Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1679/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1679
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Aurelia Schnepf
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Dumitru Popescu
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 464/04.05.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, și, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 10.11.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea în cauză fiind amânată pentru azi, 12.11.2009, când
CURTEA,
Deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr- reclamanții, au chemat în judecată pârâta solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei către reclamanți a sporului de vechime în procent de 25%, din salariul tarifar de încadrare, a sporului de fidelitate de 10% din salariul tarifar de încadrare, a indemnizației concediului de odihnă neefectuat, toate aceste drepturi pentru perioada octombrie 2005-octombrie 2008 reactualizate în funcție de rata inflației, indicii de consum și câștigul mediu brut pe economie, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sale reclamanții învederează instanței că au fost angajații societății pârâte pe perioadă nedeterminată până la data de 1 noiembrie 2008 și că deși beneficiau de drepturile salariale solicitate, acestea nu le-au fost acordate în totalitate încălcându-se astfel prevederile codului muncii și ale Contractului Colectiv de Muncă unic la nivel național.
Pârâta a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii reclamantei, arătând în acest sens că, reclamanții nu sunt îndreptățiți la plata drepturilor bănești solicitate întrucât pe perioada 2005-2008 au fost salarizați în baza unei legi speciale, OUG 95/2002, pentru perioada în care societatea nu desfășoară activitatea de bază din lipsă de comenzi salariații beneficiază de 75% din ultimul salariul brut pe economie, la care se adaugă contribuțiile datorate de angajator potrivit legii, în conformitate cu normele metodologice de aplicare a OUG nr. 95/2002, respectiv HG nr. 1597/2002.
Mai arată că aceste dispoziții sunt ce reglementează drepturile salariale ale reclamanților pe perioada octombrie 2005-2008 nu pot duce la interpretări deoarece OUG 95/2002 sunt reglementări speciale care derogă de la cadrul general stabilit de codul muncii, respectiv personalul din industria de apărare care desfășoară activități conform art. 10 din OUG nr. 95/2002 au reglementate toate drepturile bănești cuvenite care cuprind și indemnizațiile de concediu de odihnă, pentru incapacitate temporară de muncă și drepturile aferente preavizelor acordate conform legii. Toate aceste drepturi stabilite prin dispoziții speciale au fost acordate reclamanților.
Prin sentința civilă nr. 464 din 04.05.2009, Tribunalul CSa admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâta la plata sumei nete de 5.833 lei către reclamantul, sumei nete de 8.821 lei către reclamantul, sumei nete de 6.595 lei către reclamantul, sumei nete de 6.123 lei către reclamantul, sumei nete de 7.082 lei către reclamantul, sumei nete de 5.295 lei către reclamantul, sumei nete de 6.380 lei către reclamantul reprezentând diferențe nete de spor de vechime și spor fidelitate neplătite, actualizate la data de 31.03.2009.
De asemenea a obligat pârâta la plata sumei nete de 1.575 către reclamantul, sumei nete de 2.760 lei către reclamantul, sumei nete de 2.043 lei către reclamantul, sumei nete de 1.781 lei către reclamantul, sumei nete de 2.009 lei către reclamantul, sumei nete de 1.640 lei către reclamantul, sumei nete de 2.614 lei către reclamantul reprezentând diferențe nete ale indemnizațiilor pentru concediu de odihnă neplătite, actualizate la data 31.03.2009.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul CSa reținut următoarele:
Reclamanții au fost angajații pârâtei, pe perioadă nedeterminată, conform contractelor individuale de muncă depuse în copie la dosar, până la data de 01.11.2008 când au fost concediați în baza dispozițiilor art. 65 din codul muncii.
Pe perioada octombrie 2005-octombrie 2008, reclamanții au beneficiat de drepturile bănești reglementate de dispozițiile OUG 95/2002.
Astfel, alin. 1 al art. 10 din OUG 95/2002 privind industria de apărare, stabilește că în perioada în care salariații încadrați cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată la agenții economici din industria de apărare nu desfășoară activitate de bază din lipsă de comenzi sau de contracte vor efectua activități de întreținere, reparații, conservare, reparații, pază, activități administrative și alte activități specifice. Alineatul 2 și 3 al aceluiași articol, reglementează drepturile bănești, salariul ce se acordă salariaților în situația prevăzută la alineat 1, precum și sursele de finanțare, respectiv 75% din salariul mediu brut pe economie din luna anterioară, comunicat de Institutul Național de Statistică și că sumele necesare se vor aloca agenților economici din sumele prevăzute anual cu această destinație în bugetul de stat.
Reclamanții nu au negat că au primit sumele calculate conform dispozițiilor OUG 95/2002, însă au învederat că pentru perioada arătată în acțiune sunt îndreptățiți la acordarea sporurilor și a indemnizației solicitate deoarece în perioada 2005-2008 au desfășurat activitate de bază în cadrul societății pârâte și nu pe cea prevăzută la art. 10 alin 1 din OUG 95/2002, de întreținere, reparații, conservare, reparații, pază, activități administrative și alte activități specifice.
Pentru dovedirea acestei stări de fapt, s-a solicitat obligarea pârâtei la depunerea contractelor pe baza cărora în cadrul societății s-au desfășurat activitățile specifice acestui agent economic din industria de apărare, respectiv activitatea de bază pentru realizarea produselor contractate.
Pârâta, prin apărarea formulată a arătat că singurele drepturi bănești cuvenite reclamanților sunt cele reglementate de OUG 95/2002 întrucât aceste dispoziții reglementează expres drepturile personalului din industria de apărare în situația stipulată la art. 10 alin 1, apreciind că acestea sunt dispoziții speciale în raport cu cele prevăzute în codul muncii sau în contractele colective de muncă.
Se constată că, conform bilanțului contabil, depus în copie la dosar, aferent fiecărui an în parte, 2005,2006, 2007, 2008, activitatea preponderentă a pârâtei este fabricarea armamentului și muniției și că societatea a realizat profituri substanțiale în fiecare din acești ani.
Deși pârâta a negat existența unor contracte încheiate de către societate pentru activitatea de bază pe care o desfășoară, ulterior a recunoscut existența acestora însă a precizat că nu pot fi depuse la dosar deoarece sunt secrete.
Mai mult, prin adresa nr. A-3217 din 30 martie 2009 Ministerului Apărării Naționale către reclamantul, rezultă că pentru perioada în litigiu SC SA Reșița a realizat producție în baza unui contract din anul 2003 cu firma și că pentru achiziționarea produsului ". 25 mm " de către UM 02550 B s-a realizat prin încheierea unui contract în anul 1999 cu SC M SA, contractul fiind în derulare și în prezent, iar pentru realizarea obiectivului acestui contract, furnizorul a subcontractat o parte a execuției produselor cu SC SA Reșița.
Se reține de către instanță și faptul că pe adresa nr. A-3217 din 30 martie 2009 eliberată de către Ministerului Apărării Naționale este efectuată mențiunea "nesecret".
În speță, se constată că în perioada octombrie 2005-octombrie 2008, societatea pârâtă a desfășurat activitate de bază, realizând producție în baza unor contracte, cărora deși le-a fost negată existența, însă fără a fi susținută de nici o probă această afirmație, pârâtă s-a mărginit doar să invoce caracterul secret al acestora, cu toate că din adresa Ministerului Apărării Naționale nu rezultă acest lucru.
Ori, realizarea activității de bază și implicit a producției nu se putea efectua fără prestarea muncii de către salariații societății la acea dată, respectiv și cu aportul reclamanților din prezenta cauză dedusă judecății.
Tribunalul apreciază că pârâta în mod greșit a aplicat dispozițiile OUG 95/2002, cu privire la drepturile salariale cuvenite reclamanților deoarece nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile art. 10 din ordonanța menționată, astfel deși reclamanții au avut calitatea de salariați cu contract pe perioadă nedeterminată, cealaltă condiție și anume lipsa activității de bază a agentului economic din industria de apărare nu este îndeplinită, motiv pentru care se constată că în speță reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor bănești stipulate în contractele individuale de muncă, în contractele colective de muncă și de legislația muncii în vigoare legea nr. 53/2003.
Conform clauzelor Contractului Colectiv de muncă la nivel de unitate aplicabil pe perioada 2005-2008, salariații cu o vechime de 20 de ani, cum este cazul reclamanților, beneficiază de un spor de vechime de 25% calculat din salariul tarifar de încadrare.
În baza actelor adiționale încheiate la contractele individuale ale reclamanților, depuse în copie la dosar filele 142, 144, 146, 148, 150, 152, 154 se stipulează că pentru activitate normală desfășurată salariații beneficiază de spor de vechime de 25% și 10% spor fidelitate.
Potrivit art. 145 alin. 1 din codul muncii, pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu care nu poate fi mai mică decât valoarea totală a drepturilor salariale cuvenite pentru perioada respectivă.
Se constată că, pârâta nu și-a îndeplinit obligația privind sarcina probei în conflictele de muncă, în baza art. 287 din cod. muncii, toate susținerile formulate în apărarea sa nefiind susținute de probe, ci doar de o situație pe care a considerat-o aplicabilă însă pe care nu a dovedit-o, respectiv lipsa activității de bază.
Se apreciază că și susținerile pârâtei cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 143 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, nu sunt aplicabile în cauză deoarece și acestea se referă doar pe durata întreruperii activității, ori activitatea nu a fost întreruptă în societate.
În baza art. 156 din codul muncii salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorului și văzând prevederile art. 163 alin 1 din cod. muncii se constată că pentru drepturile stabilite prin raportul de expertiză, societatea pârâtă nu a depus nici un document justificativ din care să rezulte plata acestor drepturi către reclamanți.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de către expertul, rezultă sumele nete datorate de către societate reclamanților în baza dispozițiilor contractelor individuale de muncă ale reclamanților, anexele încheiate la aceste contracte, contractele colective de muncă aplicabile la nivel de unitate pe perioada 2005-2008.
Împotriva sentinței susmenționate a declarat recurs pârâta SC Reșița SA, solicitând în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinței recurate.
În motivarea recursului declarat, recurenta a arătat că instanța de fond a preluat concluziile expertului fără a examina dacă aceste sporuri se cuvin reclamanților în raport de dispozițiile speciale, respectiv OUG 95/2002, HG 1597/2002, HG 272/02.03.2006, HG 166/20.02.2008 și art. 143 din CCM la nivel de societate. S-a mai arătat că OUG 95/2002 nu face referire la acordarea vreunui spor de vechime, fidelitate sau indemnizație de concediu de odihnă
Legal citați, pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, Curtea constată recursul întemeiat pentru următoarele motive:
Conform art. 10 alin. 3 din OUG 95/2002, agenții economici care dețin capacități și a căror activitate este întreruptă temporar din lipsă de comenzi sau contracte vor primi lunar un fond pentru plata drepturilor salariale prevăzute și pentru achitarea contribuțiilor datorate de angajatori, potrivit legii, la bugetele asigurărilor sociale de stat, asigurărilor pentru șomaj, Fondul asigurărilor sociale de sănătate și Fondul special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că în perioada 2005 - 2008, pârâta SC SA, a avut un grad de încărcare a capacității de 12,43 %, 6,09%, 0,92% și 0,8%, și un grad de încărcare al forței de muncă de 51,81%, 27,75%, 8,56% și 13,8 %, corespunzător fiecărui an din perioada analizată.
Astfel nu se pot reține aprecierile instanței de fond cu privire la faptul că în conformitate cu bilanțul contabil, depus în copie la dosar, aferent fiecărui an în parte, 2005, 2006, 2007, 2008, activitatea preponderentă a pârâtei este fabricarea armamentului și muniției și că societatea a realizat profituri substanțiale în fiecare din acești ani, iar pârâta este obligată la plata sporului de vechime, fidelitate și indemnizație de concediu de odihnă, întrucât aplicarea dispozițiilor art. 10 din OUG 95/2002, are în vedere gradul de încărcare a capacității și al forței de muncă, fiind aplicabil indiferent de profitul obținut. De altfel sursa sumelor astfel plătite nu reprezintă venituri proprii obținute în urma realizării obiectului de activitate, ci reprezintă alocații bugetare, virate de către CN.
Curtea constată că în cauză, recurenta pârâtă SC SA, a aplicat în mod corect dispozițiile OUG 95/2002, raportat la gradul de încărcare a capacității și a gradului de încărcare al forței de muncă, întrucât pe perioada în care personalul nu este folosit pentru efectuarea producției normale a societății, aceste dispoziții devin prioritare în fața legii generale, respectiv codul muncii adoptat prin Legea 53/2002, neputând fi aplicate cumulativ.
Având în vedere motivele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în tot sentința civilă nr. 464 din 04.05.2009 pronunțată de Tribunalul C S în dosarul -, în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 464/04.05.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința în sensul respingerii acțiunii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 12.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /21.12.2009
Tehnored I/21.12.2009/2 ex
Prima instanță: Tribunalul C -
Jud. A, jud.
Președinte:Aurelia SchnepfJudecători:Aurelia Schnepf, Raluca Panaitescu, Dumitru Popescu
