Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 1911/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(8169/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1911/
Ședința publică din data de 26 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN G împotriva sentinței civile nr.773 LM din 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI G afiliat la Federația Educației Naționale și intimații pârâți CONSILIUL LOCAL, ȘCOALA, având ca obiect - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul reclamant Sindicatul învățământului G afiliat la Federația Educației Naționale, prin consilier juridic, cu împuternicire de reprezentare juridică nr.39/11.03.2009 atașată la fila 12 dosar, lipsind recurentul pârât Consiliul Județean G și intimații pârâți Consiliul Local, Școala.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul pârât Consiliul Județean G, a depus la dosar note scrise prin serviciul registratură al acestei secții la data de 25.03.2009 și a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Consilierul juridic al intimatului reclamant Sindicatul învățământului G, depune la dosar note scrise și solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.773/19.09.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului G afiliat împotriva pârâților Consiliul Județean G, Consiliul Local al Comunei și Școala; a obligat pârâta Școala să calculeze și să plătească membrilor sindicatului reclamant - personalul din învățământ, drepturile bănești reprezentând prime de vacanță pentru anii 2005-2008, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație de la data stabilirii dreptului și până la data plății efective; a obligat pârâtele Consiliul Local și Consiliul Județean G să vireze pârâtei Școala fondurile necesare plății drepturilor anterior menționate către membrii sindicatului reclamant; s-a constatat prescris dreptul la acțiune al reclamantului pentru perioada 2001-2004 și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut prioritar întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001-2004 inclusiv, întrucât potrivit art.166 din Codul muncii, dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Cu privire la fondul acțiunii, referitor la pretențiile aferente perioadei 2005-2008, Tribunalul a apreciat că acțiunea este întemeiată, întrucât drepturile de care beneficiază aceste categorii de personal sunt reglementate de prevederile art.48-50 din Legea nr.128/1997.
În aplicarea acestui text de lege prin Contractul colectiv de muncă la Nivel de ramură de Învățământ pentru anul școlar 2003-2004 s-a prevăzut prin art.37 alin.(1) lit. g) plata unei prime de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii, prima urmând să se acorde odată cu indemnizația de concediu.
Susține Tribunalul că deși aceste drepturi aveau o consacrare legislativă, cât și contractuală, membrilor sindicatului reclamant, personal din învățământ nu li s-au plătit primele de vacanță datorate de către angajator, astfel că acțiunea acestora este întemeiată și va fi admisă, drepturile urmând a fi actualizate cu indicele de inflație, pentru considerentul devalorizării monedei naționale de la momentul când drepturile erau datorate și până la data plății lor efective.
Cu privire la cuantumul primei, Tribunalul a reținut că potrivit art.3 din civil, "judecătorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt că legea nu prevede, sau că este întunecată sau neîndestulătoare, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate", astfel că în ceea ce privește cuantificarea dreptului la primă de vacanță se aplică un argument de analogie raportat la salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Tribunalul a mai reținut faptul că în prezent ministerul d e resort a lansat în dezbatere publică un proiect de act normativ privind statutul personalului din învățământ în cuprinsul căruia se reglementează expres dreptul la prima de vacanță pentru această categorie profesională.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Consiliul Județean G, criticând-o pentru nelegalitate. . criticile formulate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă, se constată că recurentul susține în esență, pronunțarea sentinței atacate cu aplicarea greșită a legii, întrucât nu are calitate procesuală pasivă în cauză, în ceea ce privește plata sumelor solicitate de către reclamanți. Dimpotrivă, potrivit art.6 lit.b și art.7 alin.4 și 5 din Legea bugetului pe stat pe anul 2009 Legea nr.388/2007 sumele pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor și municipiului B și sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la art.6 lit.b sunt destinate finanțării cheltuielilor de personal, burselor și obiectelor de inventar ale instituțiilor sau ale unităților de învățământ preuniversitar de stat.
De asemenea, același act normativ precizează că repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la art.7 alin.4 pe comune,orașe, municipii, sectoare și municipiul B, după caz, se face prin decizie a Directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice județene, respectiv a municipiului B, după consultarea Consiliului Județean și a primarilor și cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratului școlar, în funcție de numărul de beneficiari ai serviciilor respective și de criterii specifice și nu din sau prin bugetul Consiliului Județean. Ori, raportat la aceste dispoziții, se pretinde că recurenta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
În baza art.312 alin.1 teza I și art.304 pct.9 Cod pr.civilă, făcând aplicațiunea corespunzătoare a dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, respectiv analizând cauza sub toate aspectele, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată în sensul menționat prin dispozitivul deciziei, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În mod greșit tribunalul a admis în parte pretențiile deduse judecății și a dispus să se acorde prima de vacanță pe anii 2005-2008 pentru membrii sindicatului reclamant - personal din învățământ, această categorie profesională având doar o vocație în acest sens, nu un drept efectiv și concret, care să izvorască dintr-o reglementare legală ori convențională.
Această concluzie se impune întrucât, în raport de conținutul dispozițiilor art.48-50 din Legea nr.128/1997 și de prevederile relevante ale contractelor colective de muncă aplicabile în domeniu,personalul din învățământ poate beneficia de prima de concediu doar dacă bugetul angajatorului (unitate școlară) s-au prevăzut sume cu această destinație, cerință neîndeplinită în speță, ori dacă există venituri proprii ale angajatorului din care să se poată suporta asemenea plăți - condiție, de asemenea, inexistentă în cauză, câtă vreme nu s-a administrat nici o dovadă în acest sens.
La toate acestea se adaugă și împrejurarea că nu există nici un criteriu legal în funcție de care să se determine în concret, cuantumul primei de vacanță pentru personalul din învățământ.
Astfel, inexistența fondurilor financiare necesare raportării primei de vacanță pentru membrii sindicatului reclamant și imposibilitatea stabilirii în concret a cuantumului bănesc al acestui drept nu poate conduce decât la concluzia că pretențiile bănești admise de prima instanță nu sunt întemeiate, sens în care se impune admiterea recursului, evident în baza art.3041Cod pr.civilă, pentru considerentele analizate din oficiu de instanță și schimbarea parțială a sentinței în sensul respingerii acesteia.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate, nefiind criticate de autorul căii de atac exercitată în prezenta cauză.
Nu pot fi primite însă criticile sentinței atacate pe aspectul legitimării procesuale a recurentului în speța dedusă judecății.
Se va avea în vedere că, în concret Consiliul Județean are, conform art.167 din Legea nr.84/1995, art.13 din OUG nr.32/2001 și art.38 din Legea nr.251/2001, atribuții în ceea ce privește finanțarea unităților din învățământul preuniversitar de stat și repartizarea fondurilor financiare către acestea. Tocmai pentru că are asemenea competențe legale în domeniul repartizării fondurilor financiare, către unitățile de învățământ preuniversitar de stat, hotărârea judecătorească din prezenta cauză trebuie să fie opozabilă și acestui pârât, căci nici calcularea nici plata drepturilor salariale pretinse prin acțiune nu s-ar putea realiza în lipsa finanțării învățământului preuniversitar de către instituția abilitată anterior menționării.
Ca atare,nu are relevanță în cauză că repartizarea sumelor defalcate pentru finanțarea cheltuielilor unităților de învățământ se realizează prin Directorului Direcției Generale a Finanțelor Publice județene,după consultarea Consiliului Județean, atâta vreme cât recurentul are atribuții în finanțarea unităților de învățământ și așa cum s-a mai arătat, plata drepturilor salariale pretinse nu se poate realiza în lipsa unei astfel de finanțări de către recurentul în cauză.
Dar, admiterea recursului se impune pentru considerentele analizate din oficiu de instanța de control judiciar, în baza art.3041cpc, respectiv netemeinicia pretențiilor deduse judecății, sens în care Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă va dispune în consecință.
Se va admite recursul, se va modifica în parte sentința atacată, în sensul că se vor respinge ca neîntemeiate pretențiile bănești aferente perioadei 2005-2008. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât CONSILIUL JUDEȚEAN G împotriva sentinței civile nr.773/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant UL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI G și intimații-pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI ȘI ȘCOALA,Județul G.
Modifică în parte sentința atacată.
Respinge ca neîntemeiate pretențiile salariale aferente perioadei 2005-2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
17.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Elena Luissa Udrea
