Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 343/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.343
Ședința publică din data de 20 februarie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.198 din data de 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, G, I, -, -.. al, -.. al, I, -, -, -.. al, G, -.. al, a, -, - -, Putere -, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la Tribunalul Buzău, cu sediul în B, B-dul - - Nr.8, Județul B, intimații-intervenienți, cu domiciliul ales la Tribunalul Buzău, cu sediul în B,-, județul B, C, -, C, a, -, -, a, C, -, Nora,
- 2 -
, -, I, -, Mitia, -, -, -, -, -, Ciudatu, -, scu, a, Cătuța, G, a, Putinei, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la Tribunalul Buzău, cu sediul în B, B-dul -, nr.8, județul B și în contradictoriu cu intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P și Tribunalul Buzău, cu sediul în B,-, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul-pârât Ministerul Justiției, intimații-reclamanți:, G, G, I, -, -.Al, -.Al, I, -, -, -.Al, G, -.Al, a, -, - -,
- 3 -
Putere -, intimații-intervenienți, C, -, C, a, -, -, a, C, -, Nora, -, I, -, Mitia, -, -, -, -, -, Ciudatu, -, scu, a, Cătuța, G, a, Putinei, intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de APEL PLOIEȘTI, Tribunalul Buzău.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că potrivit încheierii nr.6643 din data de 4 noiembrie 2008 Înaltei Curții de Casație și Justiție s-a dispus respingerea cererilor de abținere formulate de judecătorii din cadrul Curții de APEL PLOIEȘTI, ca rămase fără obiect.
De asemenea, se învederează că recurentul-pârât Ministerul Justiției a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea față de actele și lucrările dosarului și față de împrejurarea că recurentul-pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
- 4 -
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de pârâtul Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr. 198 din data de 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, constată următoarele:
Reclamanții, G, G, I, -, -.. al, -.. al, I, -, -, -.. al, G, -.. al, a, -, - -, Putere -, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la Tribunalul Buzău, cu sediul în B, B-dul - - Nr.8, Județul B, intimații-intervenienți, cu domiciliul ales la Tribunalul Buzău, cu sediul în B,-, județul B, C, -, C, a, -, -, a, C, -, Nora, -, I, -, Mitia, -, -, -, -, -,
- 5 -
, Ciudatu, -, scu, a, Cătuța, G, a, Putinei, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Buzău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sumelor corespunzătoare sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat lunar la salariul de bază începând cu data de 20 aprilie 2002 și în continuare.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că există discriminare în raport cu alți salariați ai statului, funcționari publici și demnitari care își desfășoară activitatea în condiții de risc profesional și suprasolicitare neuropsihică primind sporuri salariale substanțiale, iar magistraților li s-a încetat acest drept din anul 2002, astfel că s-au încălcat prevederile art.1 alin.2 lit.e pct.i din nr.OG137/2000.
Se mai susține că magistraților le-a fost sistată plata sporului de 50% prin intrarea în vigoare a nr.OUG177/2000 în timp ce altor funcționari publici cât și lucrătorilor de poliție, personalului din, personalului din Administrația Penitenciarelor etc. le-a fost acordat acest drept.
Se mai arată că prin art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, magistrații beneficiau de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază, acest articol fiind abrogat indirect prin art.50 din OUG nr. 177/2002, însă condițiile de muncă au rămas neschimbate, astfel că menținerea acestui spor este pe deplin justificată.
S-au formulat cereri de intervenție de interes propriu de către personalul auxiliar de specialitate din cadrul Judecătoriilor B, P, P, Rm S și Tribunalul Buzău, solicitându-se plata acelorași drepturi, însă începând cu 1 iunie 2003.
În conformitate cu art. 115 Cod pr.civilă pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor au solicitat respingerea acțiunii, primul pârât cu motivarea că cererea reclamanților și intervenienților este lipsită de temei legal, iar cel de-al doilea pentru lipsa calității procesuale pasive, întrucât nu are calitatea de angajator în raport cu reclamanții.
Cauza s-a aflat inițial pe rolul Tribunalului Buzău și în urma admiterii cererii de admitere colectivă formulată de judecătorii acestei instanțe Curtea de Apel prin încheierea din 16 octombrie 2007 trimis dosarul la Tribunalul Dâmbovița.
- 6 -
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița prin sentința sus-menționată admis excepția lipsei calității procesuale pasive a și a respins acțiunea față de acesta pentru lipsa calității procesuale pasive, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru intervalul 20 aprilie 2002 - 26 iunie 2004 și admițând în parte acțiunea și cererile de intervenție a obligat pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL PLOIEȘTI și Tribunalul Buzău la plata diferențelor salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din salariul de bază brut lunar pe perioada 26.06.2004 - 26.06.2007, precum și în viitor până la încetarea dreptului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul având în vedere că acesta nu are calitatea de angajator, fiind terț față de raporturile de muncă ale reclamanților, după cum în raport de prevederile Decretului nr.167/1958 și art. 283 alin.1 lit.c Codul munciia stabilit că drepturile solicitate de reclamanți sunt supuse termenului general de prescripție de 3 ani.
Pe fond, tribunalul reține că potrivit art. 47 Legea nr.50/1996 s-a introdus sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul de bază brut lunar, text de lege care a fost abrogat de art. I pct.42 din nr.OG83/2000, act normativ emis cu încălcarea disp. art. 114 din Constituție, deoarece drepturile de salarizare nu puteau fi modificate decât printr-o lege organică.
De altfel, o interpretare similară a fost dată legii de către ICCJ - Secțiile Unite prin Decizia nr.XXXVI/2007 într-un recurs declarat în interesul legii.
Împotriva acestei sentințe pârâtul Ministerul Justiției a declarat recurs, criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod corect instanța de fond apreciat că abrogarea prevederilor art. 47 Legea nr. 50/1996 realizată prin OG nr.83/2000 ar fi fost neconstituțională pentru că acest act normativ nu face parte din categoria legilor organice deoarece obiectul de reglementare îl constituie salarizarea și nu organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești.
De asemenea, nr.OG83/2000 a fost aprobată prin Legea nr. 334/2000, ocazie cu care Parlamentul a cenzurat prevederile acestei ordonanțe care au fost menținute.
Pe fond se arată că finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea OG nr.83/2000 nu a fost aceea a diminuării drepturilor salariale ale personalului din justiție ci dimpotrivă, creșterea acestora, însă în cadrul unui sistem nou de salarizare centrat pe conceptul de indemnizație unică.
Totodată, recurentul arată că sporul din acțiune nu face nici obiectul Directivei nr.89/391 din 12 iunie 1989, deoarece nu vizează condițiile ce trebuie asigurate salariaților în scopul reducerii stresului și suprasolicitării.
Se apreciază de către recurent că acest spor nu a fost acordat niciodată asistenților judiciari care au fost considerați funcționari publici prin HG nre.226/2000 și nu pot beneficia de prev. art. 58 din Legea nr. 50/1996 sub aspectul modului de stabilire al salariilor.
Recurentul a mai formulat un set de critici în cadrul motivului II de recurs arătând, în esență, că instanța de fond s-a substituit legiuitorului pentru că numai acesta are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază.
- 7 -
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurent, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acestora, așa după cum se va arăta în continuare:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și prin art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus că art. 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 9 iulie 2001.
Cum este firesc, activitatea de legiferare intră în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României, care, potrivit art. 73 alin. (1) din Constituție, adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Este adevărat că, în temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atribuția adoptării de acte normative Guvernului României, care emite ordonanțe, în temeiul acelei legi speciale, însă numai în limitele și în condițiile prevăzute în acea lege [ art. 108 alin. (3) din Constituție]. Dar asemenea ordonanțe nu pot fi emise decât pentru domeniul de reglementare al legilor ordinare, iar nu și al legilor organice.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La rândul ei, Legea nr. 24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, 58 și 62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea.
Reiese deci că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total și nici parțial.
- 8 -
Mai este de reținut că la momentul emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 era în vigoare și Legea nr. 56/1996 care reglementa salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților-asistenți și ale celorlalte categorii de personal.
În acest sens, în Legea nr. 56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 55/1997, aprobată la rândul ei prin Legea nr. 126/2000, se prevedea la art. 231că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică judecătorii și magistrații-asistenți beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar.
Cu toate că Guvernul României nu a fost abilitat prin Legea nr. 125/2000 să modifice sau să completeze Legea nr. 56/1996, modificată și completată prin Ordonanța Guvernului nr. 55/1997, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 126/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 18 iulie 2000, totuși, prin art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 s-au abrogat dispozițiile art. 231din Legea nr. 56/1996.
În acest fel, prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constituția României.
Tot în acest sens este de observat că Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 142/1997, lege organică în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, prevedea în art. 81: magistrații beneficiază de salarii stabilite în raport cu nivelul instanței, de indemnizații pentru stabilitate în magistratură, pentru îndeplinirea unei funcții de conducere, de suporturi pentru vechime în muncă, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
Sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speță art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 prin care a fost abrogat art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, contravine art. 81 din Legea nr. 92/1992, modificată și completată, lege organică.
abrogării dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și ale art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, prin art. 1 pct. 42, respectiv prin art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 - norme abrogate în prezent -, poate fi invocată numai pe calea excepției de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești.
Curtea Constituțională are însă în competență numai controlul de constituționalitate al dispozițiilor din legile și ordonanțele în vigoare, iar verificarea constituționalității și soluționarea excepției de neconstituționalitate având ca obiect norme abrogate în prezent revin, prin interpretarea per a contrario a art. 147 alin. (1), cu referire la art. 126 alin. (1) din Constituție, instanțelor judecătorești.
Or, art. I pct. 42 și art. IX alin. (2) paragraful 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, adoptate cu încălcarea limitelor legii speciale de abilitare,
- 9 -
sunt din acest motiv neconstituționale, conform art. 147 alin. (1) din Constituția României, și își încetează efectele.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr.XXI/2008 a Secțiilor Unite dată în interesul legii a constatat că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogate în condițiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție în recursul cu a cărui soluționare a fost corect învestită.
De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct. 42 și în art. IX alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțială, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, și, respectiv, ale art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. (3) din Constituția României din 1991, în vigoare la data adoptării ordonanței [art. 108 alin. (3), în forma republicată în 2003 Constituției României].
Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și ale art. 231din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
Față de aceste considerente recurs se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.198 din data de 8 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, G, I,
- 10 -
-, -.. al, -.. al, I, -, -, -.. al, G, -.. al, a, -, - -, Putere -, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la Tribunalul Buzău, cu sediul în B, B-dul - - Nr.8, Județul B, intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B,-, sector 5, Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P și Tribunalul Buzău, cu sediul în B,-, județul B și intimații-intervenienți, cu domiciliul ales la Tribunalul Buzău, cu sediul în B,-, județul B, C, -, C, a, -, -, a, C, -, Nora, -, I, -, Mitia, -, -, -, -, -, Ciudatu, -, scu, a, Cătuța, G, a, Putinei,
- 11 -
, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la Tribunalul Buzău, cu sediul în B, B-dul -, nr.8, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
- - - - - -
Grefier,
Red. AB/DV
2 ex./05.03.2009
f- - Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
