Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 3489/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3489
Ședința publică de la 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorin Pascu
JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier - -
**************************
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de reclamanta și pârâtul CONSILIUL LOCAL DR TR S, împotriva sentinței nr. 48 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu pârâții GRĂDINIȚA NR 13, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR 10, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN M, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează cererea formulată de recurenta pârâta CONSILIUL LOCAL DR TR S, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art.242 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr. 48 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Grădinița nr. 13 Dr. Tr. S, Școala cu clasele I-VIII nr. 10 Dr. Tr. S, Consiliul local Dr. Tr. S și Inspectoratul Școlar Județean
A respins acțiunea față de pârâții Inspectoratul Școlar Județean M și Grădinița nr. 13 Dr. Tr.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 774 lei reprezentând drepturi bănești restante, nete și actualizate, sumă ce va fi reactualizată la data punerii în executare hotărârii
A fost obligată pârâta Școala Generală nr. 10 Dr. Tr. S să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei.
A respins capătul de cerere privind acordarea primelor de vacanță.
Au fost obligate pârâtele la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta are calitatea de cadru didactic la Școala cu clasele I-VIII nr. 10, în funcția de educatoare, gradul didactic I, cu o vechime în învățământ de 28 ani.
Referitor la chemarea în judecată,în calitate de pârât, Inspectoratului Școlar Județean, instanța respins acțiunea fata de acesta, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.8 (1) din Normele Metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, unitățile școlare, ce au personalitate juridică de altfel, au obligația de a întocmi bugetul propriu, buget ce, însoțit de note de fundamentare, se înaintează Consiliului Local.
Potrivit art.9 alin.3 din aceleași norme, bugetul unităților școlare se întocmește în faza de elaborare a bugetului local și se aprobă odată cu aprobarea bugetelor locale.
În consecință, unitățile școlare sunt instituțiile ce stabilesc drepturile salariale cuvenite cadrelor didactice, ele întocmind și state de plată în acest sens.
Mai mult, atribuțiile inspectoratelor școlare județene sunt limitativ enumerate de art.142 din Legea 84/1995.
Pentru aceste motive instanța a constatat că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar se face exclusiv din bugetele consiliilor locale, la propunerea unității de învățământ și în baza legii, și nu de către Inspectoratul Școlar Județean, acesta neavând atribuții de calcul și acordare a drepturilor salariale a cadrelor didactice, astfel că urmează a se respinge acțiunea față de această pârâtă.
În ceea ce privește Consiliul Local D Tr. S, acesta este entitatea căruia unitatea de învățământ îi înaintează proiectul de buget întocmit, cu identificarea tuturor categoriilor de venituri și cheltuieli, finanțate din bugetul local, însoțit de notele de fundamentare, calitate în care aprobă prin hotărâre proiectul de buget.
Prin urmare pârâtul Consiliul Local nu are atribuții în domeniul calculului salariilor, fiind doar cel care aprobă alocarea de fonduri și repartizează fondurile pe unități de învățământ, prin hotărâre conf. art. 167 din Legea nr. 84/1995 republicată, astfel că acesta poate sta în proces în calitate de pârât.
Totodată instanța a respins acțiunea formulată față de Grădinița nr. 13, aceasta neputând sta în judecată în calitate de pârâtă întrucât este o unitate de învățământ fără personalitate juridică, funcționând pe lângă școlile generale, în speță Școala cu clasele I-VIII nr. 10.
Cu privire la fondul pretențiilor, instanța reținut că potrivit dispozițiilor art.48 alin.1 din Legea nr.128/1997, salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii, și o parte variabilă constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Art.49 al aceluiași act normativ stabilește salarizarea personalului didactic de predare din învățământul pre-universitar, în raport de anumiți factori expres și limitativ enumerați: funcția și norma didactică, nivelului studiilor cerute pentru ocuparea funcției didactice, vechimea în învățământ, gradul didactic.
Legea nr.128/1997 prevede toate categoriile de sporuri și indemnizații ce se acordă cadrelor didactice: gradație de merit, spor pentru suprasolicitare neuropsihică, spor de stabilitate, salariu de merit, spor de vechime, indemnizația acordată cadrului didactic ce îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare,indemnizație de conducere, toate acestea reprezentând procent din salariul de bază și care se includ în salariul de bază, toate aceste sporuri având aplicabilitate în speță, respectiv reclamantei.
Din cuprinsul textelor legale enunțate se deduce, în acord cu conceptul general de salariu din dreptul muncii, că elementele sistemului de salarizare sunt pe de o parte, salariul de bază, care constituie elementul principal al salariului, iar pe de altă parte, sporurile, adaosurile la salariul de bază, care reprezintă elemente accesorii ale salariului.
În raport de reglementările art.155 Codul Muncii și de reglementările speciale ale art.48 din Legea nr.128/1997, a rezultat că, inițial un cadru didactic beneficiază pentru munca depusă de un salariu de bază, care corespunde salariului de bază al funcției didactice.
La salariul de bază format din salariul de bază al funcției didactice și indemnizația de conducere (când este cazul) pentru care legea prevede calculul la salariul funcției de bază și includerea în salariul de bază, se calculează următoarele sporuri: spor de stabilitate, spor de suprasolicitare neuropsihică, salariul de merit, indemnizația acordată personalului didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor, educatoare, sporuri care se includ în salariul de bază succesiv pe măsura obținerii acestora, fiecare spor la salariul de bază constituie la rândul său baza de calcul pentru sporul următor.
Sporul de vechime, se calculează, conform prevederilor exprese ale legii, la salariul de bază, salariu rezultat în urma aplicării sporurilor în scară la salariul de bază al funcției didactice.
Reclamanta, în calitate de educatoare la Școala cu clasele I-VIII nr. 10, în perioada octombrie 2005 - 30 septembrie 2008, beneficiat de următoarele drepturi, așa cum reiese din conținutul expertizei contabile: salariul funcției didactice, spor de vechime, premiere lunară, premiere anuală, salariu de merit, indemnizație de dirigenție, aceste sporuri nefiindu-i calculate conform prevederilor legale mai sus enunțate, astfel că expertiza a procedat la recalcularea acestor diferențe salariale, diferențe rezultate în urma aplicării corecte a sporurilor, respectiv calcularea în scară, rezultând un nou salariu de bază al funcției didactice.
Totodată, în conformitate cu art.42-47 din Legea nr.128/1997, este reglementată norma didactică de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare curentă a elevilor, în sensul că ea reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităților enunțate mai sus, legiuitorul nediferențiind norma didactică a profesorilor de cea a învățătorilor.
Art.45 alin.1 din aceeași lege prevede pentru personalul didactic de predare și instruire practică cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani și grad didactic I reducerea normei didactice cu două ore pe săptămână fără reducerea salariului.
Cum legiuitorul nu diferențiază aplicarea acestor norme pentru diferite categorii de personal didactic din învățământul pre-universitar, nici instanța de judecată nu poate efectua această diferențiere.
In speța dedusă judecății, reclamanta are calitatea de educatoare, și beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore pe săptămână, pentru orele suplimentare prestate, după aplicarea în scară a sporurilor, expertiza a procedat la recalcularea acestor ore.
Astfel, salariul de bază stabilit fiind mic, au fost diminuate și drepturile privind aplicarea sporului de vechime,a cotei de 2%, drept ce se acordă procentual la salariul de bază, precum și a celui de al 13-lea salariu.
Referitor la petitul privind acordarea primei de vacanță pentru anii 2001-2007, instanța l- respins, pentru următoarele considerente:
Prin Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură de învățământ pentru anul școlar 2003-2004 s-a prevăzut prin art. 37 alin. 1 lit. g plata unei prime de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii odată cu indemnizația de concediu.
Salarizarea personalului din învățământ se face în condițiile art. 48-50 din Legea nr. 128/1997 stabilindu-se modalitatea de acordare, componentele salariului personalului didactic, drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic și nedidactic, drepturi ce se negociază în limitele legii prin contractele colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale.
Prin urmare față de aceste dispoziții legale pentru ca prevederea din CCM cu privire la prima de vacanță să poată fi aplicată ar fi trebuit să fie prevăzută de lege, ori dispozițiile legale în materia salarizării nu conțin vreo referire la o primă având caracter de primă de vacanță, în acest sens sunt elocvente dispozițiile alin. 2 al art. 48 care stabilesc faptul că atunci când cuantumul unor drepturi este stabilit de lege între minim și maxim se negociază, în limitele legii, prin CCM încheiate între angajatori și organizațiile sindicale.
Deci legea nu stabilește în mod concret expres și imperativ dreptul la primă de vacanță, astfel că dispoziția din CCM nu este aplicabilă și nu are eficiență atâta timp cât nu se corelează cu dispozițiile legale în ceea ce privește salarizarea și celelalte drepturi ale personalului didactic și totodată CCM impune existența fondurilor necesare, respectiv prevederea în bugetul propriu a sumelor necesare din "venituri proprii".
Mai mult prin, OUG nr. 146/2007, act normativ invocat de reclamantă în susținerea cererii sale, a fost prevăzută aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, pentru anumite categorii de salariați din sectorul bugetar, drepturi prevăzute în acte normative de salarizare ce au fost suspendate prin legi bugetare anuale succesive, fiind totodată enumerată categoria de personal căruia îi sunt aplicabile prevederile ordonanței de urgență, personalul didactic neregăsindu-se în această enumerare.
Personalul didactic nu se încadrează nici în categoria de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, în propriul sistem de salarizare al cadrelor didactice nu este prevăzută acordarea primelor de concediu, acest drept fiind prevăzut doar în CCM.
Față de cele arătate mai sus, în raport de conținutul expertizei contabile, instanța a constatat că reclamanta, în perioada octombrie 2005 - 30 septembrie 2008 fost prejudiciată cu suma de 774 lei, reprezentând drepturi salariale nete, actualizate.
Împotriva acestei sentințe, la data de 25 februarie 2009 și respectiv 23 februarie 2009, au declarat recurs în termen legal, reclamanta și pârâtul Consiliul local al municipiului Dr. Tr., considerând-o nelegală și netemeinică.
Prin motivele de recurs depuse pe aceeași dată, reclamanta arată că primele de concediu a căror plată a fost periodic suspendată prin legile bugetului de stat, sunt prevăzute de dispozițiile art.1 alin.2 din nr.OUG146/2007, în temeiul căreia aceste prime trebuiau acordate, pe lângă categoriile de personal expres nominalizate " și altor categorii de personal care beneficiază de prima de concediu în baza legilor speciale ".
Potrivit Legii nr.128/1997, personalul didactic beneficiază de concediu de odihnă și de prima de vacanță, iar nr.OUG146/2007 își găsește aplicabilitatea în cauza de față.
In temeiul art.37 alin.1 lit. g din contractul colectiv de muncă " personalul din învățământ beneficiază de o primă de vacanță ce se acordă odată cu îndemnizația de concediu" și aceasta în condițiile prevăzute de art. 1 alin.3 din nr.OUG146/2007 într-o singură tranșă.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și obligarea intimaților la plata primelor de vacanță pentru perioada 2005-2008, actualizate la data plății efective.
Prin motivele de recurs, pârâtul Consiliul local Dr. Tr. S susține că instanța nu avut rol activ în soluționarea cauzei și nu a ținut cont de dispozițiile art. 167 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, republicată, care arată în mod expres că "Finanțarea unităților de învățământ de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene, iar repartizarea fondurilor pe unitățile de învățământ se face prin hotărâre consiliului județean din fondurile de la bugetul de stat.
Cu privire la excepția invocată de M, arată că prin art. 38 alin. 5 din CCM, act ce constituie izvor de drept și are caracter de lege a părților, se instituie sarcina inspectoratelor școlare obligația de urmări modul în care se efectuează plata salariilor, astfel că nu are relevanță faptul că între atribuțiile enumerate de art. 142 din Legea nr. 84/1995, actualizată,și reținute de instanță, nu este prevăzut expres și limitativ atribuția și unității școlare cu privire la calculul și plata salariilor.
Mai mult, la încheierea contractului de muncă, directorul unității de învățământ semnează contractul în baza unei decizii de delegare de competență emisă de Inspectoratul General Școlar, pe contract aplicându-se ștampila inspectoratului școlar, în calitate de angajator, situația în care se constată că M are calitate procesuală pasivă.
Cu privire la consiliul local precizează că acesta nu are nici atribuție sau obligație legală în ceea ce salarizarea sau acordarea altor drepturi salariale personalului din învățământ și în acest sens invocă ca și excepție, lipsa calității procesuale pasive a acestuia întrucât sumele de bani pentru drepturile salariale ale personalului didactic și auxiliar din învățământul preuniversitare, vin de la bugetul de stat, prin consiliul județean care, după aprobarea bugetului procedează la defalcarea sumelor primite de la bugetul de stat, funcție de statele de funcții și numărul de personal didactic și auxiliar, aprobate de inspectoratul școlar.
In ceea ce privește cheltuielile de judecată, Consiliul local al municipiului Dr. Tr. nu are nici culpă pentru neacordarea drepturilor salariale de către Centrul Județean de Resurse și Asistență Educațională
Din examinarea sentinței, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat și se va respinge pentru următoarele considerente:
Este adevărat, că dreptul solicitat de reclamantul recurent este prevăzut în art.37 lit."g" din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură: " o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu îndemnizația de concediu " și potrivit art.5o alin.12 din Legea nr.128/1997 " Personalul didactic beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă".
u toate acestea, instanța a făcut în cauză o interpretare și aplicare corectă a prevederilor legale și a reținut judicios că în bugetul propriu al unității școlare intimate nu există fondurile necesare pentru plata primelor solicitate.
Se poate observa, de altfel, că legea specială face referire la premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă și chiar dacă potrivit art.7 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă "Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților", nu se poate reține că instanța a aplicat greșit legea și că trebuia admisă acțiunea.
In acest sens, rezultă că soluția instanței s-a întemeiat pe concluzia inexistenței fondurilor necesare, respectiv că în bugetul unității nu s-a făcut dovada că există venituri proprii și că acest drept nu este prevăzut în legea specială, astfel că nu este întemeiată susținerea că aceste aspecte pot reprezenta o nerecunoaștere a dreptului solicitat, în condițiile în care el nu este prevăzut, după cum s-a menționat anterior, iar acordarea primei de vacanță se face în condițiile negociate de părți prin contractul colectiv de muncă.
Potrivit Legii învățământului republicată nr.84/1995, Art. 167*) - 1 "Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii.
(2. Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde: finanțarea de bază și finanțarea complementară.
(3) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
(4) Finanțarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului de învățământ. Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale și din alte surse, potrivit legii.
(11) Finanțarea complementară se face de la bugetul local, în raport cu necesitățile unității de învățământ preuniversitar de stat, la propunerea acesteia, și se prevede, cu prioritate, după caz, în bugetul propriu al comunei, orașului, municipiului, sectoarelor municipiului B, al municipiului B și, respectiv, al județului. Nivelul acesteia se stabilește pe baza unor programe de finanțare fundamentate de unitățile de învățământ, în funcție de amploarea nevoilor și a posibilităților de finanțare a ordonatorului principal de credite.
(12) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat pot obține venituri proprii. Acestea nu diminuează finanțarea de bază și finanțarea complementară. Unitățile de învățământ preuniversitar de stat pot organiza activități finanțate integral din venituri proprii, aprobate prin hotărâre a consiliului de administrație.
(13) Finanțarea de bază și finanțarea complementară a unităților de învățământ se fac pe bază de contract, întocmit conform normelor metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar, încheiat între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul localității în a cărei rază teritorială se află unitatea de învățământ. Contractul se încheie în maximum 30 de zile de la data aprobării bugetului local. Sumele reprezentând finanțarea de bază și finanțarea complementară se înscriu în bugetul de venituri și cheltuieli.
(14) Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește anual, de fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, conform normelor metodologice de finanțare a învățământului preuniversitar, se aprobă și se execută potrivit prevederilor legale în vigoare.
(15) Directorul unității de învățământ preuniversitar de stat este ordonator terțiar de credite".
De aceea, nu este întemeiată nici critica care se referă la faptul că unitățile școlare nu au bugete proprii, această susținere fiind în contradicție cu prevederile art.167 alin.14 din Legea nr.84/1995 republicată.
Nu poate fi primită nici susținerea că, în speță sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG146/2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006, reclamantul nefăcând parte din alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu în baza legilor speciale, iar prin Legea nr.128/1997, privind Statutul cadrelor didactice, care reprezintă legea specială nu este prevăzută acordarea dreptului solicitat de reclamant.
Nici practica judiciară de la alte instanțe și la care recurentul reclamant face referire, nu este de natură a duce la schimbarea soluției pronunțate, care este legală și temeinică, întrucât pe de o parte, în România nu este recunoscut precedentul judiciar ca izvor de drept și pe de altă parte nici nu este irevocabilă acea hotărâre și nu se cunoaște dacă s-a menținut, ca urmare a exercitării controlului judiciar.
Se reține, potrivit practicii constante a Curții Constituționale că principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite, în raport cu persoane care se află în situații diferite.
Potrivit aceleiași practici, " principiul egalității în drepturi pe de o parte, înseamnă reglementare unitară și tratament nediscriminatoriu pentru situații identice, iar pe de altă parte presupune un drept de diferențiere".
Prin decizia nr.1093/15.10.2008, Curtea Constituțională a statuat: "In ceea ce privește obligația stabilirii sursei de finanțare pentru aprobarea cheltuielilor bugetare, Curtea a constatat că acesta constituie un aspect distinct față de cel al lipsei fondurilor pentru susținerea finanțării din punct de vedere bugetar.
Astfel, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că stabilirea sursei de finanțare și insuficiența resurselor financiare din sursa astfel stabilită sunt două aspecte diferite: primul aspect este legat de imperativele art.138 alin.5 din Constituție, iar al doilea nu are caracter constituțional, fiind o problemă exclusiv de oportunitate politică, ce privește relațiile dintre Parlament și Guvern. Dacă s-ar reține, că lipsa precizării exprese a sursei de finanțare presupune, implicit, inexistența sursei de finanțare, aceasta ar echivala cu o prezumție fără suport constituțional ".
Este nefondat și recursul declarat de Consiliul local al municipiului Dr. Tr.
Calitatea procesuală pasivă a consiliului local este conferită de atribuțiile sale de ordonator de credite privind învățământul preuniversitar, finanțarea acestuia realizându-se conform OUG nr. 32/2001 din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, iar repartizarea fondurilor se realizează în baza hotărârilor consiliului local conform art. 168 alin. 1 din legea nr. 84/1995 și art. 38 lit."n" din legea nr-215/2001.
Avându-se în vedere normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin HG nr. 2192/2004, instanța constată că principalele instituții cu rol în stabilirea, calcularea, aprobarea și plata salariului pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt unitatea de învățământ, consiliul local și primarul.
Astfel, unitățile de învățământ au contul la Trezoreria Statului și propria lor activitate financiar-contabilă, exercitându-și atribuțiile de ordonator terțiar de credit prin director care elaborează proiectul de buget vizat de consiliul de administrație, care se prezintă autorității administrației publice locale; primarul întocmește proiectul bugetului local care cuprinde, ca și capitol distinct, bugetul unităților de învățământ, supus spre aprobare consiliului local și înaintat ulterior consiliului județean, iar după aprobarea Legii bugetului de stat, consiliul județean, prin hotărâre, repartizează unităților administrativ-teritoriale, sumele defalcate, iar consiliile locale adaugă la sumele primite de la bugetul de stat și de la bugetul județului, sumele alocate din bugetul propriu învățământului și aprobă bugetul fiecărei unități de învățământ care se comunică acestor unități și trezoreriilor în a căror rază teritorială își au sediul acestea.
Din aceste dispoziții legale, rezultă că recurentul Consiliul local municipal Dr. Tr. S are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât OUG ne. 32/2001 și normele metodologice pentru finanțarea învățământului aprobate prin HG nr. 538/2001 stipulează faptul că, cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat.
Cum cheltuielile legate de salarizarea personalului didactic nu fac parte din cele reglementate, ca excepții de la regula privind finanțarea de la bugetele locale, Curtea apreciază că recurentul are calitate procesuală pasivă.
Față de cele arătate, se constată că hotărârea recurată este legală și temeinică, nefiind afectată de nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute în dispozițiile art. 304 pct.1-9 cod procedură civilă astfel încât, în baza art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, recursurile se privesc ca nefondat și se vor respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de reclamanta și pârâta CONSILIUL LOCAL DR TR S, împotriva sentinței nr. 48 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu pârâții GRĂDINIȚA NR 13, ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR 10, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN M.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.
2 ex/IE/23.06.2009
fond:
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorin Pascu, Carmen Tomescu
