Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 2134/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 2134
Ședința publică din data de 10 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Elena Simona Lazăr
JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta A B - GRUP - B, sector 1, Calea, nr. 239 împotriva sentinței nr. 457 pronunțată la data de 23 februarie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanții, domiciliată în comuna, județul D, domiciliat în comuna -D, -D, județul D, domiciliat în comuna M, județul D, domiciliată în comuna, C-tin scu, nr. 133, județul D, domiciliată în Târgoviște, str. - -,. 3.. A,. 4, județul D, domiciliat în com., de, județul D, domiciliată în comuna, județul D și, domiciliat în Târgoviște, nr. 1,. 19,. D,. 80, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 27 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea pentru da posibilitatea apărătorului intimaților-reclamanți să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru 3 noiembrie 2009, dat la care având nevoie de timp mai îndelungat pentru a studia actele și lucrările dosarului reamânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai când a dat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr- reclamanții, C, au solicitat în contradictoriu cu pârâta A, obligarea acesteia la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentând suplimentări salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă 2005 - 2007 în cuantum de un salariu minim pe ramură actualizate cu indicele de inflație la data plății, precum și drepturile salariale, reprezentând ajutorul materiale echivalent cu contravaloarea a 4000 mc gaze naturale pe anii 1997 - 2008 actualizate până la data plății efective.
În motivarea acțiunii s-a arătat că deși drepturile solicitate sunt prevăzute în CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze și reținute și în CCM la nivel de unitate, reclamanții nu și-au primit aceste drepturi salariale pentru perioada solicitată.
La dosarul cauzei s-au depus în copie cărțile de identitate și carnetele de muncă ale reclamanților, CCM la nivel de unitate, la nivel de ramură și la nivel de grup de unități pentru perioada solicitată.
Pârâta deși legal citată nu s-a prezentat în fața instanței pentru a formula apărări și nici nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 457 din 23 februarie 2009, Tribunalul Dâmbovița a admis în parte acțiunea iar pârâta a fost obligată la plata către reclamanți a contravalorii aprovizionării de toamnă-iarnă pe anul 2007, în raport de perioada efectiv lucrată de fiecare reclamant, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
Totodată, a respins celelalte capete de cerere și a obligat pârâta la plata către fiecare reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de câte 500 lei, reprezentând onorariul apărător (total 4000 lei).
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță reținut, în esență, că că prin dispozițiile art. 176 alin. 1 și 2 din CCM la nivel de ramură și prin art. 170 alin. 1 și 2 din CCM la nivel de grup de unități, s-a prevăzut dreptul salariaților de a beneficia de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă, în cuantum de 1 salariu minim pe ramură, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă. Aceste dispoziții au fost preluate și în CCM la nivel de unitate. Începând cu 1997 ajutorul material reprezentând aprovizionarea toamnă-iarnă a fost inclus în salariul de bază al fiecărui salariat, deci potrivit art. 168 alin. 3 și 4 din CCM la nivel de unitate /1998 care prevede că ajutorul material reprezentând aprovizionare toamnă-iarnă va fi inclus în salariul de bază. Suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază conform telexului nr. 2412/1998. Cu toate acestea, pentru anul 2007 aceste suplimentări sunt prevăzute din nou în CCM la nivel de ramură și unitatea nu a făcut dovada includerii lor în salariul de bază, astfel că instanța urmează să admită în parte acțiunea.
Cât privește suplimentările salariale reprezentând c/val. unei cantități de gaze naturale, în baza art. 176 alin. 1 din CCM la nivel de unitate pe anul 1997, s-a prevăzut ca ajutorul material reprezentând c/val. unei cantități de gaze naturale, tribunalul reține că acesta a fost compensat, aspect ce rezultă și din CCM/2007 care precizează la același articol că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze a fost compensat. Pe baza faxului nr. 1818/04.07.1997 reașezarea salariului prin adăugarea la salariul de bază a acestor sporuri salariale au fost operate și în carnetele de muncă ale reclamanților.
Față de această situație instanța a respins și capătul de cerere privind aceste drepturi.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta SA a declarat, în termen legal, recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 304 pct.9 și art. 3041Cod pr.civilă.
Susține recurenta că hotărârea este lipsită de temei legal reținându-se eronat de către prima instanță că acțiunea reclamanților este întemeiată în condițiile în care venitul anual pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă nu se datorează conform alin. 1 și 2 din art. 176 CCM ramură întrucât fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat SA, excepție de la aplicarea alin 1 și 2 al art. 176.
Astfel, se arată că prin SA din anul 1997, s-a prevăzut, la art. 168 alin.3, că începând cu 1.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă va fi introdusă în salariul de bază după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract, iar adresele comune RA SA- nr. 2328/8.10.1997 și nr. 2412/29.05.1998 atestă că din 1998 majorarea salariului de bază prin introducerea acestui venit a fost operată în mod efectiv.
De asemenea, în CCM din perioada 1998-2001 s-a stipulat că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, conform telexului nr. 2412/1998, în același sens făcându-se mențiunea și în cuprinsul CCM SA din anul 2002, iar din 1998 sindicatul nu a mai intrat în negocieri pe tema acordării distincte a venitului anual din luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă și inexistența negocierii, materializării și prevederii acestui venit în CCM SA din anul 2003 până în prezent semnifică inexistența dreptului pretins prin cererea de chemare în judecată, drepturile respective fiind introduse în salariile de bază, astfel explicându-se renunțarea implicită la acest drept pretins în prezent, la acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
O altă critică se referă la prescripția cererii reclamanților susținându-se că venitul pretins prin acțiune nu poate fi considerat un drept salarial, ci un alt venit reglementat ca măsură de protecție socială, în cauză fiind aplicabil termenul de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 283 litera e din Codul muncii.
Într-un alt motiv de recurs se arată că intimații - reclamanți nu au calitate procesuală activă, care presupune calitatea acestora de creditori în raportul juridic de drept substanțial - obligațional - invocat, creanța acestora trebuind să fie certă, lichidă și exigibilă și să nu fi fost acoperită încă, iar în cauză, sindicatul nu mai intrat în negocieri cu patronatul încă din 1998, pe tema acordării distincte a venitului pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă conform alin. 1 și 2 din art. 176 CCM ramură.
Se concluzionează că întrucât nu există un drept al salariaților la un venit anual în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă- iarnă, care să fie acordat în mod distinct pentru anii 2005, 2006, 2007, rezultă că reclamanții nu sunt creditori în raportul juridic de drept substanțial invocat, neavând calitate procesuală activă.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii privind obligarea pârâtei la plata drepturilor pretinse pentru aprovizionarea toamnă-iarnă ca prescrisă, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, iar pe fond, ca neîntemeiată, depunându-se la dosar și o serie de înscrisuri în copie, precum și concluzii scrise.
Intimații-reclamanți deși legal citați cu această mențiune nu au formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin sentința pronunțată tribunalul a respins excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților și prescripției dreptului la acțiune invocate de recurenta-pârâtă, soluție care este corectă.
Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, se reține că aceasta presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat, pe când, calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Reclamantul, fiind cel care pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea sa procesuală, cât și pe cea a pârâtului chemat în judecată, prin indicarea obiectului cererii și a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția sa.
În cauză de față, reclamanții au indicat cu claritate în cererea introductivă de instanță atât obiectul pretențiilor acestora, cât și motivele de fapt și de drept pentru care au chemat în judecată societatea-pârâtă, astfel că aceștia au calitatea procesuală de a sta în judecată în raportul juridic cu pârâta pentru drepturile bănești pe care le-au cerut, afirmând că acestea decurg din relațiile lor de muncă cu unitatea angajatoare, iar împrejurarea că cererea acestora este neîntemeiată, după cum se va arăta în continuare, nu justifică admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, se reține că într-adevăr, potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține de către recurentă, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă referitor la drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora- ca în situația de față, astfel că în mod corect instanța de fond a respins și excepția prescripției invocată de recurentă.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Criticile privind modalitatea greșită de soluționare a fondului cauzei sunt însă întemeiate.
Astfel, în conformitate cu disp.art.176 alin.1 din CCM la Nivelul Energie Electrică, Petrol și Gaze invocat de reclamanți, cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
Art.176 alin.6 din același contract statuează, cu titlu de excepție, că fiecare din adaosurile de mai - printre care și cel în discuție în cauză- se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă-iarnă nu a fost inclusă în salariile lor, iar pârâta s-a apărat susținând contrariul, iar în recurs a reiterat această susținere, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu, așa cum s-a solicitat prin acțiune.
Recurenta a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, inclusiv ale intimaților- reclamanți, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 1997 încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de, pe de alta, s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997, potrivit art.168 alin.3 din același contract.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 din prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază, conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de SNP SA, pe de o parte și, pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariul de bază brut sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: pentru salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; pentru salarii brute de bază între 1.000.001-2.000.000 lei-7% și pentru salarii brute de bază de peste 2.000.001 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice.
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în adresa semnată și însușită de părțile contractante, așa cum s-a arătat mai.
În concluzie, cu precizările aduse în considerentele prezentei decizii, rezultă că în cauză s-a făcut dovada includerii suplimentărilor solicitate în salariile brute de bază ale intimaților-reclamanți, prin efectul menținerii acestora în salariul brut de bază, până în prezent, astfel încât în mod greșit prima instanță a admis acțiunea precizată a reclamanților.
Pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul ca fondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, iar conform art. 312 alin. 2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în parte sentința în sensul că va respinge și capătul de cerere privind prima pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă aferentă anului 2007, solicitată în forma actualizată, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A B - GRUP - B, sector 1, Calea, nr. 239 împotriva sentinței nr. 457 pronunțată la data de 23 februarie 2009 de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanții, domiciliată în comuna, județul D, domiciliat în comuna -D, -D, județul D, domiciliat în comuna M, județul D, domiciliată în comuna, C-tin scu, nr. 133, județul D, domiciliată în Târgoviște, str. - -,. 3.. A,. 4, județul D, domiciliat în com., de, județul D, domiciliată în comuna, județul D și, domiciliat în Târgoviște, nr. 1,. 19,. D,. 80, județul D și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge și capătul de cererea privind aprovizionarea de toamnă-iarnă, pentru anul 2007, actualizate.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
Red./VS
11 ex./ 26.11.2009
Dosar fond nr-, Tribunalul Dâmbovița
Jud.fond.,
Președinte:Elena Simona LazărJudecători:Elena Simona Lazăr, Simona Petruța Buzoianu
