Drepturi salariale (banesti). Decizia 420/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.420/2008-
Ședința publică din 18 martie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul SINDICATUL S cu sediul în S M, P-ța. 25 Octombrie, nr.1, jud. S M, în contradictoriu cu intimații: CONSILIUL JUDEȚEAN S și PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN S ambii cu sediul în S M, jud. S M, împotriva deciziei civile nr.939/R din 26 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, în dosar nr-, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru contestatorul Sindicatul SMr eprezentantul acesteia consilier juridic în baza delegației depuse la dosar, lipsă fiind părțile intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că la data de 13.03.2008, 14.03.2008 și respectiv 17.03.2008 prin registratura instanței a parvenit la dosar întâmpinare din partea intimaților, după care:
Instanța, comunică un exemplar din întâmpinările depuse la dosar cu reprezentantul contestatorului.
La întrebarea instanței, reprezentantul contestatorului arată că nu are probe sau cereri de formulat.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației.
Reprezentantul contestatorului solicită admiterea contestației, anularea deciziei atacate în sensul admiterii pe fond a acțiunii, fără cheltuieli de judecată. În motivare arată că, motivul invocat este cel prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă, găsindu-se în situația unei greșeli materiale, deoarece prin soluția instanței de fond deși s-a constatat valabilitatea contractului de muncă, nu au fost acordate drepturile solicitate. Învederează că, nedeclarând recurs decizia a fot pusă în aplicare, fiind necesară modificarea și nu casarea acesteia. Instanța de fond a omis să se pronunțe pe motivul de modificare invocat de ei, prev. de art. 304 pct.6 Cod procedură civilă, soluția dată fiind nelegală.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 939 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, s-a admis ca fondat recursul civil declarat de reclamantul SINDICATUL "" S M, cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie, nr. 1, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL JUDEȚEAN S M și PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN S M, împotriva sentinței civile nr. 190/D din 21 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, care a fost casată, cu trimitere pentru o nouă judecare la aceeași instanță, urmând a se ține seama de considerentele deciziei, precum și de heltuielile de judecată.
În motivarea deciziei, instanța de recurs a reținut următoarele:
În primul rând s-a constatat că, într-adevăr, în dispozitivul sentinței instanța a constatat valabilitatea contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul Consiliului Județean S M pe anul 2005 - 2006, iar în aliniatul următor a respins cererile privind obligarea pârâtei la plata sporurilor și sumelor de bani prevăzute în art. 17 alin. 3, art. 32 alin. 1 și art. 35 alin. 2 din acest contract.
Ori, astfel de dispoziții sunt fie contrare și se exclud reciproc, fie confuze și lasă loc la interpretări, pentru că fie contractul este valabil și atunci executarea clauzelor contractului este o consecință firească și logică, fie contractul este valabil doar parțial, respectiv clauzele vizând plata acelor sporuri și sume de bani cuprinse în articolul și aliniatul 2 menționate mai sus nu sunt legale, și deci nefiind valabile nu pot servi ca temei pentru obligarea la executarea lor, doar restul contractului fiind valid.
Oricum, instanța de fond fusese expres investită prin acțiunea reconvențională cu analizarea legalității contractului, deci a tuturor clauzelor, deși acest lucru era superfluu, pentru că așa cum s-a precizat anterior, analizarea valabilității unui contract include și analizarea legalității lui.
Cu toate acestea însă, instanța de fond precizează în cuprinsul aceluiași aliniat al considerentelor sentinței că ea nu a fost investită să verifice legalitatea clauzelor contractuale.
Față de aceste aspecte, criticile recurentei sunt fondate, fiind incidente atât dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, care ar fi putut atrage modificarea hotărârii, cât și ale art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat și nu a intrat în cercetarea pe fond a legalității clauzelor contractuale cu care a fost investită atât prin acțiunea principală, când i s-a cerut să constate valabilitatea contractului, cât și prin acțiunea reconvențională, când i s-a cerut în mod expres verificarea legalității contractului, cercetarea instanței de fond rezumându-se în privința acțiunii principale doar aspectul acțiunii în timp a contractului.
Astfel, fără a cerceta legalitatea clauzelor contractului, cum se precizează expres în considerente, totuși respinge capătul de cerere din acțiunea principală prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la executarea unor clauze din contract, ca fiind nelegale, deși anterior stabilise că acest contract este valabil și deci implicit și legal, ceea ce ar presupune că sunt legale și clauzele cuprinzând sporurile la executarea cărora a solicitat reclamanta.
Pe de altă parte, în dispozitivul sentinței se admite acțiunea reconvențională fără a se dispune nimic, ceea ce echivalează cu nepronunțarea pe această cerere, așa încât s-a dat un minus petit.
La modul cum a fost redactată și cum arată în prezent sentința recurată, s-a stabilit că este valabil contractul, iar nu s-a analizat dacă este legal în totalitatea lui și s-au respins capetele de cerere privind executarea clauzelor cuprinse în art. 17 alin. 3, art. 32 alin. 1 și art. 35 alin. 2 din contractul valabil pentru că ar fi nelegale deși s-a menționat și că s-a admis acțiunea reconvențională (deci în tot, și care viza legalitatea întregului contract colectiv de muncă) dar nu se dispune nimic sau s-ar părea că totuși nu este legal în întregime pentru că anumite clauze sunt nelegale.
Cum întreaga sentință este absolut confuză și plină de contradicții atât în privința considerentelor între ele cât și în privința raporturilor considerente - dispozitiv și chiar și între dispozițiile sentinței între ele, instanța a apreciat că primează motivele de casare prevăzute de art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă și se impune casarea în întregime a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se stabili clar dacă este valabil deci și legal contractul colectiv de muncă în tot sau numai în parte, pe ce perioadă își produce efectele și în raport de clarificarea acestor aspecte, dacă se impune sau nu obligarea pârâtei la executarea clauzelor vizând sporurile de confidențialitate, stabilitate și plata unor sume de bani pentru ținută decentă.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat contestație în anulare reclamantul Sindicatul "" S M, în reprezentarea membrilor de sindicat, solicitând anularea hotărârii atacate și modificarea sentinței civile nr. 190/2007 a Tribunalului Satu Mare în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației se arată că hotărârea este rezultatul unei greșeli materiale, greșeală ce rezidă din verificarea legalității hotărârii recurate numai din perspectiva unor motive de nelegalitate, care nici măcar nu au fost invocate de recurent.
Se mai arată că prin casarea în totalitate a hotărârii, instanța de recurs a înlăturat și soluția pe capătul principal de cerere, realizându-se o încălcare a beneficiului non reformatio in peius.
Invocă de asemenea contestatorul și omisiunea instanței de recurs de a se pronunța pe motivele de modificare invocate de recurentă, respectiv cele prevăzute de art. 304 pct. 6 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimații Consiliul Județean S M, respectiv Președintele Consiliului Județean S M, au solicitat admiterea acestora și pronunțarea unei hotărâri în spiritul legii, cu respectarea drepturilor colective ale salariaților.
Examinând contestația prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea apreciază că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:
Prin greșeli materiale în sensul art. 318 Cod procedură civilă, se înțeleg greșeli materiale de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât au avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Pretinsa greșeală invocată de contestator nu este o eroare de fapt, ci una de judecată, care nu poate fi cenzurată printr-o cale extraordinară de atac.
Nefondat este și cel de-al doilea motiv de contestație invocat de contestator, prevăzut de art. 318 teza a II-a Cod procedură civilă.
Sub acest aspect este de reținut faptul că instanța de recurs s-a pronunțat și asupra temeiurilor de recurs invocate de recurent (art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă), temeiuri care atrag modificarea hotărârii, dar întrucât a apreciat că există și motive care atrag casarea, instanța a făcut aplicarea art. 312 indice 3 Cod procedură civilă, casând în întregime hotărârea, pentru a asigura o judecată unitară.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează a respinge ca nefondată contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de contestatorul SINDICATUL S M în reprezentarea membrilor de sindicat, cu sediul în S M, P-ța. 25 Octombrie, nr.1, jud. S M, în contradictoriu cu intimații: CONSILIUL JUDEȚEAN S și PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚEAN S ambii cu sediul în S M, jud. S M, împotriva deciziei civile nr.939 din 26 septembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 18 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red.dec.- /28.03.2008
Jud.recurs: - -
Dact./02.04.2008
Ex.2
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
