Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 2477/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.338/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.2477/
Ședința Publică din data de 14 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta-pârâtă Regia Autonomă A Distribuției și "România " () împotriva sentinței civile nr.6684 din data de 29.10.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Civilă Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.534/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă Regia Autonomă A Distribuției și "România " () prin consilier juridic d-na cu delegație atașată la fila 19 dosar recurs și intimatul-reclamant prin apărător d-na avocat cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 18 dosar recurs emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții, faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 02.04.2009 de către intimatul-reclamant, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă Regia Autonomă a Distribuției și "România " (), în dublu exemplar, act procedural necomunicat părții recurente adverse până la acest termen de judecată.
Curtea, în ședință publică, procedează la înmânarea întâmpinării formulate în cauză de către intimatul-reclamant către recurenta-pârâtă prin reprezentant.
Recurenta-pârâtă prin reprezentant având cuvântul, solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul actului procedural comunicat la termenul de azi.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitate părții recurente să ia cunoștință de întâmpinarea comunicată la termenul de azi, apreciind că nu se impune amânarea judecății pricinii întrucât prin întâmpinare se formulează apărări deja deduse judecății.
La reluarea pricinii la a doua strigare, părțile prezente întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în susținerea, respectiv combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-pârâtă Regia Autonomă A Distribuției și "România " () prin reprezentant având cuvântul, susține oral motivele de recurs, concluzionând în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată și motivată în scris.
Fără cheltuieli de judecată.
Intimatul-reclamant prin avocat având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de către recurenta-pârâtă, ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate ca fiind temeinică și legală, întrucât din probele administrate, instanța de fond în mod corect a reținut faptul că societatea recurentă a înregistrat profit pe anul 2005, așa cum s-a putut constata din bilanțul depus la dosar, acordând bonuri de masă salariaților, precum și indemnizații membrilor Consiliului de Administrație. Mai mult, obligația acesteia, potrivit dispozițiilor art.148 din contractul colectiv de muncă, era ca după redresarea situației financiare, să achite sumele reținute din drepturile salariale, în termen de 60 de zile de la constatarea realizării de profit, termen pe care pârâta nu l-a respectat.
Față de aceste considerente, cât și față de cele dezvoltate pe cale de întâmpinare, intimatul-reclamant prin avocat concluzionează în sensul respingerii recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii judecătorești recurate ca fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6684/29.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a - VIII- a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu recurenta-pârâtă Regia Autonomă a Distribuției și "România " ().
A obligat pârâta la plata sumei reprezentând diferența dintre salariul cuvenit reclamantului și salariul plătit pentru perioada aprilie 2005-noiembrie 2005, drepturi bănești ce vor fi actualizate cu indicele de inflație până la data plații și a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei.
În considerente a reținut că reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei în funcția de revizor contabil în intervalul aprilie 2005 - noiembrie 2005 drepturile salariale fiindu-i diminuate cu un procent cuprins între 20% și 24%, diminuare ce a fost dispusă prin decizii ale conducerii societății. Diminuarea salariului a fost recunoscută prin întâmpinare de către pârâtă, care o justifică prin prisma prevederilor OG nr. 79/2001, privind întărirea disciplinei economico financiare și alte dispoziții cu caracter financiar. Ori, art. 9 din actul normativ menționat prevede posibilitatea diminuării salariilor numai în cazul persoanelor care ocupă funcții de conducere, acordarea salariului integral fiind condiționată pentru acestea de îndeplinirea criteriilor de performanță.
Pentru justificarea reducerii salariului reclamantului, pârâta invocă și prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, art. 145, prin care se stabilește acordarea integrală a salariilor cu condiția acoperirii cheltuielilor din veniturile totale realizate.
Potrivit dispozițiilor art. 155 Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri. Art. 156 Codul muncii stabilește regula generală conform căreia salariile se plătesc înaintea oricărei obligații a angajatorului.
Conform dispozițiilor art.40 alin.2 din Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă.
Nu poate fi reținută apărarea pârâtei în sensul că obligația asumată de angajator privind plata integrală a salariilor către angajat ar fi condiționată de existența surselor de bani necesare, întrucât ar însemna că executarea clauzei privind plata salariului să depindă de un eveniment viitor și nesigur, fapt ce ar contraveni principiului conform căruia în contractele de muncă, părțile nu pot negocia obligații afectate de condiții suspensive sau rezolutorii.
A se recunoaște angajatorului posibilitatea ca după negocierea contratului individual de muncă, deci după stabilirea drepturilor și obligațiilor reciproce ale părților, să fie exonerat, fie și în parte, de plata salariilor prevalându-se de scuza unor fonduri de salarizare
inferioare celor necesare pentru respectarea obligațiilor salariale asumate prin contract, ar însemna practic acceptarea unei negocieri pur formale cu consecința golirii de conținut a principiului negocierii salariale.
Întrucât instanța a apreciat că în mod neîntemeiat pârâta nu a plătit în integralitate contravaloarea muncii prestate de reclamant, instanța a admis cererea acestuia și a obligat pârâta la plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre salariul cuvenit reclamantului și salariul plătit pentru perioada aprilie 2005-noiembrie 2005.
În conformitate cu dispozițiile art. 161 alin.4 Codul muncii raportat la dispozițiile art. 1084 Cod civil, a obligat pârâta la actualizarea sumelor reprezentând drepturi salariale cu indicele de inflație până la data plații, iar
în temeiul art. 274 pr. civ. a obligat pe pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurenta Regia Autonomă a Distribuției și "România " ( ), înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului recurenta a arătat că înțelege să critice sentința recurată prin prisma dispozițiilor art. 304 punctul 9 Cod de procedură civilă, instanța pronunțând o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, instanța în motivarea sentinței civile nr.6684/29.11.2008, a reținut numai aspectul că F "", prin întâmpinare, cu toate că a recunoscut diminuarea salariilor, justificând acest fapt prin prisma prevederilor nr.OUG79/2001 privind întărirea disciplinei economico - financiare și alte dispoziții cu caracter financiar, totuși la art.9 din ordonanță se prevede că există posibilitatea diminuării salariilor numai în cazul persoanelor care ocupă funcții de conducere, acordarea salariului integral fiind condiționată pentru acestea de îndeplinirea criteriilor de performanță.
În susținerea prezentului recurs recurenta a învederat că instanța de fond a trecut peste apărările recurentei fără a ține cont de aspectul că F "" instituție monitorizată potrivit dispozițiilor OUG nr. 79/2001 este obligată să îndeplinească anumiți indicatorii de performanță în acest context legislativ, după cum urmează:
1- încadrarea fondului de salarii în limitele prevăzute în;
2 - inexistența datoriilor către bugetul de stat, locale și ale fondurilor speciale;
3 - indicele de creștere a productivității muncii care trebuie să fie mai mare decât indicele de creștere a salariului mediu pe regie.
În aceste condiții, depășirea fondului de salarii începând cu luna aprilie 2005 față de prevederile din au condus la diminuarea salariilor de bază cuvenite salariaților "".
Astfel, în anul 2005, conducerea regiei a hotărât inițial ca pentru lunile aprilie și mai 2005, salariile de bază să se acorde la nivelul celor din luna martie 2005, (adresa nr.3921/08.06.2005), iar ulterior, după negocierea salariilor din acel an, potrivit adresei nr.3946/13.06.2005, conducerea regiei a stabilit că pentru lunile aprilie și mai 2005 salariile de bază negociate să fie penalizate cu 20%.
Din aceleași motive economice, salariile de bază ale salariaților regiei, aferente lunii iunie 2005 au fost penalizate cu 20% (adresa nr.4414/11.07.2005), iar ulterior, conform Deciziei nr.126/03.08.2005 și salariile de bază din luna iulie 2005 au fost diminuate cu 20%.
În conformitate cu dispozițiile Deciziei nr.147/05.09.2005 cu respectarea prevederilor art.159 alin.1 din Codul muncii și ale art.145 din Contractul colectiv de muncă s-a hotărât diminuarea salariilor de baza aferente lunii august 2005 astfel:
- personalul de execuție, auxiliar și cel din cinematografe - cu un procent de 20%;
- cadrele de conducere (directori, contabili șefi, șefi de secție, administratori zonali, șefi birouri/compartimente de servicii, administratori de cinematografe) - cu un procent de 24%.
Potrivit dispoziției 191/10.10.2005 salariile de baza aferente lunii septembrie 2005 au fost diminuate în limita acelorași procente ca pentru luna anterioară.
În ceea ce privește lunile octombrie și noiembrie 2005, potrivit Deciziei 240/09.01.2005 și a Deciziei nr.271/08.12.2005. diminuarea salariilor de baza ale salariaților sucursalelor "" s-a realizat diferențiat conform metodologiei cuprinse în adresa nr.4754/05.08.2005, iar pentru aparatul central cu 20%.
Recurenta a reiterat aspectul că diminuarea salariilor s-a hotărât de către Comitetul Director al "", cu luarea în considerare a faptului că regia este instituție monitorizată potrivit dispozițiilor OG nr.79/2001 și cu respectarea art.159 alin. 1 din Codul muncii și cele ale art. 145 din Contractul colectiv de muncă aplicabil la "" în anul 2005.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 145 din Contractul colectiv de muncă aplicabil Ia "" în anul 2005, numai în situația în care în luna următoare lunii în care salariile de bază au fost diminuate regia realizează rezultate financiare favorabile, pe cumulat, diminuările aplicate se restituie în procent corespunzător recuperării nerealizărilor pentru care s-a aplicat diminuarea.
Față de această situație, a învederat instanței aspectul că Ia sfârșitul anului 2005 s-a înregistrat cu un profit de 605.421 și cu o pierdere cumulată din anii anteriori în valoare de 812.652.
În aceste condiții pierderea reală înregistrată a "" Ia data de 31.12.2005 a fost de 207.230, nefiind astfel întrunită condiția rezultatelor financiare favorabile, pe cumulat, pentru a se restituit sumele diminuate din salariu în perioada de referință, după cum se prevedea așa cum a arătat mai sus, Ia art.145 alin. 8, potrivit cărora: "Daca în luna următoare pe cumulat rezultatele financiare sunt favorabile, diminuările aplicabile se restituie corespunzător recuperării nerealizărilor".
Având în vedere cele expuse, recurenta consideră că măsurile dispuse prin Deciziile "" cu respectarea prevederilor art.159 alin.1 din Codul muncii și ale art.145 din Contractul colectiv de muncă potrivit cărora s-a hotărât diminuarea salariilor de bază ale salariaților F "" sunt corecte și legale.
În ceea ce privește susținerile instanței prin care se arată că în mod neîntemeiat regia nu a plătit în integralitate contravaloarea muncii prestate de reclamant, acest fapt contravenind principiului potrivit căruia în contractele de muncă părțile nu pot negocia obligații afectate de condiții suspensive sau rezolutorii, recurenta solicită instanței să rețină că dispozițiile contractului individual de muncă al reclamantului au fost respectate, plata salariului realizându-se cu respectarea art.159 din Codul muncii având totodată în vedere condițiile financiar-economice obiective și dispozițiile speciale ale Contractului colectiv de muncă.
Aceste dispoziții speciale ale Contractului colectiv de muncă sunt cuprinse Ia art.145 unde se prevede în mod expres:
"În situația în care, într-o anumită lună, veniturile și cheltuielile cumulate nu mai permit plata integrală a salariilor, se procedează la diminuarea fondului de salarii, în cazul în care urmează să se aplice o diminuare Ia salarii, ca urmare a neacoperirii cheltuielilor din veniturile realizate, conducerea va lua în considerare totalitatea veniturilor din alte activități.
Fondul de salarii nu poate fi diminuat cu mai mult de 25%. Procentul de diminuare se calculează raportând suma stabilită la fondul de bază din luna respectivă. Procentul de diminuare se aplică nediferențiat salariilor de bază individuale.
Pentru cadrele de conducere (directori, contabili șefi, șefi birou, șefi compartimente, responsabili sau conducători de cinematografe cu decizie), procentul de diminuare rezultat se majorează cu 20% din acest procent".
Pentru toate aceste considerente recurenta solicită admiterea prezentului recurs astfel cum a fost formulat, și, pe cale de consecință modificarea în tot sentinței civile nr.6684/29 octombrie 2008, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, admiterea probelor cu înscrisuri și interogatoriul reclamantului.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Într-adevăr, în mod legal și temeinic a statuat prima instanță asupra inexistenței unui temei al reținerilor salariale, motivat de dificultățile economice ale agentului economic.
Astfel, art. 164 alin. 1 din Codul muncii dispune că nicio reținere din salariu nu poate fi operată, în afara cauzelor și condițiilor prevăzute de lege, or, unicul temei legal invocat de pârâta-recurentă se găsește în art. 9 din OUG nr. 79/2001 (abrogat prin OUG nr. 79/2008), care legitimau posibilitatea diminuării salariului, funcție de realizarea indicatorilor de performanță, numai cât îi privește pe conducătorul operatorului economic și alte persoane care ocupă funcții de conducere, categorii din care reclamantul nu a făcut parte în cadrul regiei.
Nu pot fi invocate, în sens contrar, nici deciziile directorului general de diminuare a salariilor de bază ale salariaților, nici prevederile art. 145 din contractul colectiv de muncă, întrucât primele nu sunt autorizate de vreun text de lege, astfel cum s-a arătat, iar cât privește reglementarea din contractul colectiv, aceasta este inaplicabilă față de dispoziția contrară imperativă conținută în art. 164 alin. 1 din Codul muncii.
Astfel, potrivit art. 8 din Legea nr. 130/1996 clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și condițiile prevăzute de lege care, la încheierea contractului, are un caracter minimal, acesta neputând conține clauze care să reglementeze, la un nivel inferior, drepturile prevăzute de lege.
În consecință, în mod corect și fundamentalt a constatat prima instanță că angajatorul nu are posibilitatea legală de a invoca inexistența resurselor financiare necesare pentru neplata drepturilor salariale în integralitatea lor, potrivit clauzelor contractului individual de muncă, astfel că recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de aceasta este nefondat și va fi respins în consecință, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 pr. civ.
Reținând culpa procesuală a recurentei pentru promovarea căii de atac nefondate, o va obliga pe aceasta, conform art. 274 alin. 1 pr. civ. la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 700 lei către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta-pârâtă Regia Autonomă a Distribuției și "România " () împotriva sentinței civile nr.6684 din data de 29.10.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Civilă Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.534/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatului-reclamant cheltuieli de judecată în valoare de 700 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER
Red:
Tehnored:
2 EX./22.05.2009
Jud. fond:
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Bodea Adela Cosmina
