Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 419/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.419/2008-
Ședința publică din 18 martie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorii: din O,-/A,.19, jud. B, din O,-, - 2,. D,.37, jud. B, din O,-, - 5,.6, jud. B, din O,-/A, - 2,.3,.12, jud. B, din O,-, - 101,.16, jud. B, din I, nr.3. jud. B, din O, B-dul. -, nr.78, - 53,.4,.13, jud. B, în contradictoriu cu intimatele SA. B cu sediul în B, sector 2, B-dul. - -, nr.1-3 și SA. cu sediul în O,-, jud. B, împotriva deciziei civile nr.1061/2007-R din 17 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru părțile contestatoare toate lipsă, reprezentanta acestora avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.1624 din 19.XII.2007 emisă de Baroul București - Cabinet individual, pentru intimata SA. O, reprezentanta acesteia avocat în baza împuternicirii avocațiale nr- emisă de Baroul București - Cabinet individual de avocat, lipsă fiind intimata SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, după care:
La întrebarea instanței, reprezentanții părților arată că nu au probe sau cereri de formulat.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației.
Reprezentanta contestatorilor solicită admiterea contestației, anularea deciziei atacate în sensul de a se menționa în dispozitivul acesteia, cheltuielile de judecată; fără cheltuieli de judecată în prezenta contestație. În motivare artă că, se încadrează în prevederile art. 318 Cod procedură civilă, în dispozitivul hotărârii atacate fiind menționate cheltuieli de judecată în sumă de 1520 lei reprezentând onorariu expert, dar nu s-a menționat onorariul de avocat.
Reprezentanta intimatei SA. O solicită respingerea contestației, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1061 din 17 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, s-a admis ca fondat recursul civil declarat de reclamanții, -, și G în contradictoriu cu intimatele pârâte "" - B și "-CENTRALE O" - împotriva sentinței civile nr. 348/LM din 23 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost modificată în parte în sensul că au fost obligate pârâtele la plata sumei de 1.520 lei cheltuieli de judecată, în loc de 700 lei, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței; au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de pârâtele "" - B și "-CENTRALE O" - împotriva aceleiași sentințe, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
În ce privește recursul declarat de reclamanți, acesta este întemeiat doar cu privire la cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocațial,instanța diminuând în mod greșit onorariul expertului, care potrivit art. 274 alin. 2 Cod procedură civilă, nu poate fi micșorat de către instanță. Ori, în condițiile în care expertiza a fost efectuată și reclamanții au fost obligați să vireze suma de 1.520 lei cu titlul de onorariu expert, la această sumă urmează să fie obligate și pârâtele cu titlu de cheltuieli judiciare. În atare situație, instanța apreciază că se impune modificarea sentinței în sensul obligării pârâtelor la plata sumei de 1.520 lei cheltuieli de judecată, în loc de 700 lei cheltuieli parțiale cât a acordat instanța de fond, sens în care recursul acestora a fost admis.
Motivul privitor la neacordarea plăților compensatorii este nefondat, întrucât capitolul 5 referitor la finanțarea plăților compensatorii din nr.OUG 98/1999 nu modifică și nici nu abrogă art. 60/1 din aceeași ordonanță, care precizează expres că de plățile compensatorii beneficiază doar persoanele disponibilizate prin concedieri colective din unitățile cuprinse în programul de restructurare așa cum sunt enumerate în anexa 2 la ordonanță.
Ori, față de faptul că nici "" - B și nici " O" - nu figurează în anexa 2 la ordonanță, în mod corect instanța de fond nu a acordat plățile compensatorii. Nu are nici o relevanță din ce surse interne sau externe de finanțare se constituie fondul pentru acordarea acestor plăți, atâta timp cât ambele surse se varsă într-un singur fond, prin urmare nu se face nici o distincție între ele, urmând a servi unui singur scop respectiv plata de compensații bănești pentru cei concediați prin concedieri colective din unitățile cuprinse în programul de restructurare și enumerate limitativ în anexa nr. 2 la.OUG nr. 98/1999.
Cât privește recursul declarat de recurenta " O" -, instanța a reținut că acesta este nefondat. Motivele invocate în primul rând, vizând în esență excepția lipsei calității sale procesuale pasive în raport cu pretențiile reclamanților. Faptul că art. 3 din nr.HG 104/14.02.2002 prevede că personalul este considerat transferat în interesul serviciului și își menține drepturile negociate prin contractul colectiv de muncă în vigoare încheiat cu "" - B până la negocierea unui nou contract colectiv, nu înseamnă că actele adiționale, care fac parte integrantă din contractul colectiv, nu-i sunt opozabile recurentei " O" -, ori că nu se puteau negocia acte adiționale la contractul colectiv, existent după data apariției nr.HG 104/2002.
Este evident că dacă legiuitorul ar fi dorit o astfel de restrângere, ar fi prevăzut expres acest lucru, ori actele adiționale fac parte integrantă din contractul colectiv de muncă, au fost încheiate legal și trebuie aplicate așa cum au fost încheiate, având putere de lege între părți, iar respectarea lor înseamnă în ultimă instanță, respectarea contractului colectiv de muncă.
Așa fiind și cum orice contract legal încheiat reprezintă legea părților nu poate fi primită critica în sensul că obligarea la plata ajutorului de concediere ar contraveni nr.HG 104/2002, nr.OUG 78/2002, aprobată prin Legea nr. 643/2002, ori nr.OUG 7/2001, fiindcă așa cum s-a precizat anterior, plata acestuia s-a convenit prin actele adiționale la contractul colectiv de muncă ce puteau și au fost negociate legal.
Motivul al treilea de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă, nu poate fi analizat întrucât pct. 10 din art. 304 al Codului d e procedură civilă a fost abrogat și nu mai este prevăzut ca motiv de recurs.
Și recursul declarat de "" - B este nefondat, întrucât în mod corect a fost analizată și respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte, având în vedere că pretențiile bănești solicitate de reclamanți, conform contractului colectiv, vizează perioada ulterioară nr.HG 104/2002, dar anterioară înființării și înregistrării " O" - ca persoană juridică, data înregistrării în Registrul Comerțului a acestei societăți fiind 01.08.2002, dată de la care într-adevăr aceasta are drepturi și obligații. De asemenea în mod corect a fost respinsă și excepția prescripției dreptului la acțiune, corect reținând instanța de fond că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 283 alin. 1 din Codul muncii, pretențiile reclamanților vizând drepturi salariale, ca urmare a concedierii efectuate în anul 2003, nefiind prescrise nici în raport de acest text de lege și nici în raport de dreptul comun invocat de recurentă.
În ce privește fondul cauzei este evident că toate criticile sunt neîntemeiate având în vedere cele expuse și la recursul declarat de " O" -, deoarece pretențiile reclamanților, decurgând efectiv din prevederile contractului colectiv de muncă completat prin actul adițional în vigoare la nivelul "" - B pe anul 2002, sunt legale, întrucât orice contract legal încheiat reprezintă legea părților potrivit art. 969 cod civil respectiv art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 - legea contractului colectiv de muncă, astfel că și acest recurs va fi respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare petenții, -, și G, solicitând anularea în parte a hotărârii atacate, în sensul menționării în dispozitivul acesteia a sumei de 5.688 lei în loc de 1.520 lei cum greșit s-a menționat, fără cheltuieli de judecată în contestație.
În motivarea recursului se arată că dispozitivul hotărârii nu cuprinde onorariul avocațial în cuantum de 4.165 lei (595 x 7), aferent capătului de cerere admis.
În drept, invocă dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
Examinând contestația prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin eroare materială în sensul art. 318 Cod procedură civilă, se înțeleg greșeli materiale de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât au avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Pretinsa greșeală invocată de contestatoare nu este o eroare de fapt, ci una de judecată, care nu mai poate fi cenzurată printr-o cale extraordinară de atac.
De altfel, din examinarea deciziei atacate rezultă că instanța de recurs s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, respingându-le ca nedovedite, pe împuternicirea avocațială nefiind indicat cuantumul acestui onorariu.
Pe cale de consecință, urmează a fi respinsă contestația ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondată contestația în anulare declarată de contestatorii: din O,-/A,.19, jud. B, din O,-, - 2,. D,.37, jud. B, din O,-, - 5,.6, jud. B, din O,-/A, - 2,.3,.12, jud. B, din O,-, - 101,.16, jud. B, din I, nr.3. jud. B, din O, B-dul. -, nr.78, - 53,.4,.13, jud. B, în contradictoriu cu intimatele SA. B cu sediul în B, sector 2, B-dul. - -, nr.1-3 și SA. cu sediul în O,-, jud. B, împotriva deciziei civile nr.1061 din 17 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red.dec.- /28.03.2008
Jud.recurs: - -,
dact. /02.04.2008
ex.2
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
