Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1877/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1877
Ședința publică din data de 01 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
-- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B (fostă ), prin reprezentant legal și Asociații, cu domiciliul ales în B, sector 1, - - nr. 19,.3,.7, împotriva sentinței civile nr. 1415 din 16 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și în nume propriu și ca reprezentant legal al reclamanților, cu sediul în Câmpina,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat G, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 209 din 01.10.2008, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru și că s-a depus întâmpinare formulată de reprezentantul legal al reclamanților, respectiv.
Avocat G, pentru recurenta-pârâtă SC (fostă denumire SC SA), depune la dosar concluzii scrise și un set de înscrisuri, respectiv: adresa nr. 1231/17.03.2008 emisă de Biroul Legislație, Salarizare, Conflicte și Contracte Colective de Muncă către Societatea Civilă de Avocați și, adresa nr. 12093/01.04.2008 emisă de SC SA către Comisia Paritară a SC SA, Hotărâre dată de SC SA, adresa nr. 938/01.04.2008 emisă de SC SA către și Asociații, Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, Certificat de înregistrare mențiuni nr. J-/04.04.2008 și încheierea nr. 28702 din 02.04.2008 pronunțată de Tribunalul București, arătând că alte cereri nu mai are cereri noi de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat G, pentru recurenta-pârâtă SC (fostă denumire SC SA), având cuvântul solicită în principal admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond în vederea stabilirii drepturilor salariale la salariul de bază mediu lunar la nivelul societății, astfel cum rezultă din adresa depusă la dosarul cauzei în care se specifică expres cuantumul sumei.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de pârâta " " SA împotriva sentinței civile nr.1415 din data de 16.05.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, constată următoarele:
Reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA (în prezent " " SA) solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata drepturilor salariale reprezentând prime corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de C 2005 - 2007, sumele urmând a fi reactualizate conform indicelui de inflație.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
Astfel, contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății prevedea la art. 168 alin.1 o suplimentare a drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C în cuantum de un salariu mediu de bază pe societate, suplimentări salariale care nu s-au acordat și ca atare pârâta datorează reclamantei și daune constând în reactualizarea sumelor potrivit indicelui de inflație.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că pentru anul 2003 suplimentările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova prin sentința civilă arătată mai sus a admis acțiunea, obligând pârâta să plătească reclamanților sumele în cuantumurile solicitate de aceștia, reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de și Paști 2005 -2007, actualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plații efective.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art.168, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C angajații SC SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
Prin alin.2 al aceluiași articol, se prevedea ca pentru anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte au menținut pe anii 2004-2005-2006-2007 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2004 cu dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2005-2007, s-a apreciat de instanța de fond că părțile semnatare ale Contractului Colectiv de Muncă la nivelul SNP SA au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de alin.1 al art.168 din Contractul Colectiv de Muncă în cursul anilor 2005-2007, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
S-a mai apreciat de către instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligația ce-i revenea potrivit disp.art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă și nu a achitat suplimentările salariale.
De asemenea, faptul că în Nota întocmită de Comisia Paritară SA se menționează că voința comună a părților a fost aceea că începând cu 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, nu înseamnă că aceste suplimentări au și fost introduse în salariile de bază, cât timp pârâta nu a făcut nici o dovadă în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC SA, criticând soluția pentru netemeinicie, pretinzându-se, în esență, că plata drepturilor în discuție s-a făcut conform înțelegerii părților situație care și justifică pasivitatea care nu a reacționat în nici un mod pentru a cere plata către membrii de sindicat a acestor prime, apreciindu-se de către recurentă că acțiunea are la bază o pură speculație.
Se mai susține, în recurs, că instanța de fond a acordat sumele în cuantum greșit, neținând seama de valoarea salariului de bază mediu pe unitate, așa cum prevede CCM.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2006 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SC SA de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
În Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 încheiat la nivelul unității recurente, în articolul 168 alin.2 se stipulează că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.l vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu sindicatele.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005 -2007 prevede că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.l al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
De necontestat, pentru anul 2003 primele de Paști și de C au fost incluse în salariu astfel cum s-a menționat și în, numai că aceasta nu însemnă că începând cu această dată primele de Paști și de C rămân incluse în salariu, însă presupunând că susținerea recurentei este reală aceasta avea obligația ca în conformitate cu art. 287 Codul muncii să probeze veridicitatea susținerilor făcute, ori în cauză pârâta nu a demonstrat cu referire concretă la situația salarială a reclamanților că acest lucru corespunde realității.
Mai mult decât atât recurenta trebuia să demonstreze și faptul că art. 168 alin.2 este aplicabil și pentru perioada ulterioară a anului 2003, deoarece această prevedere contractuală se referă exclusiv la anul 2003.
Legat de același articol al Curtea reține că părțile în contract au stabilit criteriile de determinare a cuantumului acestor prime respectiv echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate a cărui valoare concretă trebuie stabilită cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment prin negociere cu sindicatul, ori în lipsa acestei negocieri instanța de fond avea obligația administrării de probe pentru că solicitarea reclamanților s-a referit la salariul mediu brut pe unitate care include și sporurile.
Este adevărat că în recurs s-a depus la dosar o adresă privitoare la valoarea salariului de bază mediu anual însă acest înscris este insuficient pentru determinarea cuantumului corect al sumei datorate reclamantului în condițiile art. 168, fiind necesară efectuarea unei expertize contabile-salarizare care în raport cu evidențele contabile ale unității și înscrisurile de la dosar să determine cuantumurile salariului de bază mediu brut pe unitate din luna anterioară în care trebuia efectuată plata.
Cum în fața instanței de recurs în conformitate cu prevederile art. 305 Cod pr.civilă nu se pot administra probe noi cu excepția înscrisurilor și cum pe baza înscrisurilor existente la dosar nu se poate stabili corect situația de fapt, avându-se în vedere și dispozițiile Deciziei nr.XXI/2006 a ÎCCJ -Secțiile Unite prin care într-un recurs în interesul legii s-a stabilit că în materia conflictelor de muncă în recurs casarea cu trimitere poate fi dispusă și în cazul în care prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei ca o consecință a neadministrării de probe, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă Curtea va admite recursul și va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea administrării tuturor probatoriilor necesare și utile cauzei pentru corecta stabilire a situației de fapt și implicit a cuantumului corect al sumei datorate reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,- bis, sector 1, având sediul sediul procesual ales la.Av, și Asociații, cu sediul în B,-, etaj.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1415 din 16 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și în nume propriu și ca reprezentant legal al reclamanților, cu sediul în Câmpina,-, județul P și în consecință:
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red./SȘ.
3 ex./28.10.2008
f- - Tribunalul Prahova
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
