepronunțându-se asupra lipsei de calitate procesuală invocată de reclamant.
Împotriva hotărârii au declarat apel atât reclamantul cât și intervenienții, la dosarul cauzei depunându-se acte de stare civilă și înscrisuri care să dovedească profesia soților în perioada anilor 1950-1960.
Prin decizia civilă nr. 43 din 7 martie 2000, Curtea de Apel Cluj a admis apelurile și a desființat sentința cu trimitere pentru o nouă soluționare în fond Tribunalului Cluj.
Instanța de control a reținut că în urma aplicării Legii nr. 112/1995 apartamentele care au fost amenajate în imobilul ce face obiectul litigiului au fost înstrăinate, ori, problema proprietății nu poate fi soluționată decât în contradictoriu cu aceștia.
La 23 mai 2000, în dosarul nr. 3505/2000 al Tribunalului Cluj, reclamantul depune o completare și extindere a acțiunii față de, și șotia și SA, solicitând și constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare încheiate pentru apartamentele 2 și 3 în imobilul din litigiu în favoarea pârâților.
La termenul din10 noiembrie 2000 se solicită introducerea în cauză și a lui, moștenitor al defunctei, titulara contractului de vânzare - cumpărare pentru apartamentul nr. 1.
Prin sentința civilă nr. 670 din 8 decembrie 2000 pronunțată în dosar nr. 3505/2000, Tribunalul Cluj admite cererea principială, precizată, completată și extinsă a reclamantului, constată nelegalitatea trecerii imobilului în proprietatea statului, dispune rectificarea CF 1666 C N și repunerea în situația anterioară de sub B1 și B2 în favoarea antecesorilor reclamantului, constată nulitatea absolută a actului de partaj și a contractelor de vânzare - cumpărare nr. 33069 din 18 februarie 1997, 33268/1997 și 31295/1996 și obligă Statul Român să recunoască reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF 1666 C N, nr. top 168.
Tribunalul Cluj respinge cererea de intervenție în interes propriu formulată de către cei doi intervenienți.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a apreciat că nu au fost respectate dispozițiile Decretului nr. 92/1950, astfel încât preluarea imobilului de către Statul Român a fost abuzivă, situație în care potrivit HG 11/1997 apartamentele nu putea fi înstrăinate până la soluționarea procedurii vizând măsurile reparatorii, contractele fiind lovite de nulitate.
Referitor la cererea de intervenție s-a apreciat că intervenienții nu pot dovedi calitatea lor de moștenitori ai defuncților proprietari tabulari, câtă vreme reclamantul a reconfirmat această calitate prin certificatul nr. 2086/1998.
Au declarat apel Consiliul Local al municipiului C N, intervenienții și pârâții ale căror contracte au fost lipsite de efecte juridice.
În motivele de apel intervenienții ridică pentru prima dată problema naturii legatului instituit prin testamentul ce se regăsește la dosar și contradicția dintre conținutul acestuia și certificatul de moștenitor care a stat la baza înlăturării calității lor procesuale.
Trebuie menționat că la fila 41 din acest dosar se regăsește Hotărârea nr. 156 din 29 noiembrie 1999 prin care Comisia Județeană de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 112/1995 stabilit calitatea reclamantului de persoană îndreptățita și a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul înscris în CF 1666 C N, top 168.
Tot la acest dosar la fila 48 s-a încheiat o convenție sub semnătura privată prin care pârâta și - au desființat cu efect retroactiv la 12 februarie 2001 convenția din 6 mai 1997 privind apartamentul 3 din imobilul situat în C N,-, iar la fila 50 s-a depus contractul de vânzare -cumpărare prin care și au înstrăinat cumpărătorilor - și la 1 februarie 1999 un apartament situat în C N,-, precum și dreptul de uzufruct viager în favoarea lui.
Prin decizia civilă nr. 154 din 12 iulie 2001 pronunțată în dosar nr. 1440/2001, Curtea de Apel Cluj a admis apelul intervenienților iar pe fondul cauzei a admis și cererea intervenienților cu privire la nelegalitatea actului de naționalizare alături de reclamantul principal.
Au fost respinse apelurile pârâților.
În motivarea deciziei, instanța a reținut că în prezenta cauză nu se dezbate succesiunea defuncților, și în condițiile în care nu s-a probat existența unui legat universal intervenienții au vocație succesorală alături de reclamant, deci au și interes, urmând ca pe cale separată să se rezolve problemele succesorale dintre aceștia.
Împotriva hotărârii au formulat recurs toate părțile, dar, pentru prima dată, în fata Înaltei Curți de Casație și Justiție B reclamantul a înțeles să depună - în termenul de pronunțare -, testamentul autentificat sub nr. 5798 din 11 august 1981 al notariatului de Stat Județean prin care instituia ca legatari universali pe și.
Acesta este motivul esențial pentru care Înalta Curteaa admis toate recursurile și a dispus casarea dosarului cu retrimitere pentru rejudecare la Judecătoria Cluj N, apreciind că instanța este competentă potrivit art. 725 alin 2 teza II a codului d e procedură civilă.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub număr de dosar 5699/2003 al Judecătoriei Cluj Nl, la 20 iunie 2003, formulează o cerere de intervenție în interes propriu arătând că este cea de-a doua legatară universală a defunctei, solicitând în principal admiterea acelorași cereri ca și ale reclamantului.
Au fost audiați martori prin care s-a urmărit dovedirea acceptării succesiunii lui de către intervenienți și au fost depuse contractele de închiriere pe care pârâții le-au avut anterior datei de 22 decembrie 1989, pentru imobilele din litigiu.
Prin sentința civilă nr. 3259 din 26 martie 2004 pronunțată în dosar 5699/2003, Judecătoria Cluja admis în parte cererea reclamantului, a constatat preluarea imobilului fără titlu valabil, a dispus rectificarea CF 1666 C și repunerea în situația anterioară sub B1 si B2, a constatat nulitatea actului de partaj și a celor trei contracte de vânzare - cumpărare, respingând toate cererile de intervenție precum și capătul de cerere privind revendicarea.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că s-a făcut o greșită aplicare a Decretului 92/1950, proprietarii tabulari fiind exceptați de la naționalizare, deoarece lucrau pentru a-și câștiga existența, astfel încât preluarea a fost abuzivă, în lipsa unui titlu valabil, și pentru că Statul Român a dobândit proprietatea imobilului în acest mod și operațiunea de defalcare este lovită de nulitate.
Pentru contractele încheiate cu chiriașii și s-a reținut aplicabilitatea HG 20/1996, așa cum a fost aceasta modificată prin HG 11/1997, potrivit cărora nu puteau fi înstrăinate imobilele în temeiul Legii nr. 112/95 până la finalizarea procedurii demarată de subiectul de drept îndreptățit la măsuri reparatorii, apreciindu-se că actele sunt lovite de nulitate absolută.
Referitor la chiriașa, deși contractul acesteia a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a HG 11/1997 s-a reținut reaua credință a acesteia, rezultată din încheierea unei convenții bilaterale de vânzare- cumpătare, convenție care dovedește caracterul de speculă al tranzacției privind imobilul din litigiul, cu atât mai mult cu cât pârâta ulterior a dobândit un uzufruct viager asupra unui alt apartament, fiind evident că nu dorește să locuiască efectiv în cel care face obiectul prezentului litigiu.
În ceea ce privește intervenienții și, s-a apreciat că aceștia neavând calitatea de moștenitori rezervatari au fost înlăturați de la moștenirea proprietarei tabulare de reclamantul care beneficiază de un legat universal, iar referitor la s-a apreciat că cererea sa este inadmisibilă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, fiind respinsă ca atare.
Toate părțile cu excepția reclamantului au formulat apel, acestea fiind respinse prin decizia civilă nr. 2570/A din 16 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. 7633/2004.
Au declarat recurs toți apelanții, pârâții solicitând respingere acțiunii iar intervenienții solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii de intervenție așa cum a fost aceasta formulată.
Au fost formulate următoarele critici:
1. Consiliul Local al municipiului C a invocat preluarea imobilului potrivit dispozițiilor legale, respectiv ale Decretului 92/1950, subliniind că reclamantul este îndreptățit doar la plata despăgubirilor în condițiile în care apartamentele au fost înstrăinate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/95 chiriașilor care locuiau în ele;
2. invocat lipsa calității procesuale active a reclamantului( excepție fundamentată pe legatul particular invocat de în prima fază a procesului), inadmisibilitatea acțiunii în condițiile în care Hotărârea Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 112/1995 prin care au fost stabilite măsuri reparatorii nu a fost desființată și buna credință la încheierea contractului.
3. a precizat că în funcție de probele administrate proprietarii tabulari ai imobilului în momentul preluării îndeplineau condițiile de exploatatori așa cum erau acestea definite de Decretul 92/1950, astfel încât preluarea a fost legală, că reclamantul oricum nu poate culege decât cota de parte din imobil în limitele legatului existent și doar pentru măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 112/1995 și a invocat buna sa credință, precizând că antecontractul de vânzare- cumpărare care a fost reținut ca fiind dovada intenției speculative a recurentului a fost încheiat cu fiul ei - --, și că acesta i-a pus la dispoziție și uzufructul viager pentru un alt imobil, aspect oricum irelevant câtă vreme contractul respectiv s-a încheiat ulterior contractului de vânzare- cumpărare lipsit de efecte juridice. Mai arată recurenta că deținea un contract de închiriere valabil încheiat la 22 decembrie 1989;
4. și ridică aceleași apărări și excepții ca și ceilalți pârâți, ce pot fi sintetizate în ideea validității preluării imobilului de către Statul Român și validitatea contractelor de vânzare- cumpărare încheiate de către aceștia;
5. Intervenienții au solicitat schimbarea hotărârilor în sensul admiterii cererii lor de intervenție, cu motivarea că legatul cu titlu universal invocat de către reclamant nu a fost valorificat, că certificatul de moștenitor prin care reclamantul face dovada calității sale este eliberat doar în temeiul legatului cu titlu particular prezentat împreună cu acțiunea introductivă, situație în care în mod corect s-a reținut de către una dintre instanțele investite că și ei în calitate de succesibili au interesul în promovarea prezentei acțiuni, urmând ca problemele succesorale să se rezolve între părți pe cale separată.
Înalta Curte de Casație și Justiție Bat rimis pe cale administrativă dosarul, pentru a fi înregistrat în recurs Curții de Apel Cluj, unde a fost înregistrat sub nr. 16159/2005.
Prin încheiere nr. 9903 din 29 noiembrie 2005 Înalta Curte de Casație și Justiție Bad ispus strămutarea cauzei de la Curtea de Apel Cluj la Curtea de APEL ORADEA.
Dosarul a fost înregistrat la data de 3 ianuarie 2006 sub nr-, fiind soluționate mai multe incidente procedurale.
Astfel, pe parcursul soluționării litigiului SA C N, societate pârâtă, parte a contractelor de vânzare- cumpărare privind apartamentele din litigiu a intrat în procedura de lichidare fiind citată prin lichidator.
Instanța a solicitat o copie a testamentului prin care reclamantul a fost instituit legatar universal, copie transmisă de Judecătoria Cluj N sub certificarea președintelui instanței ( fila 102 dosar ). În legătură cu acest testament s-a făcut o plângere penală finalizată prin soluția de neîncepere a urmăririi penale din 12 noiembrie 2008 Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj ( fila 327) și prin hotărârile pronunțate în dosar nr- de Judecătoria Cluj, si respectiv Tribunalul Cluj ( fila 377).
S-a ridicat excepția de neconstituționalitate art. 2 alin 1 lit a si h și ale art. 12 din Legea nr. 10/2001, excepție respinsă prin decizia nr. 795 din 19 mai 2009 Curții Constituționale.
Pârâtul recurent a decedat fiind introduși în cauză moștenitorii, - nepoți de fiu - precum și și - fii-.
La 25 noiembrie 2008 depus o cerere de intervenție în calitate de moștenitoare a lui, intervenienta fiind sora recurentului. Intervenienta și-a motivat cererea prin faptul că a fost plecată din țară timp de 11 ani și la întoarcere nu s-a înțeles cu fratele ei asupra drepturilor succesorale pe care le au, astfel că înțelege să își protejeze prin prezenta cerere drepturile asupra imobilului din litigiu cumpărat de către antecesoarea ei.
Cercetând actele și lucrările dosarului, instanța apreciază că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurenți, astfel încât recursurile vor fi respinse, urmând a fi menținută în întregime sentința civilă nr. 3259 din 26 martie 2004, urmând ca doar anumite aspecte reținute în considerente să fie reanalizate, analiză ce nu influențează, însă, soluția pronunțata în cauză.
1. Critica formulată de Consiliul Local al municipiului privind respectarea procedurii de naționalizare care ar fi trebuit să determine respingerea acțiunii este neîntemeiată, instanța de fond făcând o analiză corectă a motivului pentru care antecesorii reclamantului nu se încadrau în categoria persoanelor la care actul normativ s-a referit. De altfel, recurentul în afara faptului că apreciază preluarea imobilului ca fiind una valabilă, cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale, nu dezvoltă argumente care să justifice înlăturarea concluziilor instanței de fond, ori simplele afirmații ale părții nu sunt suficiente a determina o modificare a soluției pronunțată în cauză.
2. invocă mai multe elemente care ar determina, în opinia sa, schimbarea hotărârii instanței de fond. Partea reiterează ideea că antecesorii reclamantului erau exploatatori de locuințe, fiind închiriate 4 imobilele pe care le dețineau în proprietate, astfel încât măsura naționalizării ar fi fost justificată. Instanțele de fond și de apel au cercetat această problemă care a fost ridicată încă din momentul în care pârâții au fost introduși în cauză, și s-a constatat în mod corect că antecesorii reclamantului dețineau cote părți din anumite imobile, astfel încât concluzia potrivit căreia preluarea imobilului din litigiu a fost abuzivă este corectă.
Se invocă în continuare faptul că fostul proprietar, în temeiul Legii nr. 10/2001, este îndreptățit doar la măsuri reparatorii în echivalent dacă imobilul a fost înstrăinat și, cu atât mai mult, dacă cumpărătorul chiriaș a fost de bună credință.
Recurentul scapă din vedere, însă, că prezenta acțiune este una de rectificare de carte funciară, intrarea în vigoare a Legii 10/2001 nefăcând decât să susțină și mai pregnant poziția reclamantului care, însă, și-a fundamentat cererea pe dreptul comun, ori după faza preluării abuzive a imobilului următoarea este cea a lipsirii de efecte a vânzării bunului de către un neproprietar.
S-a invocat și lipsa calității procesuale active a reclamantului, aspect care în opinia instanței a fost lămurit prin depunerea copiei legalizate a legatului universal aparținând defunctei, și a confirmării validității înscrisului de către organele de cercetare penală.
Excepția de inadmisibilitate a acțiunii a fost corect respinsă, deoarece revendicarea este admisibilă în măsura în care despăgubirile stabilite nu au fost ridicate, ori nu s-a făcut dovada încasării acestora.
Recurentul mai invocă și buna credință la încheierea contractului, dar în cadrul procesual în care are loc dezbaterea buna credință a cumpărătorului este neesențială în condițiile aplicabilității prevederilor art. 38 din Legea nr. 7/1996, acțiunea fiind introdusă în termenul de 3 ani în care poate fi afectat și terțul subdobânditorului de bună credință.
3. Pârâții, și invocă la rândul lor valabilitatea preluării imobilului de către Statul Român, această critică fiind înlăturată deoarece nu este întemeiată.
S-a pus și problema cotei pentru care reclamantul este îndreptățit să formuleze prezenta acțiune deoarece au calitatea de legatari universali și. Afirmația nu este corectă deoarece a formulat o cerere de intervenție în momentul în care s-a pus prima dată această problemă, cerere care i-a fost respinsă - soluție discutabilă dar care nu a fost atacată -, cu motivarea că nu a făcut dovada îndeplinirii prevederilor Legii nr 10/2001, dar nu trebuie uitat că dacă acesta este motivul pentru care i s-a respins cererea atunci devine aplicabilă imediat norma din legea specială potrivit căreia profita moștenitorului care a formulat cererea întreaga cotă a antecesorului său, respectiv și partea ce s-ar cuvenit altor moștenitori care, însă, nu au formulat cereri pentru obținerea de măsuri reparatorii.
dintre stabilirea unor despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/95 și admisibilitatea cererii reclamantului a fost deja analizată, instanța de recurs nemairevenind asupra acestei probleme.
Ceea ce subliniază, însă, instanța de recurs este lipsa culpei chiriașilor în momentul încheierii contractelor de vânzare- cumpărare, sancțiunea nefiind legată de vreo conduită necorespunzătoare a acestora.
Prezenta acțiune fiind o acțiune în rectificare de carte funciară prin care s-a obținut constatarea caracterului abuziv al preluării imobilului de către Statul Român cu consecința lipsirii de efecte juridice a contractelor de vânzare- cumpărare încheiate de către un neproprietar și cu aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr 7/1996 coroborat cu faptul că toți chiriașii ale căror contrate de vânzare - cumpărare au fost anulate dețineau contracte de închiriere la 22 decembrie 1989, determină aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 1/2009, urmând ca stabilirea cuantumului despăgubirilor să se facă pe cale separată, instanța nefiind investită cu o astfel de cerere.
Mai mult, se apreciază că pârâții recurenți au deținut un bun în înțelesul art. 1 Protocol 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, motiv pentru care sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii proporționale cu pierderea suferită în patrimoniul lor.
În raportul juridic generat de contractul de vânzare - cumpărare al unui astfel de apartament, culpa maximă revine vânzătorului care avea obligația să cunoască și faptul că imobilul a fost preluat în mod abuziv precum și modificarea condițiilor de vânzare după intrarea în vigoare a HG 11/1997.
Nici în ceea ce o privește pe nu se poate reține nerespectarea dispozițiilor Legii nr 112/1995, deoarece cauza contractului nu l-a constituit dorința de obținere a unor profituri asigurate de administrarea acestuia, promisiunea bilaterală de vânzare- cumpărare fiind încheiată cu propriu ei fiu, iar recunoașterea unui uzufruct viager pentru un alt apartament s-a făcut ulterior și tot în legătură cu un imobil aparținând fiului ei, astfel încât ideea de speculă trebuie înlăturată.
4. n ceea ce-i privește pe intervenienți criticile acestora sunt neîntemeiate deoarece legatul universal prezentat de către reclamant în fata Înaltei Curți de Casație și Justiție confirmă calitatea sa de moștenitor al defunctei, intervenienții nefiind moștenitori rezervatari, aceasta fiind singura calitate care le-ar justifica o calitate procesuală activă alături de reclamant.
Referitor la cererea de intervenție formulată de aceasta a fost respinsă deoarece fratele său a formulat apărările care se impuneau pe parcursul derulării procesului, iar problema raporturilor succesorale ale celor doi frați față de masa succesorală a defunctei lor mame urmează a fi rezolvată pe cale separată, astfel încât nu se mai impune cercetarea în această faza procesuală a drepturilor intervenientei.
Față de toate cele precizate, făcând aplicarea dispozițiilor art 312 alin 1 cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondate recursurile formulate.
În baza art 274 cod procedură civilă obligă părțile recurente să plătească părții intimate reclamante suma de 10438 lei cheltuieli de judecată, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile civile declarate de recurenții pârâți domiciliat în C N,-,. 1, județul C și domiciliul procesual ales în C N, Calea nr. 112,. 4, județul C, domiciliată în C N,-,. 2, județul C citată și din C N,-,. 51, județul C, și prin mandatar -, domiciliat în C N,-,. 3, județul C, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C cu sediul în C-N,--3, județul C, domiciliată în C N,-,. 2, județul C citată și din C N,-, județul C, domiciliat în C N-, județul C, domiciliat în C N,-,.2,. 17, județul C, ambii domiciliați în C N,-,. 03,. 101, județul C și de intervenienții domiciliat în Mediaș,-, județul S, domiciliată în B, str. -, nr. 3,. 21, județul B N, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în C N, str. C-tin, nr. 172,. 57, județul C, intimata pârâtă SC " "SA- prin lichidator domiciliat în C N,-,. 23, județul C și intimatele interveniente, cu domiciliul ales în C str. C-tin, nr. 172,. 57, județul C și, domiciliată în C N,-,. 1, județul C, împotriva deciziei civile nr. 2570 din 16 decembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj pe care o menține în întregime.
RESPINGE cererea de intervenție accesorie formulată de.
OBLIGĂ părțile recurente să plătească părții intimate reclamante suma de 10438 lei cheltuieli de judecată, în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător, Grefier
- - - - -
Red dcz
7.12.2009
Jud apel,
Jud fond
Dact IC
19 ex/11.12.2009
17 com/
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Doina Măduța
