Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 3835/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2183/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3835/
Ședința publică de la 27.05.2009Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI Șl LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.410/LM/AS/11.03.2008 pronunțate de Tribunalul Giurgiu -Secția Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimații-pârâți TRIBUNALUL GIURGIU și CURTEA DE APEL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr.404/122 din 28.02.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Giurgiu, Ministerul Justiției și Curtea de APEL BUCUREȘTI, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata către reclamant a drepturilor bănești reprezentând creșterile salariate de 5% începând cu 01.01.2007, față de nivelul din decembrie 2006, de 2% începând cu 01.04.2007, față de nivelul din martie 2007 și de 11% față de nivelul din septembrie 2007, începând cu 01.10.2007, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data când trebuiau acordate și până la plata lor efectivă.
Prin sentința civilă nr.410/LM/AS/11.03.2008, Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Giurgiu, Curtea de APEL BUCUREȘTI, și Ministerul Justiției; a obligat pârâții să plătească reclamantului majorările salariale aferente drepturilor salariale ale acestuia, de 5 % începând cu 1.01.2007 (față de decembrie 2006), 2% începând cu 1.04.2007 ( față de martie 2007) și 11 % începând cu 1.10.2007 ( față de septembrie 2007), sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la zi de la data nașterii dreptului și până la data plății efective; a dispus introducerea acestor drepturi în salariile reclamantului și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al acestuia.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin nr.OUG27/29.03.2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, intrată în vigoare la 07.04.2006, s-a prevăzut la art.35 "Drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță de urgență sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale".
Prin Ordonanța de Guvern nr.10/31.01.2007 s-au acordat creșteri salariale pentru anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit nr.OG24/2000 și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
Aceste creșteri salariale au fost acordate prin art.1 din nr.OG10/2007, astfel: cu 5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006; cu 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007; cu 11 % începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
De prevederile acestei ordonanțe nu au beneficiat judecătorii, procurorii și celelalte categorii de personal din sistemul justiției.
În anii 2006,2007 personalul din justiție nu a beneficiat de nici o creștere salariată așa cum a susținut pârâtul Ministerul Justiției
Astfel, prin Legea nr.45/2007 de aprobare a nr.OUG27/2006 s-a renunțat la măsura discriminatorie dispusă prin nr.OUG83/2000 și s-a acordat magistraților sporul de vechime în muncă de care au fost lipsiți timp de 6 ani, spor de care personalul din sectorul bugetar a beneficiat întotdeauna. Aceasta nu s-a întâmplat din inițiativa Ministerului Justiției ci ca urmare a numeroaselor acțiuni în justiție formulate de cei îndreptățiți,
finalizate prin admiterea recursului în interesul legii, constatându-se dreptul magistraților la acest spor de vechime.
Chiar dacă s-a invocat abrogarea art.35 din nr.OG27/2006 odată cu Legea nr.45/12.03.2007, instanța de fond a reținut că la data emiterii ordonanței 10/31.01.2007 era în vigoare și prin neacordarea drepturilor prevăzute de nr.OG 10/2007 și personalului din justiție s-a creat o discriminare în sensul art. 21 alin.1 din nr.OG 137/2000 modificată și completată.
S-a mai reținut de instanța de fond că întrucât prin nr.OG13/30.01.2008 s-au acordat pentru anul în curs creșteri salariale și judecătorilor, procurorilor și celorlalte categorii de personal din sistemul justiției, legiuitorul a recunoscut implicit existența acestei discriminări.
Pe cale de consecință, instanța de fond a hotărât aplicarea dispozițiilor art.1 din nr.OG10/2007 și reclamantului, creșterile prevăzute de textul enunțat urmând a fi aplicate la valoarea de referință sectorială, anterioară.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, recurentul-pârât Ministerul Justiției criticând soluția primei instanțe prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 4,7 și 9 Cod procedură civilă, recurs înregistrat pe rolul Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
La termenul din 26.06.2008, Curtea, în raport de prevederile dispozițiilor art. II din nr.OUG75/2008, a dispus prin încheierea de ședință pronunțată la acea dată, trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea recursului, unde cauza a fost înregistrată sub același număr.
La data de 14.03.2009 dosarul a fost trimis spre competentă soluționare Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, având în vedere prevederile Deciziei nr.104/20.01.2009 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a disp. art.I și II din OUG nr.75/2008, ridicată din oficiu de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin recursul declarat, recurentul-pârât Ministerul Justiției solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțare de instanța de fond, în sensul respingerii pretențiilor intimaților-reclamanți, pentru următoarele motive:
- instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
Instanța de fond ar fi trebuit să constate că, asemenea altor categorii profesionale, intimatul-reclamant este salarizat în temeiul unei legi speciale, care stabilește drepturile salariale și alte drepturi de care acesta beneficiază, neputând beneficia de alte drepturi decât dacă sunt prevăzute expres în favoarea sa. Astfel cum nici alte categorii profesionale nu pot beneficia de drepturile prevăzute de legea specială pentru salarizarea magistraților.
Atunci când legiuitorul a dorit ca magistrații să beneficieze și de alte drepturi decât cele prevăzute în actele normative de salarizare, a reglementat această situație ca pe una cu caracter excepțional. În acest sens sunt prevederile art. 32 din nr.OUG27/2006, act normativ în baza căruia sunt salarizați în prezent magistrații.
Doar legiuitorul este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce creșteri se acordă anumitor categorii de salariați.
Or, în cazul de față, obligarea Ministerului Justiției și a celorlalți pârâți la plata despăgubirilor reprezentând pierderea de salariu ca urmare a neindexării salariilor reclamanților pe anul 2007 constituie o adăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Prin acțiunile în justiție pot fi valorificate drepturi recunoscute și ocrotite de lege. Câtă vreme drepturile solicitate de intimatul-reclamant nu sunt prevăzute de legislația în vigoare, ținând cont și de principiul separației puterilor în stat, apreciază recurentul că o astfel de cerere nu putea fi soluționată de către instanța de fond, care prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare.
- soluția primei instanțe este nelegală prin prisma motivului de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 proc. civ. întrucât instituirea acestor drepturi în beneficul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea, ori prevederea în alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale reprezintă o problemă de legiferare,în mod greșit instanța de fond a obligat Ministerul Justiției la plata majorărilor solicitate prin acțiune, întrucât această instituție nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Conform art.1 din nr.HG83/2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, acesta nu deține atribuții în domeniul stabilirii politicii salariale și, cu atât mai puțin, în domeniul corelării creșterilor salariale solicitate de către intimații-reclamanți.
Față de dispozițiile art. 1 par. III pct. 4 din Legea nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, inclusiv în domeniul reglementării creșterilor salariale acordate în sectorul bugetar în anul 2007, Ministerul Justiției nu se află în culpă în ceea ce privește majorările salariale pretinse și acordate intimatului-reclamant și neavând nicio atribuție în acest sens, nu se poate reține legitimarea procesuala pasivă în această cauză, motiv pentru care solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției.
Prezenta situație nu se regăsește printre cele enumerate în definiția discriminării, astfel cum aceasta a fost dată de Ordonanța nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. Potrivit art.1 alin, 3 din G, nr.137/2000 "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile".
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi, în favoarea unor persoane ori nereglementarea anumitor drepturi excede cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr. 137/2000.Nici un criteriu dintre cele prevăzute de art. 2 alin. 1 din nr.OG137/2000 nu se referă la alte drepturi și libertăți decât cele recunoscute de lege.
Fiind singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri substanțiale atât în anul 2006, cât și în anul 2007, decizia luată de a nu acorda indexări sau majorări în cursul anului 2007 decât altor categorii din sectorul bugetar cu venituri mai scăzute, în scopul acoperirii creșterii inflației pe o perioadă determinată, nu reprezintă o situație care să fi avut drept rezultat plasarea magistraților într-o stare de discriminare prin nerespectarea dreptului la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Câtă vreme magistrații și alte categorii de personal nu se află în situații similare și nici comparabile, atât din punctul de vedere al răspunderii, complexității și interdicțiilor specifice, cât și al salarizării, trebuie admis că și suportarea creșterii inflației se răsfrânge în mod diferit asupra acestor categorii din sectorul bugetar.
În acest sens, solicită recurentul să se constate că "dreptul la indexare" nu se regăsește printre măsurile de protecție socială garantate de Constituția României, și nici nu este prevăzut în legislația aplicabilă în domeniul salarizării judecătorilor și procurorilor, și în mod greșit prima instanță a reținut că acest drept este inclus în dreptul la salariu, ocrotit prin art. 41 din constituția României și de art. 154 din Codul muncii.
Prin Legea nr. 45/2007 de aprobare a nr.OUG 27/2006, legiuitorul a înțeles să nu mai acorde indexarea pentru anul 2007, și nici nu a instituit obligativitatea majorării periodice a valorii de referință sectoriale care stă la baza calculării indemnizației de încadrare cuvenite judecătorilor și procurorilor.
este utilizată, în condițiile creșterii prețurilor și tarifelor și ale existenței inflației, în scopul de a acoperi, de regulă, o parte din rata inflației (65-70%) pe o perioadă determinată. În caz contrar, acoperirea integrală prin indexare ar putea antrena ea însăși efecte inflaționiste. Or. creșterile salariale acordate intimaților-reclamanți în 2006 prin mărirea coeficienților de salarizare (prin efectul U G nr. 27/2006), cât și în anul 2007 prin acordarea unor noi drepturi salariale (sporul de vechime, prima de vacanță etc, potrivit Legii nr. 45/2007 pentru aprobarea nr.OUG 27/2006) depășesc nu doar rata inflației, ci și media creșterilor salariale care s-au acordat în sectorul bugetar. În aceste condiții, nu se mai impun alte creșteri salariale iar decizia legiuitorului nu apare ca neconstituțională.
Susținerile intimatului-reclamant reținute și de prima instanță, că ar face parte din singura categorie exceptată de la indexare, nu sunt reale. Există categorii de personal care în cursul anului 2007 au beneficiat de majorări salariale considerabile, având astfel capacitatea de a acoperi nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum în anul 2007, față de 2006, și cărora, în consecință, nu li s-au acordat creșteri sau majorări ale veniturilor.
- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Din motivarea sentinței nu rezultă care sunt considerentele pentru care intimatul-reclamant nu mai este îndreptățit să beneficieze de disp. OG nr.10/2007 și nu de dispozițiile actului normativ care acordă indexări salariale.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în raport de criticile formulate, cât și din oficiu potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Reclamantul solicită diferențe salariale susținând că este discriminat, față de categoriile de salariați prevăzuți în OUG nr.24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la Legea nr.154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică,precum și pentru personalul didactic din învățământ salarizat potrivit Legii nr.128/1997.
Reclamantul nu face parte din categoria de personal salarizat, vizat de aceste acte normative și a extinde prin analogie dispozițiile legilor menționate în acțiune de reclamant, la situația concretă a acestuia, ar însemna încălcarea principiului constituțional prevăzut de art.4 din Constituție, și anume principiul separației puterilor în stat.
Pe de altă parte, aplicarea dispozițiilor din legile arătate în motivarea acțiunii, la categoria magistraților, ar însemna aplicarea greșită a legii, prin extindere nepermisă, a acestora dincolo de ipotezele (în speță categoriile de personal) la care acestea se aplică.
În altă ordine de idei, nu se regăsește motiv de discriminare în cauză, pentru că, aspectele invocate de reclamant, în ceea ce privește discriminarea, au fost tranșate prin decizii succesive, obligatorii, de către Curtea Constituțională, și care în Deciziile nr.818,819,820 și 821 din 3 iulie 2008, a arătat clar că, prevederile din OG nr.137/2000 (la care se referă și reclamantul-nota Curții) sunt neconstituționale, în măsura în care din
acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să cenzureze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Pe de altă parte, reclamantul este salarizat conform OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, ce este în acord cu dispozițiile privind salarizarea din dreptul comun,art.154-157 din Codul muncii.
Așa fiind, dispozițiile legilor la care face trimitere pe justificarea dreptului pretins reclamant, nu le sunt aplicabile și pentru că face parte din categoria de personal salarizată pe o lege (OUG nr.27/2006), emisă în acord deplin cu art.157 alin.2 Codul muncii.
Pentru aspectele de fapt și de drept redate, Curtea va admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, în cauză neregăsindu-se nici un motiv din cele prevăzute de OG nr.137/2000, art.155-157 din Codul muncii și OUG nr.27/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.410/LM/AS/11.03.2008 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimații-pârâți TRIBUNALUL GIURGIU și CURTEA DE APEL BUCUREȘTI.
Modifică sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
12.06.2009
Jud.fond:.
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
