Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 430/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIE Nr. 430
Ședința publică de la 19 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Busuioc Anamaria Monica JUDECĂTOR 2: Aștefănesei Petrina Manuela
- - - - - JUDECĂTOR
- - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-au luat în examinare recursurile civile promovate de recurenții-pârâți Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N împotriva sentinței civile nr.1014 din 7.12.2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice N; lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Consilier juridic depune la dosar un extras de pe portalul din care rezultă că cererea de strămutare a fost respinsă.
Nemaifiind alte cererii, excepții de invocat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Consilier juridic având cuvântul, pune concluzii pentru admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar de către Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice și respingerea recursului formulat de pârâtul Ministerul Justiției.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursurilor civile de față, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- - astfel cum a fost modificată la 2.11.2007 - reclamanții, C, I, I, și, în calitate de judecători la Judecătoria Piatra Neamț, au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Neamț, Curtea de APEL BACĂU, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să se constate că sunt discriminați în raport de prevederile nr.OG 3/12.01.2006, aprobată prin Legea nr. 323/2006, și ale nr.OG 10/31.01.2007 aprobată prin Legea nr. 231/2007 privind creșterile salariale ce s-au acordat pentru anii 2006 și 2007 personalului bugetar și persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică, în raport de prevederile nr.OUG 27/2006 aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 45/2007, și art. 2 lit. e pct. (i) și ale art. 27 din OG137/2000 republicată, anularea situației create prin discriminare prin acordarea unei despăgubiri echivalentă cu sumele reprezentând ce s-au acordat prin aceste acte normative și pentru viitor, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, obligarea pârâtului Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoare privitor la acordarea acestor majorări în carnetele lor de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să asigure sumele necesare acordării acestor despăgubiri.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că prin adoptarea nr.OG 3/2006, aprobată prin Legea nr. 323/2006, personalul bugetar și cei care ocupă funcții de demnitate publică au beneficiat de creșteri salariale în cursul anului 2006, în 2 etape, și anume cu 5% începând cu 01.02.2006 față de nivelul din luna ianuarie 2006 și cu 6% începând cu 01.09.2006 față de nivelul din luna august 2006, iar ulterior, în baza nr.OG 10/2007 aprobată prin Legea nr. 231/2007, acelorași categorii de personal le-au fost majorate salariile de bază în trei etape, respectiv cu 5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2007, cu 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007.
Reclamanții au arătat că majorările salariale nu le-au fost acordate, deși la data adoptării nr.OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, art. 35 prevedea că drepturile ce li se cuvin vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu dispozițiile legale. Astfel, în baza textului legal menționat judecătorii înaltei Curți de Casație și Justiție, Procurorul General al Parchetului de pe lângă aceasta și adjuncții săi - salarizați în baza acelorași acte normative ca și reclamanții, respectiv OUG27/2006 - au beneficiat de toate majorările de mai sus, în temeiul nr.OG 3/12.01.2006, aprobată prin Legea nr. 323/2006, și ale nr.OG 10/31.01.2007, aprobată prin Legea nr. 231 /2007.
Au mai precizat că, în calitatea pe care o dețin, de judecători de judecătorie, alături de judecătorii de la tribunale și curțile de apel, precum și procurorii de la parchetele de lângă acestea și cei de la Parchetul de pe lângă, nu au beneficiat de niciuna dintre aceste majorări. S-au încălcat astfel prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, referitoare la principiul egalității, având drept consecință un tratament diferențiat și discriminatoriu între judecătorii din cadrul puterii judecătorești, fără nici o justificare obiectivă și rezonabilă, scopul urmărit prin reglementările incriminate fiind nelegitim iar metoda lui de atingere neadecvată.
În sprijinul cererii lor reclamanții au invocat practica Curții Constituționale, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dispozițiile Recomandării R (94) 12 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre referitoare la independența, eficiența și rolul judecătorilor, precum și cele ale Cartei Europene privind Statutul Judecătorilor, aprobată de, obligatorie pentru România.
În final, reclamanții au arătat că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 22/2002 iar în baza art. 242 pct. 2. pr. civ. au solicitat judecata în lipsă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice N, a depus întâmpinare ( 6 - 9) în care a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că nu există identitate între el, Statul român și bugetul de stat, iar pe fond netemeinicia pretențiilor formulate motivat de faptul că drepturile solicitate nu au fost acordate prin lege tuturor, ci numai unor categorii expres și limitativ prevăzute de lege, cu excluderea reclamanților. Totodată, a arătat că art. 269 alin. 1 din Codul muncii condiționează acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit de un salariat în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul de dovedirea culpei angajatorului, care trebuie pus în prealabil în întârziere, și că art. 1088. civ. prevede numai posibilitatea acordării dobânzii legale, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată, nu și aplicarea indicelui de inflație de la data executării efective.
Ulterior acest pârât a depus la dosar o copie a unei cereri de strămutare a litigiului adresată instanței supreme ( fl. 48 ).
Prin întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din data de 09.11.2007 ( 38 - 47) pârâtul Ministerul Justiției și-a fundamentat apărările invocând, pe fond, netemeinicia cererii deoarece: - reglementarea prin lege a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, deoarece în baza acestui act normativ se poate cenzura modul de aplicare a unor dispoziții legale ce instituie drepturi, și nu examinarea soluțiilor legislative alese de legiuitor, pentru care există posibilitatea invocării excepției de neconstituționalitate; - nu poate fi reținută existența unei discriminări între persoane aflate în situații analoge sau comparabile deoarece art. 41 din nr.OUG 177/2002 a fost abrogat prin nr.OUG 27/2006 iar prin actele normative criticate s-au acordat creșteri salariale unor categorii de personal din sistemul bugetar ce nu sunt aplicabile magistraților, întrucât ei nu fac parte din categoria personalului contractual în înțelesul nr.OG 24/2000, salarizarea lor fiind realizată prin lege specială; - magistrații și funcționarii publici sunt categorii profesionale distincte, cu statut propriu și sisteme de salarizare diferite, astfel că nu se află în situații similare sau comparabile, reclamanții beneficiind deja de o majorare substanțială a veniturilor lor salariate prin efectul Legii nr. 45/2007; - compararea reclamanților cu celelalte categorii de judecători și procurori este neavenită, întrucât și judecătorii instanței supreme sunt salarizați conform art. 1 alin. 1 din nr.OUG 27/2006, act normativ aplicabil tuturor magistraților; - majorările salariale de care au beneficiat magistrații în cursul anilor 2006 - 2007 au fost destinate să acopere creșterea inflației ori să o mențină în limitele prognozate, împrejurare ce nu îi plasează pe reclamanți într-o stare de discriminare.
Prin sentința civilă nr.1014/C/ 7 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a admis acțiunea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanții, C, I, I, și, și, în consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel și Tribunalul Neamț să plătească reclamanților despăgubiri reprezentând salariale după cum urmează:
- 5% începând cu 01.04.2006 față de nivelul din luna ianuarie 2006;
- 6% începând cu 01.09.2006 față de nivelul din luna august 2006;
- 5% începând cu 01.01.2007 față de nivelul din luna decembrie 2006;
- 2% începând cu 01.04.2007 față de nivelul din luna martie 2007;
- 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007,
sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței la momentul plății efective.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta în sensul obligării acelorași pârâți la despăgubiri reprezentând salariale de - 2% începând cu 15.08.2007 față de nivelul din luna martie 2007;
- 11% începând cu 01.10.2007 față de nivelul din luna septembrie 2007,
sume actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței la momentul plății efective.
S-a luat act de renunțarea la judecată făcută de reclamantul.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele acordate cu titlu de despăgubiri prin prezenta hotărâre.
A fost obligat pârâtul Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele considerente:
Potrivit art.35 din nr.OUG27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției,"Drepturile de salarizare prevăzute de prezenta ordonanță de urgență sunt brute și impozabile. Acestea vor fi actualizate prin aplicarea indexărilor acordate în conformitate cu prevederile legale. "
Prin art. 1 din nr.OG 3/2006 s-a dispus ca, în anul 2006, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit nr.OUG 24/2000, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, precum și indemnizațiile personalului care ocupă funcții de demnitate publică, prevăzute în Anexele nr. II și III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, să fie majorate în două etape, respectiv cu 5%, începând cu data de 1 februarie 2006 față de nivelul din luna ianuarie 2006 și cu 6%, începând cu data de 1 septembrie 2006 față de nivelul din luna august 2006.
De asemenea, în baza art. 1 din nr.OG 10/2007 aceleași categorii de personal au beneficiat în anul 2007 de creștere salariilor și indemnizațiilor avute la data de 31 decembrie 2006, astfel cum au fost majorate potrivit nr.OG 3/2006 aprobată cu modificări prin Legea nr. 323/2006, în 3 etape, respectiv cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007 față de nivelul din luna decembrie 2006, cu 2% începând cu data de 1 aprilie 2007 față de nivelul din luna martie 2007 și cu 11 % începând cu data de 1 octombrie 2007, față de nivelul din luna septembrie 2007.
În baza acestor texte legale judecătorii înaltei Curți de Casație și Justiție, care ocupă funcții de demnitate publică numite, precum și Procurorul General al Parchetului de pe lângă aceasta și adjuncții săi-ce figurează în Anexa nr. II/2 la Legea nr. 154/1998 - au beneficiat de aceste majorări salariale, nu și reclamanții, deși toți aceștia sunt salarizați în baza aceluiași act normativ, respectiv OUG27/2006.
Deși ulterior art. 35 din nr.OUG 27/2006 a fost abrogat prin art. 1 pct. 17 din Legea nr. 45/2007, intrată în vigoare la 12.03.2007, la această dată prevederile nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007 referitoare la salariale își produceau deja efectele, care nu puteau fi înlăturate ca urmare a garanțiilor oferite de principiul neretroactivității legii civile reglementat de art. 15 alin. 2 din Constituție și de art. 1 din Codul civil. Această abrogare este însă lipsită de relevanță și dacă se are în vedere că reclamanții au invocat în susținerea pretențiilor formulate discriminarea în raport de categoriile profesionale beneficiare ale majorărilor salariale precizate mai sus, aflate în situații analoge cu ei. De altfel, este de observat că art. 35 din OUG nr. 27/2006 privea toate categoriile de personal salarizate în baza art. 1 din acest act normativ, inclusiv cele din Anexa nr. II/2 la Legea nr. 154/1998, care au continuat însă să beneficieze de creșterile salariale prevăzute de nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007.
Instanța a mai apreciat că deși prin art. 41 lit. c din OUG27/2006 dispozițiile din Legea nr. 154/1998 privitoare la președintele, vicepreședintele, președinții de secții și judecătorii înaltei Curți de Casație și Justiție au fost abrogate, el se referă exclusiv la salarizarea acestora, respectiv la indemnizația de încadrare brută lunară, valoarea de referință sectorială și coeficienții de multiplicare, nu și la salariale acordate periodic. O interpretare contrară nu ar putea să explice de ce ambele legi de aprobare și de modificare a celor două ordonanțe, intrate în vigoare ulterior OUG 27/2006 - respectiv Legea nr. 323/2006 pentru nr.OG 3/2006 și Legea nr. 231/2007 pentru nr.OG 10/2007 - au continuat să menționeze categoriile enumerate mai sus ca beneficiare ale indexărilor acordate în anii 2006 și 2007.
Susținerea pârâtului Ministerul Justiției în sensul că reclamanților nu li se puteau acorda salariale aprobate în anii 2006 - 2007 pe motiv că în această perioadă veniturile lor salariale au crescut substanțial, de natură să acopere nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum, a fost înlăturat întrucât și celelalte categorii profesionale vizate de nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007 au beneficiat la rândul lor de majorări salariale importante prin acte normative speciale. În acest sens pot fi reținute, cu titlu de exemplu, nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea; nr.OG 2/2006 privind drepturile salariale și alte drepturi acordate funcționarilor publici în anul 2006; nr.OG 19/2006 privind creșterile salariale acordate personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională în anul 2006, și G nr. 57/2006 pentru modificarea nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Tot astfel, argumentul invocat de același pârât în sensul că reclamanții formează o categorie profesională distinctă atât din punctul de vedere al statutului cât și al remunerației acordate față de cei cărora le sunt aplicabile dispuse în baza nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007 nu are relevanță în cauză întrucât, de aceste indexări a beneficiat un segment important din sistemul justiției, dar și alte categorii profesionale aflate în situații analoge, care au la rândul lor un statut și o remunerație aparte, stabilită prin legi de salarizare speciale.
A se considera că poate primi indexări numai o parte dintre magistrați reprezintă pe de o parte o discriminare în sistemul justiției, iar pe de altă parte a se reține ca pertinentă această măsură în raport de alte categorii profesionale nu respectă principiul egalității în fața legii, al excluderii unei ierarhii între cele trei puteri constituite în stat.
Reiese că prin cele arătate mai sus s-au încălcat prevederile art. 1 alin. 2 lit. e pct. (i) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare referitoare la"principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea drepturilor:.economice.în special dreptul.la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare",dispozițiile nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007 instituind un tratament diferențiat și discriminatoriu atât în cadrul puterii judecătorești, cât și în raport de celelalte puteri - legislativă și executivă.
Justificarea adoptării ordonanțelor de mai sus, respectiv îmbunătățirea salarizării personalului bugetar și a persoanelor ce ocupă funcții de demnitate publică, a fost subiectivă și arbitrară întrucât prin dispozițiile acestora s-a procedat la excluderea majorității salariaților din sistemul judiciar, între care și reclamanții, scopul urmărit nefiind legitim din moment ce drepturile salariale ale tuturor magistraților - inclusiv a celor ce au beneficiat de indexări - sunt prevăzute prin aceeași dispoziție legală. Din acest motiv și metoda de atingere a scopului urmărit prin acordarea majorărilor salariale este inadecvată întrucât conduce la o diferențiere nejustificată între categoriile profesionale menționate.
De asemenea, prin adoptarea nr.OG 3/12.01.2006 și nr.OG 10/31.01.2007 nu s-a dat eficiență prevederilor Cartei europene privind statutul judecătorilor, aprobată în totalitate de și obligatorie pentru Statul Român, ce impun elaborarea unor prevederi legale care să garanteze salariile judecătorilor împotriva diminuărilor și să se asigure cel puțin o prevedere privind mărirea salariilor în raport cu creșterea prețurilor.
În ceea ce privește apărarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată pe cale de excepție, privind lipsa calității sale procesuale pasive, aceasta a fost înlăturată întrucât, pe de o parte, conform art. 1 din nr.OUG 22/2002 executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli, iar pe de altă parte prevederile modificatoare ale Legii nr. 110/2007 instituie doar o serie de termene și condiții privind executarea, fără a-1 exonera de îndatoririle ce îi revin în asigurarea sumelor necesare efectuării plăților.
Plata despăgubirilor cuvenite reclamanților se va face în funcție de indicele de inflație, conform art. 1084. civ. și nu potrivit art. 1088. civ. care reglementează dobânda legală. Acest aspect trebuie interpretat nu ca o sancțiune, ci ca o echilibrare a valorii pe care reclamanții sunt îndreptățiți să o pretindă pentru repararea pierderii suferite. puterii de cumpărare a sumelor datorate cu titlu de despăgubiri nu se poate înlătura decât prin actualizarea lor cu indicele de inflație, care spre deosebire de dobânda legală - ce se datorează de la data introducerea cererii de chemare în judecată - este aplicabilă pentru întreaga perioadă în care sumele datorate nu au fost achitate.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor, recursuri înregistrate pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Ministerul Justiției, în susținerea recursului, în drept a invocat disp. art. 304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă, iar în dezvoltarea motivelor de recurs invocat următoarele argumente:
Instanța de fond ar fi trebuit să constate că, asemenea altor categorii profesionale, intimații-reclamanți sunt salarizați în temeiul unei legi speciale, care stabilește în mod exhaustiv drepturile salariale și alte drepturi de care aceștia beneficiază, neputând beneficia de alte drepturi decât dacă sunt prevăzute expres în favoarea lor, astfel cum nici alte categorii profesionale nu pot beneficia de drepturile prevăzute de legea specială pentru salarizarea magistraților.
Atunci când legiuitorul a dorit ca magistrații să beneficieze și de alte drepturi decât cele prevăzute în actele normative de salarizare, a reglementat această situație ca pe unacu caracter excepțional.în acest sens, sunt prevederile art. 32 din nr.OUG27/2006, act normativ în baza căruia sunt salarizați în prezent magistrații.
Prin urmare instituirea acestor drepturi în beneficul unei categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și neprevederea, ori prevederea în alt cuantum, în beneficiul altei categorii profesionale reprezintă o problemă de legiferare; este vorba despre opțiunea legiuitorului, întrucât numai el are dreptul să reglementeze criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau al salariilor personalului retribuit de la bugetul de stat, precum și a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază și drept urmare doar legiuitorul este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce creșteri se acordă anumitor categorii de salariați.
Or, în cazul de față, obligarea Ministerului Justiției și a celorlalți pârâți la plata despăgubirilor reprezentând pierderea de salariu ca urmare a neindexării salariilor reclamanților pe anul 2007 constituie oadăugare la textul de lege, o încălcare a atribuțiilor conferite puterii judecătorești.
Pe fond, nu s-au avut în vedere două aspecte.
În primul rând că din momentul intrării în vigoare a OUG 27/2006 toți judecătorii și procurorii, inclusiv cei care ocupă diverse funcții de conducere la nivelul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea sunt salarizați în conformitate cu prevederile acestui act normativ. reglementate de OG 3/2006 nu au mai avut relevanță întrucât judecătorii și procurorii cu funcții de conducere salarizați anterior conform prevederilor Legii 154/1998 a trecut pe sistemul de salarizare stabilit de OUG 27/2006, iar drepturile lor salariale au fost calculate în noul sistem instituit de acest act normativ.
De asemenea, în anul 2006, indemnizațiile magistraților au fost substanțial majorate prin noua grilă de salarizare din anexele OUG 27/2006și indexate prin dispozițiile OUG 27/2006 art. 38.Valoarea de referință sectorială prevăzută în anexă se majorează cu 4% începând cu data de 1 aprilie 2006 și cu 5% începând cu data de 1 septembrie 2006 față de nivelul din luna august 2006.". Rezultă cu evidență că această categorie profesională a beneficiat de propriile măriri și indexări salariate iar pretențiile reclamanților de a li se acorda și prevăzute pentru alte categorii de salariați din sectorul bugetar sunt neîntemeiate.În al doilea rând, situația invocată nu se regăsește printre cele enumerate în definiția discriminării, astfel cum aceasta a fost dată de Ordonanța nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, respectiv "orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate - precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice."
Potrivit art. 1 alin. 3 din nr.OG137/2000 "Exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoanele aflate în situații comparabile".
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi, în favoarea unor persoane ori nereglementarea anumitor drepturi excede cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, și nu intră în sfera competenței Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Nici un criteriu dintre cele prevăzute de art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000 nu se referă la alte drepturi și libertățidecât cele recunoscute de lege.
În afara legii, nu putem vorbi de discriminare, în sensul Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Câtă vreme magistrații și alte categorii de personal nu se află în situații similare și nici comparabile, atât din punctul de vedere al răspunderii, complexității și interdicțiilor specifice, cât și al salarizării, trebuie admis că și suportarea creșterii inflației se răsfrânge în mod diferit asupra acestor categorii din sectorul bugetar.
Prin Legea nr. 45/2007 de aprobare a nr.OUG 27/2006, legiuitorul a înțeles să nu mai acorde pentru anul 2007, și nici nu a instituit obligativitatea majorării periodice a valorii de referință sectoriale" care stă la baza calculării indemnizației de încadrară cuvenite judecătorilor și procurorilor.
este utilizată, în condițiile creșterii prețurilor și tarifelor și ale existenței inflației, în scopul de a acoperi, de regulă, o parte din rata inflației (65-70%) pe o perioadă determinată. în caz contrar, acoperirea integrală prin indexare ar putea antrena ea însăși efecte inflaționiste. Or creșterile salariale acordate ințimaților-reclamanți în 2006 prin mărirea coeficienților de salarizare (prin efectul nr.OUG 27/2006). cât si în anul 2007)prin acordarea unor noi drepturi salariale (sporul de vechime, prima de vacanțătc, potrivit Legii nr. 45/2007 pentru aprobarea nr.OUG 27/2006) depășesc nu doar rata inflației, ci și media creșterilor salariale care s-au acordat în sectorul bugetar. În aceste condiții, nu se mai impun alte creșteri salariale iar decizia legiuitorului nu apare ca neconstituțională.
Susținerile intimaților-reclamanți, reținute și de prima instanță, că ar fi singura categorie exceptată de la indexare, nu sunt reale. Astfel cum s-a arătat și prin întâmpinarea depusă în fond, există categorii de personal care în cursul anului 2007 au beneficiat de majorări salariale considerabile, având astfel capacitatea de a acoperi nivelul prognozat al creșterii prețurilor de consum în anul 2007, față de 2006, și cărora, în consecință, nu li s-au acordat creșteri sau majorări ale veniturilor. Pe lângă personalul din autoritatea judecătorească se află în aceeași situație și personalul cu statut special din poliție ori a celui din Autoritatea Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor.
La rândul său, Ministerul Economiei și Finanțelor, prin N, în susținerea recursului a invocat lipsa calității sale procesual pasive, apreciind că întrucât nu poate fi confundat cu Statul Român, iar Ministerul Justiției are calitate de ordonator principal de credite, nu poate fi obligat la alocarea de fonduri, necesare plății indexărilor solicitate; de asemenea, a mai arătat că a formulat cerere de strămutare, iar instanța de fond nu a așteptat soluționarea acesteia.
Legal citați, intimații nu s-au prezentat și nici nu au formulat întâmpinare la recurs.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de Ministerul Justiției și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt doar în ceea ce privește situația din anul 2007.
Referitor la anul 2006 acesta a reținut în mod greșit faptul că reclamanților nu le-au fost acordate indexări. Conform Ordinului Ministerului Justiției nr.1108/C/2006 și art. 38 din nr.OUG27/2006 reclamanții au beneficiat de valorii de referință sectorială cu 4 % începând cu 1.04.2006 și cu 5 % începând cu 01.09.2006 ( a se vedea susținerile Ministerului Justiției - fl. 94 fond - necontestate de către reclamanți ).
În aceste condiții nu se poate reține că reclamanților li s-ar fi aplicat un tratament discriminatoriu față de alte categorii socio-profesionale care au beneficiat de veniturilor în anul 2006.
În completarea considerentelor pe care le cuprinde sentința recurată care se referă la anul 2007 și pe care instanța de recurs și le însușește în totalitate, Curtea mai reține următoarele:
Ministerul Justiției face o confuzie între dreptul de natură salarială și despăgubirile bănești acordate în baza nr.OG137/2007 ca urmare a constatării săvârșirii faptei de discriminare.
Instanța de fond nu i-a obligat pe pârâții care au calitatea de ordonatori de credite la plata în favoarea reclamanților a unor drepturi salariale în alt cuantum decât cel stabilit de actul normativ incident în materia salarizării magistraților, ci la plata de despăgubiri.
Dreptul instanțelor judecătorești de a acorda astfel de despăgubiri este prevăzut de nr.OG137/2000, astfel că nu poate fi primită critica acestui recurent-pârât, conform căreia prima instanță ar fi depășit limitele puterii judecătorești și că și-ar fi arogat atribuții de legiferare.
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane nu excede cadrului legal stabilit prin nr.OG137/2000 deoarece dreptul de legiferare înțeles într-un sens larg nu este unul absolut.
acestui drept ar avea ca revers negarea drepturilor altor titulari cărora autoritatea statală le datorează în egală măsură ocrotire, situație de neconceput într-un stat de drept, dar pe care recurentul, tributar unei viziuni pro cauza determinate de interesul său exclusiv înțelege să o ignore.
În anul 2007 nu s-au acordat reclamanților noi drepturi salariale.
Pentru aceste considerente Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința recurată în sensul că: - va admite în parte acțiunea modificată formulată de reclamanții, C, I, I, și, - va respinge ca nefondat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț la plata de despăgubiri reprezentând indexări salariale pentru anul 2006.
Referitor la recursul Ministerului Economiei și Finanțelor se constată că motivele invocate nu sunt întemeiate întrucât:
- promovarea de către recurentă a unei cereri de strămutare ( a cărei dovadă de înregistrare nu s-a depus, deși sarcina probei îi revenea conf. art. 1169.civ.), nu împiedică soluționarea cauzei a cărei strămutare s-a solicitat, atât timp cât nu a dispus suspendarea conf. disp. art. 40 alin.2 pr.civ.; această interpretare rezită din dispozițiile art. 40 alin.5 teza a II-a pr.civ.
De altfel, recurenta nu a adresat nici o cerere instanței de fond raportat la cererea de strămutare " pretins a fi fost formulată", ci doar a înaintat-o prin fax la dosarul cauzei; ori instanța era ținută de principiul disponibilității procesuale, și prin urmare nu a analizat-o din oficiu neconstituind nici motiv de ordine publică.
Prin urmare, motivul invocat ( implicând și culpa procesuală a recurentei așa cum s-a reținut ) nu poate constitui temei de nelegalitate și netemeinicie a soluției recurate.
- în mod legal a procedat prima instanță, obligându-l să aloce și să vireze în bugetul Ministrului Justiției sumele necesare plății drepturilor bănești acordate prin hotărâre; legitimarea sa procesuală este dată de interpretarea dispozițiilor art. 4 alin.2 din Legea 500/2002, modif.- conf. cărora sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute laart. 1alin. (2), în cadrul cărora se angajează, se ordonanțează și se efectuează plăți, reprezintă limite maxime care nu pot fi depășite - în coroborare cu cele ale art. 19 din același act normativ - ce reglementează rolul Ministerului Finanțelor Publice ( respectiv alin.1 lit."a, g, i" ).
Însă, urmare a admiterii recursului Ministerului Justiției cu privire la despăgubirile solicitate și acordate pentru anul 2006, pentru acuratețea soluției și față de disp. art. 304/1 pr.civ. se vor extinde efectele acelui recurs și asupra recursului Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta urmând a fi admis, cu aceleași consecințe anterior expuse.
Celelalte dispoziții din sentința recurată vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin DGFP
Modifică în parte sentința civilă nr.1014/C/7.xII.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr-, în sensul că:
Admite în parte acțiunea modificată formulată de reclamanții, C, I, I, și.
Respinge ca nefondat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Neamț la plata de despăgubiri către reclamanți reprezentând indexări salariale pe anul 2006, actualizate cu indicele de inflație.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 19.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red. /
red. / 23.05.2008
tehnored.BC/ 3 ex/23.05.2008
Președinte:Busuioc Anamaria MonicaJudecători:Busuioc Anamaria Monica, Aștefănesei Petrina Manuela
