Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 389/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 389
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Elena Stan
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.2140/28.05.2009, pronunțată de Tribunalul DOLJ, în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA- GRUP, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intimata pârâta SC SA-, lipsind recurenta reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, după care, nemaifiind cereri de formulat, se acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului de față.
Avocat pentru intimata pârâta SC SA-, pune concluzii de respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de Tribunalul DOLJ.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.2140/28.05.2009, pronunțată de Tribunalul DOLJ, s-a respins cererea privind pe reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC SA GRUP.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a fost salariata unității pârâte, până la 09.07.2007, așa cum a rezultat din mențiunile înscrise în carnetele lor de muncă, depuse la dosar.
În contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a prevăzut, în art. 140, acordarea unei cote de participare la profitul anual salariaților, condițiile de acordare urmând să fie prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
La nivelul unității pârâte, a fost inserată această clauză în art. 139 și s-a prevăzut că modalitatea concretă de acordare și condițiile de diferențiere urmau să fie stabilite prin negociere cu.
În nici unul din anii pentru care se solicită drepturile în prezenta cauză nu au fost negociate modalitatea, cuantumul și condițiile de acordare a cotei de profit, neexistând dovezi în acest sens. De asemenea, din Hotărârile AGA depuse la dosar nu rezultă repartizarea unei cote din profitul realizat cu această destinație.
În ceea ce privește perioada 2005 - 2007, instanța a reținut că lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul în sine al salariaților de a beneficia de aceste suplimentări, dreptul fiind asumat de părți prin contractele colective de muncă și ca urmare nu se poate vorbi despreexcepțiaprematurității acțiunii.
În speță, prin acțiunea promovată reclamantul a urmărit realizarea dreptul său la plata cotei - părți din profit ce se repartizează salariaților în conformitate cu prevederile art. 41 și art. 42 din CCM Unic la nivel național pe anii 2005-2006 și respectiv 2007 -2010 dar și cu dispozițiile CCM la nivel de ramură -energie electrică termică, petrol și gaze pe anul 2006, în vigoare până în anul 2008.
Cota parte din profit este prevăzută ca venit în capitolul "Salarizarea și alte drepturi bănești" alături de adaosurile la salariu.
Din succesiunea și contextul în care apare reglementarea acestui drept în cuprinsul CCM Unic la nivel național rezultă că natura lui este una salarială, cu toate consecințele ce decurg de aici, inclusiv pe tărâmul termenului de prescripție.
Fiind în discuție valorificarea unui drept de creanță al salariatului reprezentând cota sa parte din profitul net al societății angajatoare, termenul de prescripție este de 3 ani și nu cel de 6 luni, cum eronat a reținut prima instanță.
Chiar dacă se invocă neexecutarea unei clauze din contractul colectiv de muncă, aceasta nu înseamnă că se aplică termenul special de prescripție de 6 luni, câtă vreme dreptul pretins se regăsește în larga categorie a drepturilor de natură salarială reglementată nu numai în contractele colective unice la nivel național, dar și în dispozițiile Codului muncii.
S-a avut în vedere și specificul acestui drept la cota-parte din profitul net al societății angajatoare, derivat din calitatea de acționar a salariatului.
Regimul juridic al distribuirii beneficiului către acționari, fie că sunt salariați, fie că sunt terțe persoane nu poate fi decât unul comun, cel puțin asupra aplicării termenului de prescripție.
Dacă pentru terții acționari termenul de prescripție este cel general, de trei ani, în virtutea raționamentului expus, și pentru salariații cu vocație la dobândirea cotei părți din profit trebuie aplicat același termen.
Nu există nici un considerent legal care să justifice aplicarea unui termen de prescripție mai mic, respectiv de 6 luni, pentru salariații acționari sau cu vocație de a dobândi, în anumite circumstanțe stabilite prin negociere, o cotă din beneficii.
Or, raportat la momentul introducerii acțiunii, se constată că nu a operat prescripția dreptului material la acțiune, motiv pentru care instanța va respinge excepția prescripției și, în consecință va respinge acest capăt de cerere.
Clauzele din contractele colective de muncă încheiate la nivel superior nu prevăd, în mod concret, ce cotă de participare la profit revine salariaților, ci stabilesc în mod generic dreptul salariaților la cotă parte din profit. În lipsa negocierii unui procent concret din profit, în cadrul procesual configurat de reclamant, ca fiind un conflict de drepturi, instanța nu poate interveni fără a se substitui voinței părților.
Potrivit art. 140 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol, gaze "cota de participare la profitul anual precum și condițiile de diferențiere vor fi prevăzute în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare".
In contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate în anii 2005- 2007 privitor la cota de profit s-a prevăzut în art. 139 că "modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu " (art. 139)
Se constată că, art. 139 si art. 140 din contractele colective de muncă enunțate nu prevăd în mod concret, ce cotă de participare la profit revine salariaților, ci stabilesc în mod generic dreptul salariaților la cotă parte din profitul net al societății.
Nu s-a negociat un procent concret din profit, condițiile de diferențiere si modalitatea de acordare iar această chestiune nu poate fi tranșată de instanță în cadrul procesual configurat de reclamanți, ca fiind un conflict de drepturi.
In lipsa acestor negocieri, nu putem vorbi de un drept individual al fiecărui reclamant la obținerea cotei de profit aferente anilor 2005- 2007 și, prin urmare acest capăt de cerere va fi respins.
Cu privire la cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata drepturilor reprezentând contravaloarea aprovizionării de toamnă-iarnă din anii 2005 - 2007 și contravaloarea cotei de gaze aferente anii 2005 - 2007 instanța reținut următoarele:
În art. 176 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură aplicabil în anul 2005 s-a prevăzut că "salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă" în luna octombrie, pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă.
Totodată, prin 187 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a statuat că " salariații agenților economici nominalizați în anexa 1 punctul B vor primi, anual, un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale".
Prima pentru aprovizionare toamnă-iarnă, din luna octombrie ce este reglementată în art. 176 din CCM la nivel de ramură se acordă conform art 176 alin. 6 din același CCM " în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea sa în salariul de bază".
Ori în art. 168 alin3 din CCM la nivel de unitate din anul 1997 s-a prevăzut expres că"începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă -iarnă va fi introdusă în salariul de bază"
Ca urmare a acestei prevederi în anii următori, în contractele colective la nivel de unitate, nu s-a mai reglementat acest drept pentru salariați, nu a mai fost menționat deloc.
Din interpretarea acestor clauze contractuale instanța reține că cererea reclamantei este neîntemeiată, dreptul solicitat fiindu-i acordat de angajator prin includerea sumei respective în salariul de bază, începând cu 01.06.1997 și menținerea acestei includeri și în anii următori, inclusiv în 2005. Toate măririle de salariu ce au avut loc ulterior datei de 01.06.1997 s-au aplicat salariului de bază ce includea și prima de toamnă - iarnă, fără ca salariile să se mai diminueze vreodată cu contravaloarea acestei prime.
Faptul că prima de toamnă iarnă a fost inclusă în salariu în 1997 rezultat și din expertizele judiciare întocmite în alte dosare cu obiect asemănător, confirmând astfel apărarea pârâtei.
Reclamanta a fost salariata, unitate căreia nu i se aplica același contract colectiv de muncă ca și SC SA și a fost preluată de la 01.10.1999, dată ulterioară includerii drepturilor solicitate în salarii conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate. Din momentul preluării salariaților li s-au aplicat prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate. Ori, la 01.10.1999, la data preluării nu mai era prevăzut distinct dreptul la prima de toamnă iarnă și ca urmare reclamanții nu mai pot invoca faptul că au acest drept și că nu le-a fost acordat. Reclamanții preluați la o dată ulterioară beneficiază de drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă de la acea dată. Nu pot pretinde drepturi ce nu mai sunt reglementate la data la care ei au devenit salariați ai unității pârâte. Nu pot pretinde nici drepturi egale cu ale salariaților proprii ai câtă vreme în actul de preluare nu s-a prevăzut obligația ( unitatea care i-a preluat) de a le acorda toate drepturile de care au beneficiat până la acel moment salariații proprii.
Cota de gaze reglementată de art. 187 din CCM la nivel de ramură se acordă potrivit aceluiași articol alin.2 "în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază", cuantumul și condițiile de acordare fiind stabilite prin CCM la nivel de unitate.
În CCM la nivel de unitate din anul 1997 la art. 176 alin 1 s-a prevăzut că "începând cu 01.06.1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat, va fi inclus în salariul de bază."
În anii următori, inclusiv în anul 2005 s-a menționat expres în CCM la nivel de unitate că "ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997"
Din interpretarea acestor clauze contractuale instanța reține că cererea reclamantei și sub acest aspect este neîntemeiată, dreptul solicitat fiindu-i acordat de angajator prin includerea sumei respective în salariul de bază, începând cu 01.06.1997 și menținerea acestei includeri și în anii următori, inclusiv în 2005. Toate măririle de salariu ce au avut loc ulterior datei de 01.06.1997 s-au aplicat salariului de bază ce includea și contravaloarea cotei de gaze naturale, fără ca salariile să se mai diminueze vreodată cu contravaloarea acestei prime, așa cum a rezultat de altfel și din expertizele întocmite în alte dosare cu obiect asemănător.
Faptul că reclamanta salariată la a fost preluată de pârâtă la 01.10.1999 nu schimbă cu nimic interpretarea clauzelor contractuale menționate mai sus, și era normal ca la preluare să beneficieze de drepturile prevăzute în contractul colectiv de muncă la momentul preluării. Ar fi beneficiat și de drepturile ce nu mai erau reglementate doar dacă s-ar fi convenit expres în acest sens.
În ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata daunelor morale instanța a respins cererea, deoarece daunele morale sunt specifice răspunderii civile delictuale întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 cod civil, iar nu răspunderii contractuale, izvorâtă dintr- un contract, cum este cazul de față ( contractul individual de muncă). În materie contractuală daunele morale pot fi acordate numai în măsura în care sunt prevăzute în contract. Cum daunele morale nu s-au prevăzut în contractul individual de muncă al pârâtului, instanța a apreciat că nu pot fi acordate, urmând să respingă cererea.
Acest fapt rezultă si din interpretarea pe care a dat-o Inalta C de Casatie si Justitie in decizia nr. XL/2007 prin care a soluționat recursul in interesul legii in sensul că, în cadrul litigiilor de muncă privind atragerea răspunderii patrimoniale a angajatorilor potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii, daunele morale pot fi acordate salariaților numai în cazul în care legea, contractul colectiv de muncă sau contractul individual de muncă cuprinde clauze exprese în acest sens.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea recursului, reclamanta a arătat că în cuprinsul deciziei se face vorbire de calitatea sa de angajat la, însă în realitate a fost angajata - Sucursala D, întreaga motivare a respingerii acțiunii sale având în vedere această calitate de angajat al, pe care nu a avut-o, și că se impune acordarea în totalitate a drepturilor salariale solicitate.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Din analiza sentinței recurate, instanța constată, într-adevăr, că a fost reținută calitatea reclamantei de salariată a C, aceasta fiind în realitate salariata SC SA - Sucursala D, dar această mențiune a instanței reprezintă o eroare materială, fără consecințe asupra soluționării fondului cauzei. Astfel, la respingerea cererilor formulate de reclamantă au fost avute în vedere contractele colective de muncă încheiate la nivelul SC SA, la care a fost angajată și reclamanta, fiind motivat și capătul de cerere privind respingerea solicitării de obligare la plată a daunelor morale.
Temeiul juridic contractual invocat de reclamantă în cererea de chemare în judecată îl reprezintă dispozițiile art. 176 și art.187 din Contractele colective de muncă încheiate la nivelul Energie Electrică, termică, Petrol și Gaze pe anii 2005,2006 și 2007.
PotrivitArt. 176-(1) Cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
(2) Fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
(3) Condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare.
(4) Cu minimum 15 zile înainte de evenimentul pentru care se acordă oricare din adaosuri vor începe negocierile cu organizațiile sindicale pentru stabilirea valorii concrete ce se acordă.
(5) În contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare pot fi stabilite, cu ocazia altor evenimente, și alte facilități sub formă de adaosuri, stimulente etc.
(6) Fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
(7) Salariații, organizațiile patronale și sindicale, precum și agenții economici pot participa la înființarea unor instituții gen asociații profesionale, fonduri mutuale, de asigurări sociale etc. Contribuția agenților economici va fi stabilită, cu respectarea prevederilor legale, prin negociere cu federațiile sindicale și organizațiile patronale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă. Cu acordul salariaților, aceștia pot contribui și cu o parte din cota ce le revine din profitul agentului economic.
La negocierea contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii, părțile contractante au stabilit expres (la art. 176 alin. 6) modalitățile concrete de acordare a drepturilor menționate la alin. 1 și anume: fie suplimentările salariale se acordă distinct, fie acestea sunt incluse în salariul de bază, în funcție de modul în care aceste drepturi sunt negociate la nivelul unității.
Cu ocazia negocierii contractului colectiv de muncă la nivelul SC SA pe anul 1997, partenerii sociali au stabilit introducerea în salariul de bază a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, stabilind la art. 168 alin. 3:
"Începând cu 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionare de toamnă va fi introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la prezentul contract".
Această hotărâre luată în deplin acord de partenerii sociali s-a concretizat abia începând cu 01. 03.1998.
În contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA 1998 s-a menționat la art. 168 alin. 3 ca "suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază (conform telexului 2412/1998)".
În telexul nr. 2412/1998 este menționat faptul că se majorează salariile de bază brute ale personalului începând cu data de 01.03.1998, pentru aplicarea prevederilor art. 168 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă.
Se constată astfel că dreptul la suplimentări salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu data de 01.03.1998, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 176 alin. 6 din contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii, iar obligația de acordare a suplimentării salariale a fost executată începând cu data de 01.03.1998 în forma includerii acestui drept în salariul de bază.
Prin urmare, față de aceste argumente se reține că instanța de fond a pronunțat o hotărâre corectă respingând cererea reclamantului privind acordarea ddrepturilor pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă.
În ceea ce privește criticile privind contravaloarea cotei de gaze naturale, Curtea apreciază că și aceste sunt nefondate, deoarece instanța de fond nu a reținut că negocierea drepturilor la nivelul unității reprezenta o condiție pentru acordarea acestora, ci, dimpotrivă, că negocierea nu a mai fost necesară în condițiile includerii acestor drepturi în salariul de bază.
Potrivit art. 187 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de - salariații agenților economici nominalizați în Anexa 1 pct. B primesc anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, iar la alin.2 al art. 187 se precizează faptul că de același drept beneficiază salariații avuți în vedere la alin.1 și cei ai agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa 1, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Acordarea acestor drepturi se regăsește și în art. 178 din CCM la nivel de grup de unități din industria petrolieră, unde se face aceeași mențiune în sensul că aceste drepturi vor fi introduse în salariul de bază și numai în situația în care nu s-a convenit prin act adițional la CCM introducerea în salariul de bază, va fi stabilită modalitatea concretă de acordare la nivelul agentului economic.
Această mențiune a introducerii dreptului reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale în salariul de bază apare și în CCM la nivelul SC SA 1997, în care se precizează la art. 176 alin.1 că începând cu 01 iunie 1997 ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază.
Prin urmare, este dovedit faptul că acest drept reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost introdus în salariul de bază al salariaților începând cu anul 1997, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 187 alin.2 din CCM la nivel de ramură.
Mai mult, din prevederile art. 176 din CCM pe anul 1998 rezultă că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM /1997, confirmând faptul că respectiva măsură a reprezentat tocmai includerea acestui ajutor în salariul de bază.
Aceste drepturi au fost stabilite și acordate, fiind incluse în salariul de bază la nivelul anului 1997, precum și în continuare în anii ulteriori, dar fără a mai exista alte negocieri în acest sens, astfel cum rezultă din prevederile art. 176 CCM /2008 în care se face precizarea că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM/1997, fiind inclus în salariul angajaților și va rămâne așa până când și vor conveni altfel.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, se va respinge recursul ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
I DE
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.2140/28.05.2009, pronunțată de Tribunalul DOLJ, în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA- GRUP.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Tehn. 3 ex./-21.02. 2010
Red.Jud.- /
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Florica Diaconescu, Elena Stan
