Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 4267/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4267
Ședința publică din data de 24 Iunie 2009
Completul compus din:
Președinte: JUDECĂTOR 1: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mariana Pascu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de reclamanta și pârâta Oltenia C, împotriva sentinței civile nr.6366/26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal, că în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata cauzei în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.6366/26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta OLTENIA
A fost obligată pârâta să achite reclamantei sporul de fidelitate de 15% din salariul de baza începând cu data de 01.11.2006 până la 26.11.2008.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Reclamanta este salariata unității pârâte cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată.
Potrivit art. 45 lit. f din Contractul colectiv de muncă nr. 197/08.02.2006, unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006 - 2008 "personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani in oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15% din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale".
De la intrarea in vigoare a acestui contract, care este data înregistrării, conform dispozițiilor art. 103 din contract și dispozițiilor art. 25 din Legea 130/1996, în cazul de față data de 08.02.2006, în raport de data concretă de îndeplinire a condiției de vechime neîntreruptă de 10 ani, reclamantul ar fi trebuit să beneficieze de acordarea acestui spor de fidelitate de 15%.
Deși îndeplinea condițiile art. 45 lit. f, având in vedre că avea 10 ani vechime neîntreruptă in una din instituțiile de cultură, așa cum rezultă din carnetul său de muncă, totuși pârâta nu i-a acordat acest spor până in prezent încălcând prevederile contractului colectiv de muncă, precum și prevederile art. 40 alin 2 lit. c din Codul muncii potrivit cărora "angajatorul are obligația de a acorda salariaților toate drepturile ce decurg din lege din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă".
De asemenea a încălcat și prevederile art. 156 din Codul muncii potrivit cărora "salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor", salariul cuprinzând salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri așa cum prevede art. 155 din Codul muncii.
In acest fel, a produs reclamantei un prejudiciu material constând in contravaloarea sporului de fidelitate de 15 % la salariul de bază, de la data intrării in vigoare a contractului colectiv de muncă respectiv 08.02.2006 raportată și la data concretă de îndeplinire a condiției de vechime de 10 ani, până la zi, respectiv data pronunțării prezentei hotărâri, dată până la care s-a făcut dovada că pârâta a încălcat obligațiile ce-i reveneau și prevederile contractuale. După această dată nu se poate anticipa conduita angajatorului și nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor legale sau contractuale.
Având în vedere prevederile art. 269 din Codul muncii potrivit cărora "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul" instanța va obliga pârâta să acopere prejudiciul produs reclamantei prin neacordarea sporului de fidelitate de 15%.
Cu privire la susținerea pârâtei că nu a putut acorda sporul de fidelitate deoarece contractul colectiv de muncă menționează că se acordă in condițiile legii și că legea de salarizare nu prevede acest spor instanța a înlăturat-o ca neîntemeiată deoarece contractul colectiv de muncă constituie legea părților, are putere de lege intre părți, dispozițiile sale fiind obligatorii pentru acestea conform prevederilor art. 98 din contractul colectiv de muncă nr. 197/2006 și art. 236 alin.4 din Codul muncii. Nu este necesar ca drepturile din Contractul colectiv de muncă să fie cuprinse și in lege pentru a fi aplicate. Legea stabilește un nivel minim de drepturi sub care nu se poate coborî, iar contractul colectiv de muncă poate prevedea și alte drepturi in plus.
Din aceleași considerente nu fost reținută de instanță nici susținerea pârâtei că sporul de fidelitate poate fi acordat abia de la intrarea in vigoare a Legii 353/2007 pentru aprobarea OG 21/2007, respectiv data de 01 09 2008, care prevede expres la art. 15 alin 3 că " la salariile de bază stabilite conform alin 1 se pot adăuga premii, stimulente precum și sporuri prevăzute de lege sau in contractele colective de muncă pe ramură, în limita bugetului aprobat".
Având in vedere că reclamanta a solicitat acordarea sporului de la 01.01.2006 și faptul că instanța a considerat cererea întemeiată doar de la data intrării in vigoare a contractului colectiv de muncă nr. 197/2006,a fost admisă în parte acțiunea acordându-se acest spor dela data când reclamanta îndeplinește condițiile legale respectiv 10 ani de la angajare la unitatea pârâtă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâta OLTENIA C și reclamanta.
"Oltenia" criticâ sentința ca fiind nelegală și solicitând admiterea acestuia, modificarea în totalitate a hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă.
S-a susținut că nu au fost avute în vedere înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă, respectiv adresele și nota de relații emise de către Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse; că recurenta este o instituție bugetară ai cărei salariați au stabilite salariile prin lege, încălcându-se prevederile art. 12 din Legea 130/1996 privind contractul colectiv de muncă care stipulează că instituțiile bugetare nu pot negocia prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură, clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
S-au invocat în același timp și prevederile art. 95 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură cultură care menționează faptul că raporturile consiliului local cu instituția recurentă vor fi reglementate de către acesta și fiind vorba de o instituție publică finanță integral de la bugetul local și nu din venituri proprii, salariații acesteia nu pot beneficia decât de drepturile bănești acordate prin acte normative.
Reclamanta critică sentința în sensul că, în mod greșit i-a fost admisă acțiunea în parte, deoarece lucrează în instituții de cultură fără întrerupere din 21 ian. 1994, când a fost încadrată la Teatrul C până la 31 oct. 1996, iar din 01.nov. 1996 lucrat la Teatrul de C până în 20. dec. 2001 când a devenit angajata
Consideră astfel, că acest spor de fidelitate i se cuvine începând cu data de 08.02.2006 când a fost înregistrat CCM la nivel de ramură-cultură.
Recurenta-reclamantă a depus la dosar copia cății de muncă.
Curtea constată a fi fondat recursul reclamantei și nefondat recursul pârâtei pentru următoarele considerente:
Referitor la recursul declarat de pârâtă, se impun următoarele precizări:
salariilor este o consecință a principiului constituțional potrivit căruia este garantat dreptul la negocieri colective în raporturile de muncă,în acest sens fiind dispozițiile art. 41 alin.5 din Constituție, ce au fost concretizate în Codul muncii prin dispozițiile art. 157 alin. 1 - drept constituțional care prevede că salariile se stabilesc prin negocieri individuale sau/ și colective între angajatori și salariați sau reprezentanții acestora.
În speță intimata - reclamantă este salariata pârâtei - recurente conform contractului individual de muncă depus la dosar, contract unde nu sunt stipulate clauze exprese referitoare la sporul de fidelitate în cuantum de 15 % din salariul de bază. Prin urmare, analiza legalității și temeiniciei pretențiilor salariale formulate în cauză se impune a fi efectuată prin prisma clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură cultură, încheiat în perioada de referință, înregistrat sub nr. 197/8 februarie 2006 la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, întrucât potrivit dispozițiilor art. 241 alin.1 lit. c Codul muncii clauzele contractului de muncă încheiat la nivel de ramură se aplică tuturor salariaților încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel.
În același sens dispozițiile art.11 alin.1 din Legea 130/1996 prevăd producerea efectelor juridice ale clauzelor contractului colectiv de muncă pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Prin contractele de muncă încheiate la diferite nivele, partenerii sociali pot stabili clauze referitoare la formele de organizare a muncii sporuri pentru condiții deosebite sau speciale de muncă, spor pentru vechime în muncă și alte categorii de sporuri, respectiv sporul de confidențialitate aflat în discuție și prevăzut în dispozițiile art. 45 lit.f din contractul colectiv de muncă nr. 197/8 februarie 2006 unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008 care arată că "personalul cu o vechime neîntreruptă de 10 ani în oricare dintre instituțiile de cultură beneficiază de un spor de fidelitate de 15 % din salariul de bază, care face parte din acesta, conform prevederilor legale".
Prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor contractului colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură pe anii 2006-2008, concluzionând în mod întemeiat că reclamantei i se cuvine sporul de fidelitate de 15 % din salariul de bază, indiferent de faptul că legea de salarizare nu prevedea acest spor.
Reclamanta este îndreptățită de a i se acorda sporul de fidelitate, nefiind necesar ca aceste drepturi să fie prevăzute și în lege pentru a fi aplicate, în condițiile în care legea de salarizare stabilește un nivel minim de drepturi, iar în contractul colectiv de muncă sunt prevăzute drepturi suplimentare.
Este adevărat că dispozițiile art. 12 din legea 130/1996 prevăd faptul că salariații instituțiilor bugetare care încheie contracte colective de muncă nu pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale, însă atâta vreme cât prin dispozițiile art. 45 lit. f din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură cultură nr.197/8 februarie 2006, părțile au prevăzut acordarea sporului de fidelitate, clauza respectivă își produce efecte juridice, câtă vreme nu a fost anulată.
În raport de aceste precizări și având în vedere faptul că, din copia carnetului de muncă depusă la dosar de reclamantă,rezultă că aceasta a lucrat într-o instituție de cultură începând cu data de 21 ian. 1994 rezultă, că la data încheierii CCM nr. 197/2006 la nivel de ramură -cultură, aceasta îndeplinea condițiile prev. de art. 45 lit. f din CCM,având o vechime în muncă neântreruptă de 10 ani,înt-o instituție de cultură,pentru a beneficia de sporul de fidelitate de 15%.Textul legal menționat nu condiționează acordarea sporului,de vechimea în muncă neîntreruptă în aceeași instituție de cultură.
Curtea reține astfel că în mod greșit, prima instanță i-a acordat reclamantei acest spor începând cu 01.11.2006 și nu cu data intrării în vigoare a CCM la nivel de ramură cultură nr.197/2006.
Față de cele arătate și în raport de dispozițiile art. 312 Cod pr.civilă, se va respinge recursul declarat de pârâta OLTENIA C și se va admite recursul declarat de reclamantă. Se va modifica sentința în parte, în sensul obligării pârâtei să achite reclamantei sporul de fidelitate de 15% începând cu luna februarie 2006.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Oltenia C, împotriva sentinței civile nr.6366/26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva aceleiași sentințe.
Modifică sentința în parte, în sensul că obligă pârâta să achite reclamantei sporul de fidelitate de 15% începând cu data de 02.02.2006.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.
Tehn./Ex.2/17.07.2009
/ și
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Corneliu Maria, Mariana Pascu
